Relaţii bilaterale

Republica MALI


Denumirea oficială: Republica Mali

Scurt istoric: Pe teritoriul situat între fluviile Senegal și Niger s-au succedat, între sec. al IV-lea și al XVI-lea, Imperiile Ghana (sec. IV-XI), Imperiul Mali (sec. XII-XIII) și Imperiul Songhai (secolele XIII-XVI), cel mai puternic dintre toate, distrus la sfârșitul sec. al XVI-lea de o invazie marocană. Ulterior, trupe franceze ocupă, la sfârşitul sec. al XIX-lea, teritoriul statului Mali, care devine cunoscut sub numele de Coloniile Franceze ale Senegalului Superior și Nigerului, iar din 1920 sub cel de Sudanul Francez, parte a Africii Occidentale Franceze. În 1958, Sudanul Francez devine republică autonomă în cadrul Comunității Franceze.

În 1959 ia ființă, prin unirea Sudanului Francez cu Senegalul, Federația Mali, care își proclamă independența la 20 iunie 1960. Două luni mai târziu, Senegalul, condus de Leopold Sedar Senghor, se retrage din federație și se proclamă stat independent (20 august 1960), iar Sudanul Francez adoptă numele de Republica Mali și își declară, la rândul său, suveranitatea, la 22 septembrie 1960.

După proclamarea independenței, istoria Republicii Mali este marcată de cei 23 de ani sub conducerea lui Moussa Traoré, care a introdus regimul partidului unic și marxism-leninismul. Sărăcia și lipsa oricăror drepturi democratice au condus, în martie 1991, la înlăturarea dictatorului prin lovitură de stat militară. Conducerea țării a fost preluată de lt.col. Amadou Toumani Touré, care, după un an de pregătire a alegerilor, a refuzat să candideze și a predat puterea civililor, în 1992. Noul președinte, Alpha Ouman Konaré, a avut două mandate constituționale. În 2002 alegerile au fost câștigate de gen. Amadou Toumani Touré (ATT), reales în 2007.

Maliul s-a confruntat ani la rând cu influențele nefaste ale islamismului radical. Nebuloasa AQMI, instalată în nordul țării, a creat grave probleme de securitate, acte teroriste și răpiri de persoane, cei mai mulți occidentali, care au afectat masiv veniturile țării generate de turism.

La 22 martie 2012, cu o lună înaintea alegerilor prezidențiale, a avut loc o lovitură militară de stat condusă de cpt. Sanogo, care l-a înlăturat de la putere pe președintele Amadou Toumani Touré, refugiat în Senegal.

La presiunile Uniunii Africane (UA) și Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest (CEDEAO), militarii au predat puterea unui regim de tranziție, condus de fostul președinte al Adunării Naționale, Dioncounda Traoré.

De vidul de putere creat prin lovitura de stat au profitat rebelii din Mișcarea Națională pentru Eliberarea Azawad (MNLA) și elemente armate islamist-terorististe coagulate în grupările Ensar Dine, Mujao, Aqmi, care au ocupat întreg nordul ţării. Numai prin intervenția decisivă a forțelor franceze și, ulterior, prin mobilizarea unei forțe africane, ambele venite în sprijinul armatei maliene, s-a reușit stoparea grupărilor islamist-teroriste. În aceste condiții, la 28 iulie și 11 august 2013 au putut fi organizate alegeri prezidențiale, câștigate de Ibrahim Boubakar Keïta (IBK).

Alegerile legislative au fost organizate la 24 noiembrie 2013 si au marcat victoria coaliției din jurul partidului prezidențial, Rassemblement pour le Mali (RPM).

În ciuda unei importante prezențe militare în Mali (misiunea franceză BARKHANE și cea a ONU, MINUSMA), securitatea și controlul suveran asupra nordului malian, îndeosebi în regiunile Kidal, Gao și Timbuktu, sunt precare.

Poziția geografică: ţară situată în subregiunea Africa Occidentală, fără deschidere la ocean. Vecini : Mauritania, Senegalul și Guineea (V), Algeria (N), Coasta de Fildeș și Burkina Faso (S), Niger (E).

Suprafața: 1 240 192 Km²

Capitala: Bamako. Alte orașe: Ségou, Kayes, Sikasso, Mopti.

Populația: 15.300.000 locuitori (2015)

Vârsta medie: 16,2 ani

Speranța medie de viață: 55 ani

Mortalitatea infantilă: 83,4 %

Rata de alfabetizare: 38,70%

Religia: musulmani (90%), animiști și creștini 10%.

Limba oficială: franceza.

Limbi naționale: bambara (folosită de 80% din populație) și alte 12 limbi (bobo, dogo, peul, sénoufo, soninké, tamashek, songhaï, dogon, etc);

Moneda națională: Franc CFA

1 Euro = 655,957 FCFA (curs fix)

Ziua națională: 22 Septembrie (marcând Ziua Independenței, 22 septembrie 1960)

Forma de guvernământ: republica prezidențială.

Puterea executivă este exercitată de președintele țării, asistat de un guvern condus de un prim-ministru.

Șeful statului: Ibrahim Boubacar KEÏTA (din 11 august 2013).

Legislativul: parlament unicameral (Adunarea Națională), condus de Issaka SIDIBÉ (ales la 22 ianuarie 2014)

Economia a fost și rămâne grav afectată de criza politică generată de lovitura militară de stat din martie 2012, de războiul care i-a urmat și de starea de insecuritate care prevalează încă, în nordul țării, în ciuda legitimării, prin alegeri, a noilor autorități de stat.


Indicatori economici

PIB: 10,95 miliarde USD (2015)

PIB/locuitor: 672 USD (2015);

Creștere economică: 5%

Inflația: 2,43%

Principalul venit provine din exportul de aur (15% din PIB). Cu o producție de 50 tone aur anual (rezerve estimate la 800 tone), Maliul ocupă locul al treilea pe continent, după Africa de Sud și Ghana.

Alte zăcăminte: fier, bauxită, calcar, marmură, fosfați, mangan etc.

Circa 80% dintre malieni lucrează în agricultură, principalele culturi fiind bumbacul (prețul a crescut subit cu 70% în 2011, ajungând la 1,9 USD /kg) și cereale (pe valea fluviului Niger).

10% din populația maliană e nomadă.

ianuarie 2016

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice