Relaţii bilaterale

Regatul SPANIEI

Denumire oficială: Reino de España sau España (varianta scurtă)

Capitala şi principalele oraşe: Madrid (capitala), Barcelona, Valencia, Sevilla, Malaga, Zaragoza.

Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: 504.782 km², din care partea continentală reprezintă 499.542 km2, iar partea insulară 5.240 km2, fiind formată din Insulele Baleare, Insulele Canare şi un grup de mici insule situate în largul coastelor Marocului: Islas Chafarinas, Penon de Alhucemas şi Penon de Velez de la Gomera. Spania este împărţită în 17 comunităţi autonome (Andalucia, Aragon, Asturias, Insulele Baleare, Insulele Canare, Cantabria, Castilla-La Mancha, Castilla y Leon, Catalonia, Comunitatea Valenciană, Extremadura, Galicia, La Rioja, Madrid, Murcia, Navarra, Ţara Bascilor) şi 2 oraşe autonome (Ceuta şi Mellila). Comunităţile teritoriale se divid în 50 de provincii (47 provincii în Spania peninsulară şi 3 provincii în Spania insulară). Provinciile se împart în sectoare juridice, iar acestea în municipii.

Populaţia: 46.439.864 locuitori rezidenţi (conform datelor Institutului Naţional de Statistică al Spaniei din 2015) – 41.992.012 spanioli şi 4.447.852 străini.

Limba oficială: spaniola (español sau castellano) este singura limbă oficială pentru toată ţara şi este vorbită de marea majoritate a populaţiei spaniole (89%). Limbi co-oficiale: catalana (català în Catalonia şi Insulele Baleare), galiciana (galego în Galicia), basca (euskera în Ţara Bascilor şi nordul Comunităţii Foral de Navarra), valenciana (Comunitatea ciană), aranés  - o variantă a occitanei (Val d’Aran, alături de catalană).

Ziua naţională: 12 octombrie – „Sărbătoarea Naţională”, cunoscută, de asemenea, sub denumirea de „Ziua Hispanităţii”, marcând data la care Cristofor Columb a ajuns în America.

Constituţia: aprobată la 6 decembrie 1978 şi în vigoare de la 29 decembrie 1978.

Religie: catolici 69,7 %; alte religii 2,1%; atei 10,2%. În Spania nicio confesiune nu are caracter de stat, conform Constituţiei.

Moneda naţională: Euro

Prefix telefonic internaţional: + 34

 

Scurt istoric

Imperiul Roman transformă teritoriul Spaniei în provincie romană, dominaţie care va dura şase secole. În 711-718, Spania este ocupată de arabi, iar în 1492, prin cucerirea ultimului oraş ocupat de mauri se încheie „la Reconquista” (procesul de recucerire). În 1462, căsătoria regilor catolici - Isabel de Castilla şi Fernando de Aragón - marchează începutul unei perioade de prosperitate pentru Spania, încununată de descoperirea Americii de către Cristofor Columb şi afirmarea hegemoniei în Marea Mediterană. Secolele XVI şi XVII reprezintă apogeul Imperiului spaniol care, sub conducerea Casei de Habsburg, devine prima putere europeană şi mondială. Războiul de succesiune la tronul Spaniei (1701-1714) marchează finalul dinastiei de Austria şi venirea Bourbonilor. În 1873 se instaurează Prima Republică, care durează până în 1875, când este restaurată monarhia, iar Alfonso XIII este proclamat rege al Spaniei. În 1931, se instaurează a II-a Republică. Conflictele politice, economice şi sociale au culminat, la 18 iulie 1936, cu rebeliunea militară şi începutul războiului civil (1936-1939). La 1 octombrie 1936, generalul Francisco Franco Bahamonte îşi asumă conducerea statului şi a armatei, acesta fiind începutul unei dictaturi care a durat 40 de ani, perioadă în care viaţa politică a tării a fost marcată de scoaterea în afara legii a tuturor partidelor politice, cu excepţia Mişcării Naţionale.

În 1975, odată cu moartea lui Franco, este reinstaurată monarhia şi pe tronul Spaniei urcă regele Juan Carlos I de Bourbon. Tânărul monarh este unul din principalii susţinători ai procesului de schimbări către un sistem democratic de inspiraţie occidentală, bazat pe o reformă politică moderată şi având ca punct de plecare legislaţia franchistă. Primele alegeri democratice au loc în iunie 1977 şi sunt câştigate de Uniunea Centrului Democratic - UCD. În 1982, Spania este admisă în NATO, iar în 1986 aderă la Comunităţile Europene, ulterior UE.

 

Informaţii politice

Forma de guvernământ: monarhie constituţională

Şeful statului: Regele Felipe al VI-lea (din 19 iunie 2014).

Preşedintele guvernului (Primul ministru): Mariano Rajoy Brey (din 31 octombrie 2016)

Ministrul afacerilor externe: Alfonso Dastis Quecedo - 4 noiembrie 2016 Situaţia politică internă: La 26 iunie 2016 au avut loc alegeri legislative, câştigate de Partidul Popular (PP) fără majoritate absolută, urmat de Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), Podemos (Putem) şi Ciudadanos (Cetăţeni). Cu acest prilej au fost reînnoite 350 de locuri în Congresul Deputaţilor (Camera Deputaţilor) şi 208 locuri în Senat (din cele 266).

Parlamentul (Las Cortes Generales) este bicameral, cu un mandat de patru ani.

Congresul Deputaţilor are 350 de membri. Deputaţii sunt aleşi din fiecare provincie în baza reprezentării proporţionale. Configuraţia actuală a Congresului este prezentată mai sus. Preşedinte: Ana María PASTOR JULIAN (Partidul Popular) din 19 iulie 2016.

Senatul este compus din 266 de membri, cu atribuţii mai limitate decât ale deputaţilor atât în plan legislativ, cât şi în ceea ce priveşte controlul guvernului. Preşedinte: Pío García Escudero Marquez (PP),reales la 19 iulie 2016.

 

Profil socio-economic

După aderarea la UE, Spania a devenit unul dintre investitorii importanţi la nivel global. În ceea ce priveşte exporturile şi importurile, ponderea principală a fluxului comercial extern o ocupă statele UE, cei mai importanţi parteneri fiind Franţa, Germania, Italia, Portugalia, Marea Britanie, Olanda și Belgia. Alţi parteneri comerciali semnificativi sunt SUA, China, Algeria, Maroc, Mexic și Turcia. Pentru contracararea efectelor crizei economico-financiare, guvernul spaniol a adoptat măsuri de reformă pe plan economic, vizând stabilitatea bugetară, consolidarea fiscală şi corectarea deficitului public.

 

Afaceri europene

Spania a devenit membră a Comunităţilor Europene la 1 ianuarie 1986, cererea de aderare fiind depusă în 1977. Aderarea la UE a condus la reducerea diferenţelor de dezvoltare şi de nivel de trai între Spania şi ţările membre. Spania a fost nevoită să opereze ajustări structurale profunde, în special restructurare industrială şi reorientarea către sectorul serviciilor. O altă consecinţă a dobândirii statutului de membru UE o reprezintă şi consolidarea instituţiilor democratice.

Spania a deţinut Preşedinţia UE în 1989 (semestrul I), 1995 (semestrul II), 2002 (semestrul I) şi 2010 (semestrul I). Preşedinţia spaniolă din 2010 a îndeplinit două obiective majore: implementarea prevederilor Tratatului de la Lisabona, prin sprijinirea noilor instituţii create şi coordonarea economică a statelor membre UE pentru a demara procesul de recuperare economică.

Domenii de interes pentru Spania în cadrul UE: cercetare şi dezvoltare, politica agricolă comună, politica de coeziune, justiţie şi afaceri interne (migraţie ilegală şi trafic de persoane), energie şi schimbări climatice, politica externă, cu un interes deosebit pentru vecinătatea sudică.

 

Reprezentarea în principalele instituţii europene

Parlamentul European: 54 de deputaţi

Comisia Europeană: Comisar pentru energie şi schimbări climatice – Miguel Arias Cañete, fost ministru al agriculturii în Guvernul de la Madrid.

Comitetul Economic și Social European - 21 de reprezentanți.

Comitetul Regiunilor - 20 de reprezentanți.

 

Relaţii internaţionale

Politica externă spaniolă este subsumată combaterii efectelor crizei economice, prin politici de atragere de investiţii şi consolidarea credibilităţii economice a Spaniei.

Politica externă spaniolă urmăreşte consensul în relaţiile internaţionale şi întărirea instituţiilor internaţionale, precum ONU, pentru a putea răspunde riscurilor globale. De la momentul aderării la UE, Spania s-a implicat activ în problematicile europene. Relaţiile cu America Latină şi cu SUA, Orientul Mijlociu, nordul Africii, cu economiile emergente din Asia şi combaterea sărăciei se înscriu, totodată, între obiectivele diplomaţiei spaniole.

Spania a deţinut un rol activ în ansamblul eforturilor internaţionale pentru pace, recent în Libia, Somalia, Liban, Mali şi Afganistan.

Spania este stat membru al UE, NATO, ONU, OSCE, Consiliul Europei, participă la Conferinţei Şefilor de State şi Guverne Ibero-Americane (Summit-uri Ibero-Americane).

În perioada 2015-2016, Spania este membru nepermanent în cadrul Consiliului de Securitate al ONU iar în octombrie 2015 a deţinut preşedinţia acestei structuri onusiene.

 

decembrie 2016

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice