Relaţii bilaterale

Republica CENTRAFRICANĂ

Profil de ţară

Denumirea oficială: Republica Africa Centrală (République Centrafricaine)

Scurt istoric

Fostă colonie franceză, Republica Africa Centrală a devenit independentă în 1960. Statul a fost condus de regimuri militare până în 1993.

În 2003, în urma unei lovituri de stat, puterea a fost preluată de generalul François Bozizé, fiind format un guvern de tranziţie.

În 2005, s-au organizat alegeri locale, parlamentare şi prezidenţiale. Generalul Bozizé a rămas la conducerea ţării, până în martie 2013, când a fost înlăturat prin lovitură de stat a insurgenţei musulmane Séléka. Rebeliunea a fost motivată de lipsa de angajament şi inacţiunea fostului preşedinte pentru progresul economic al ţării şi al populaţiei, pentru valorificarea resurselor naturale deosebite.

Michel Djotodia, preşedintele (interimar) instalat la acea dată, primul de religie musulmană din istoria post-independenţă a ţării, preponderent creştină, a eşuat în iniţiativele de pacificare şi organizarea de alegeri generale. Confruntat cu o puternică dezaprobare internă şi internaţională, Djotodia a demisionat în ianuarie 2014.

Consiliul Naţional de tranziţie a aprobat un nou guvern şi un nou preşedinte interimar, cu mandatul de a organiza alegeri generale şi prezidenţiale. Actualul şef al statului este Catherine-Samba-Panza, prima femeie preşedinte din istoria ţării. 

Capitala şi principalele oraşe: Bangui, Berberati, Bouar, Bambari, Bangassou, Bossangoa, Carnot

Suprafaţa şi diviziunile teritoriale: 622.984 kmp, împărţită în 16 prefecturi şi o comună.

Populaţia: 5,2 mil. de locuitori 2013), locul 127 în lume. Etnii: Baya – 33%, Banda – 27%, Mandjia – 13%, Sara – 10%, Mboum – 7%, M'Baka – 4%, Yakoma – 4%, altele – 2%. Comunităţi religioase: protestanţi – 25%, catolici – 25%, musulmani – 15%, credinţe tradiţionale – 35%.

Limbi oficiale: franceză. şi sangho (locală).

Ziua naţională: 1 decembrie, ziua republicii (1958)

Forma de guvernământ: republică

 

Situaţia politică internă:

Africa Centrală traversează o perioadă de gravă insecuritate, caracterizată de confruntarea interconfesională. Creştinii şi musulmanii au trăit într-o armonie relativă, într-o ţară sărăcită, în pofida resurselor minerale  de petrol, uraniu şi aur, cele care, acum, au nevoie de efortul internaţional, comun, pentru a fi exploatate.

 Criză are proporţii epice şi este nevoie de acţiuni imediate pentru oprirea violenţelor şi atrocităţilor. Jumătate din cele 4,6 mil. de locuitori sunt dependente urgent de asistenţă umanitară. Comunitatea internaţională a mobilizat fonduri de 496 mil. dolari, în 2014. ONU şi organizaţiile neguvernamentale cu profil umanitar au semnalat dramatismul, greu de descris, pe care l-au constatat.

Martie 2015

Centrul de presă

Ţări - zone geografice