Relaţii bilaterale

Republica LETONIA


Denumirea oficială: Republica Letonia, Latvijas Republika.


Poziţia geografică

Letonia este situată pe litoralul estic al Mării Baltice şi are o frontieră maritimă de 500 Km. Cea mai mare înălţime, respectiv 311,6 m, se află la Gaizinkalns. Letonia are peste 3000 lacuri, cele mai mari fiind Raznas si Lubans (82 Kmp) şi 750 râuri cu peste 10 Km lungime, între care se numără Gauja (460 Km), Daugava (lungimea totală 1020 Km, din care 357 Km pe teritoriul leton).

Vecini: Estonia la nord, Rusia la est, Belarus în sud-est şi Lituania în sud.

Suprafaţa: 64.589 Km; păduri – 43%; mlaştini (turbă) – 10%; bazine de apă dulce – 3%; terenuri agricole – 40%, iar 4% reprezintă suprafaţa localităţilor şi drumurilor.

Populaţia: 1.973.700 locuitori (Central Statistical Bureau of Latvia, noiembrie 2015).

Dispunere etnică: letoni – 61,4%, ruşi – 26 %, beloruşi – 3,4% , ucraineni – 2,3%, polonezi – 2,2%, lituanieni – 1,2%, evrei – 0,3%.

Religiile principale: luterană, romano-catolică, ortodoxă.

Capitala: Riga – 696.593 locuitori (2015), fondată în 1201, concentrează 1/3 din populaţia ţării.

Alte oraşe: Daugavpils (87.403locuitori), Liepaja (71.926 locuitori), Cēsis (17.392 locuitori), Jūrmala (49.750 locuitori), Kuldīga (12.123 locuitori ). Porturi importante la Marea Baltică: Riga, Ventspils, Liepaja.

Limba oficială: letona. Aparţine grupului indo-european, fiind asemănătoare cu lituaniana.

Ziua Naţională: 18 Noiembrie (1918), Ziua Independenţei.

Moneda naţională: Euro (de la 1 ianuarie 2014).

Prefix telefonic internaţional: +371


Scurt istoric

Letonia este o ţară baltică în Europa de Nord. Înainte de 1918, Letonia a fost o provincie a Imperiului Rus, (gubernie) condusă de un guvernator numit de ţar. Numele ei era Livonia, iar teritoriul acesteia includea şi sudul Estoniei de astăzi. Denumirea de Livonia datează din perioada primei ocupaţii germane a teritoriilor baltice, de la începutul secolului al XIII-lea şi derivă de la cuvântul Liv, care denumea locuitorii băştinaşi. Letonia există ca stat din 1918, ca urmare a Tratatului de Pace de la Paris şi a acordării de teritorii pe bază etnico-lingvistică.

În 1991, Letonia şi-a recâştigat independenţa faţă de Uniunea Sovietică. După restaurarea de facto a independentei s-a alăturat Naţiunilor Unite. Letonia a aderat la OMC în 1998.

În 2004, Letonia a devenit membru al Uniunii Europene şi NATO.

La 21 decembrie 2007, Letonia a aderat la Acordul Schengen.

Letonia este republică parlamentară.

La 1 ianuarie 2014, Letonia a adoptat moneda Euro.

Şeful statului: Raimonds Vējonis

Şeful Guvernului: Maris Kucinskis

Parlamentul letonSaeima – unicameral, are 100 de deputaţi aleşi pentru un mandat de 4 ani. Preşedintele Saeima – Inara Murniece

Ministrul afacerilor externe – Edgars Rinkēvičs

Descrierea sistemului electoral: Membrii Parlamentului (Saeima) sunt aleşi pe liste de partid, funcţionând sistemul reprezentării proporţionale, mandatul este de 4 ani, pragul electoral necesar pentru ca un partid să poată intra în Parlament este stabilit la 5%.

Legături către principalele site-uri oficiale:


Situaţia economică şi socială

Poziţionată pe malul Mării Baltice, la o răscruce de drumuri ale comerţului internaţional, Letonia a fost, încă din secolul al XIV-lea, un centru major comercial între vest şi est. Letonia s-a aflat, de asemenea în centrul Ligii Hanseatice, prima zonă de liber schimb. Astfel, poziţia sa geografică, a determinat o dezvoltare rapidă a serviciilor de tranzit ale Letoniei.

Exporturile contribuie semnificativ la PIB-ul Letoniei. Economia Letoniei a înregistrat o creştere a PIB de mai mult de 10% pe an în timpul 2006-07, dar intrat într-o recesiune severă în 2008, ca urmare a unui deficit de cont curent şi expunerea datoriilor mari pe fondul economiei mondiale. Cele mai importante domenii ale economiei letone sunt: industria de prelucrare a lemnului, industria alimentară, precum şi industria constructoare de maşini şi producerea dispozitivelor electronice. Cea mai mare parte a activităţii economice a ţării, o reprezintă însă sectorul serviciilor.

A urmat, între 2011 şi 2013, o perioadă de reîntoarcere la creştere economică stabilă (PIB-ul anual crescând până la 4,5%, iar producţia cu 6,2%), datorită reformelor şi măsurilor de disciplină financiară. După 2013 Letonia a avut una din cele mai mari creşteri economice din Uniunea Europeană.

Produsul Intern Brut (2015) : 22.135.6579 miliarde euro

Creştere economică: 2,83% în 2015, estimări: 3% în 2016, 3.3% în 2017

Inflaţie: 0,3% (2015), 0,6 % (septembrie 2016)

Şomaj: 10 % (2015), 9,5 % (iulie 2016)

Principalele ramuri industriale: agricultură, farmaceutică, logistică, prelucrarea lemnului, alimentară, fibre sintetice, electronice.

Principalii parteneri comerciali: Federaţia Rusă, Lituania, Germania, Estonia, Polonia, Suedia, Finlanda.

Domenii de interes pentru Letonia în cadrul UE: securitate energetică, energiile regenerabile, Politica Agricolă Comună, politica de coeziune, competitivitatea, încheierea de acorduri de liber schimb cu ţări terţe, Parteneriatul Estic.


Reprezentarea în instituţii europene

  • Comisia Europeană: Valdis Dombrovskis, Vice-preşedinte, comisar european pentru moneda euro și dialog social
  • Consiliul UE: 4 voturi
  • Parlamentul European: 8 europarlamentari
  • Comitetul regiunilor: 7 reprezentanţi
  • Comitetul Economic şi Social European: 7 reprezentanţi

Politica externă a Letoniei este orientată pe următorii vectori: Uniunea Europeană şi Politica europeană de vecinătate; NATO; cooperarea baltică şi cooperarea nordico-baltică; relaţiile cu Federaţia Rusă; relaţiile cu Statele Unite; intensificarea activităţii în cadrul ONU.

Octombrie 2016

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice