Relaţii bilaterale

Regatul BELGIEI

Denumirea oficială: Regatul Belgiei (engleză: The Kingdom of Belgium; neerlandeză: Koninkrijk België; franceză: Royaume de Belgique; germană: Königreich Belgien)

Capitala: Bruxelles

Alte oraşe mari: Anvers, Liège, Charleroi, Gent

Suprafaţa şi diviziuni teritoriale: 30.528 km2. Constituţia defineşte Belgia drept „stat federal, compus din comunităţi şi regiuni” (Comunităţile flamandă, franceză, germanofonă; regiunile flamandă, Bruxelles-Capitală, valonă).

Populaţia: 11.250.585 (ianuarie 2016), din care 58 % flamanzi, 31 % valoni (estimativ; recensămintele nu includ întrebări privind apartenenţa comunitară/lingvistică).

Limbi oficiale: neerlandeză, franceză, germană

Ziua Naţională: 21 iulie, ziua în care Leopold I, primul suveran belgian, a depus jurământul (1831).

Religie: romano-catolicism (majoritar), protestantism, musulmană, ortodoxism, iudaism şi anglicanism. Curent laic/agnostic important.

Moneda: Euro

Prefix telefonic internaţional: +32

 

Scurt istoric

Urmare revoluţiei de la 1830, Belgia a dobândit independenţa faţă de Regatul Ţărilor de Jos. După obţinerea independenţei, Belgia a cunoscut un proces de industrializare accelerată, devenind, ulterior, putere colonială în Africa. În 1948 a format, împreună cu Luxemburg şi Olanda, Uniunea Vamală Benelux. Membru fondator al Comunităţii Economice Europene - UE (1957) şi al NATO (1949). Din 1999, a adoptat moneda euro.

Începând cu deceniul 6 al sec. al XX-lea, statul belgian a cunoscut o serie de reforme instituţionale profunde caracterizate prin devoluţia puterii centrale care au impus, progresiv, un model federal, format din următoarele entităţi federate: 3 regiuni (Flandra, Valonia şi Bruxelles-Capitală), având competenţe depline în domeniile conexe problematicii teritoriale (de ex. economia, amenajarea teritoriului etc.) şi 3 comunităţi (flamandă, francofonă şi germanofonă), având competenţe depline în domeniile care vizează persoana (de ex. învăţământul, cercetarea, cultura etc.). În consecinţă, guvernarea se exercită în Belgia la trei niveluri: federal, regional şi comunitar, fiecare nivel şi entitate dispunând de guvern şi legislativ propriu. În cazul Flandrei, cele două executive şi legislative (regionale şi comunitare) au fuzionat într-un singur guvern şi un singur parlament flamand.

Forma de guvernământ: monarhie constituţională parlamentară, care funcţionează după principiul democraţiei indirecte (prin reprezentare). Parlamentul este ales prin scrutin proporţional plurinominal, iar votul este obligatoriu.

Şeful statului:  MS Philippe I, Regele Belgienilor (de la 21 iulie 2013). Acesta desemnează liderul politic în vederea formării noului executiv, ca urmare a alegerilor.

Prim-ministru: Charles Michel (din 11 octombrie 2014, liberal francofon, Mouvement Réformateur)

Ministrul afacerilor externe şi europene: Didier Reynders (din 11 octombrie 2014, liberal francofon, MR); deţine şi unul dintre cele patru portofolii de vice-premier şi gestionează şi instituţiile culturale federale şi Beliris-ul (instituţie având ca scop promovarea Bruxelles-ului în dubla sa calitate, de capitală a Regatului Belgiei şi totodată de capitală europeană).

Guvernele regionale şi comunitare: Competenţele atribuite la nivel federat privesc politici exercitate în relaţie cu teritoriul (transporturi, infrastructură, mediu, agricultură, comerţ exterior, etc.), în cazul regiunilor, respectiv politici exercitate în relaţie cu persoana (învăţământ, cultură, audiovizual, politici lingvistice, etc.) în cazul comunităţilor. Fiecare guvern regional este condus de către un ministru-preşedinte.

Situaţia politică internă: Guvernul federal actual, este format dintr-o coaliţie cvadripartită (Partidul Naţionalist flamand – N-VA; Partidul Creştin-democrat flamand – CD&V; Partidul Liberal  flamand – Open VLD; Partidul Liberal francofon – MR). Noul cabinet federal, condus de liberalul francofon Charles Michel, a depus jurământul în faţa regelui la 11 octombrie 2014. Guvernul are 4 vice-premieri (câte unul pentru fiecare partid din coaliţie), 9 miniştri şi 4 secretari de stat.

Parlamentul este bicameral: Senat (60 membri) şi Camera Reprezentanţilor (150 membri).

Ultimul scrutin s-a desfăşurat în data de 25 mai 2014, când au fost organizate alegeri generale (federale şi regionale), în paralel cu cele pentru Parlamentul European. Cel mai mare scor a fost înregistrat de Partidul Naţionalist Flamand (N-VA), care s-a impus în Flandra. În Valonia cel mai mare scor a fost înregistrat de socialiştii francofoni (PS), în timp ce în regiunea Bruxelles - Capitală socialiştii francofoni (PS) şi-au împărţit victoria cu liberalii francofoni (MR), plasaţi îndeaproape pe locul doi.

Legături către principalele site-uri oficiale:



Profil socio-economic

Guvernul precedent, condus de socialistul francofon Elio Di Rupo a reuşit  să asigure stabilitatea socio-economică a ţării, prin implementarea eficientă a programului de reforme instituţionale şi economice. Din punct de vedere instituţional, a fost implementată cea de-a 6-a reformă a statului, prin care se realizează un transfer suplimentar de competenţe către entităţile federale. Noul guvern federal, condus de liberalul francofon Charles Michel, şi-a stabilit drept obiectiv major al programului de guvernare atingerea echilibrului bugetar până în 2018.

Principalele ramuri industriale: produse metalice, asamblarea de motoare, echipament de transport, chimie, textile, instrumente de precizie.

Principalii parteneri comerciali: Germania, Franţa, Olanda, Marea Britanie, SUA.



Afaceri europene

Unul dintre cele şase state fondatoare ale Uniunii Europene, Belgia a participat activ la procesul integrării europene, încă de la lansarea acestuia. În 1957 face parte din grupul celor şase state semnatare ale Tratatelor constitutive ale Comunităţii Economice Europene (CEE), respectiv Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM).

În 1958, oraşul Bruxelles a fost ales ca sediu al CEE. În 1965, cu prilejul fuziunii instituţiilor europene, Bruxelles devine, alături de Luxemburg şi Strasbourg, una dintre cele trei capitale ale Comunităţilor Europene.  În Bruxelles îşi au sediul următoarele instituţii europene: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor.

Reprezentarea în instituţiile europene:

Belgia dispune de 22 de locuri în Parlamentul European. În cadrul Comisiei Europene, Belgia este reprezentată de Marianne Thyssen din Partidul creştin-democrat flamand (CD&V), afiliat PPE, cu portofoliul Muncă şi Afaceri Sociale.

 

​Relaţii Internaţionale

Stat cu o elită politică tradiţional eurofilă, Belgia îşi vede împlinite aspiraţiile externe în cadrul unei Uniuni politice, cu un grad ridicat de integrare, care să poată vorbi cu o singură voce şi care să poată fi un actor credibil într-o lume multipolară. Deciziile politice externe majore ale Belgiei sunt filtrate prin prisma acestei viziuni privind viitorul Europei.

Belgia promovează o politică externă activă, ancorată în cadrul european şi multilateral, pornind de la premisa că multilateralismul eficient şi o Uniune consolidată reprezintă răspunsurile cele mai adecvate la provocările actuale. Regatul rămâne un susţinător al metodei comunitare, un facilitator al consensului şi un actor internaţional eficient.

Dincolo de palierul european, demersul de politică externă belgian se înscrie pe coordonate pragmatice, dar în rezonanţă permanentă cu imperativele globale ale momentului şi cu deschidere către teme care ar intra în profilul-tip al unui „global responsible leadership”. De aici un rol activ pe dosare diverse ca schimbările climatice, buna guvernare sau drepturile omului.

 

Direcţia Europa Occidentală şi Europa Centrală, octombrie 2016

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice