Relaţii bilaterale

Republica ANGOLA

Poziţia geografică: Situată în partea de sud-vest a Africii, se învecinează la nord cu Republica Congo, la nord şi nord-est cu Republica Democratică Congo, la sud-est cu Zambia, la sud cu Namibia, iar la vest cu Oceanul Atlantic.

Populaţia: 24.384.301 locuitori (recensământul general din 2014); 52% femei, 38% mediul rural, 27% Luanda; cele mai cunoscute etnii sunt kimbundu, kikongo, ovimbundu, chokwe şi ngagela.

Media de viaţă: 38 de ani la femei şi 43 de ani la bărbaţi

Suprafaţa: 1.246.700 km.p

Capitala: Luanda – cca. 6.583.000 locuitori (recensământul general din 2014). Alte oraşe importante: Huambo, Malange, Lubango, Benguela, Huile, Cuanza Sul, Bie, Uige.

Limba oficială: Portugheza. Alte limbi vorbite: kimbundu, umbundu, kikongo, chokwe, oxikwayama etc.

Ziua naţională: 11 noiembrie – proclamarea independenţei (1975).

Religii: catolică (50% recensământul general din 2014), protestantă, altele.

Climat: Semi-arid în sud şi de-a lungul coastei, sezon secetos (mai-octombrie), umed (noiembrie-aprilie);

Scurt istoric: Angola a fost descoperită de navigatorul portughez Diogo Cao în anul 1482 şi a devenit ulterior colonie portugheză. Graniţele actuale ale Angolei, inclusiv pentru provincia enclavă Cabinda, au fost stabilite de Conferinţa de la Berlin din 1885.

În 1951, Angola a fost proclamată "provincie de peste mări" a Portugaliei. În deceniile 6 şi 7 au fost create mişcări de eliberare naţionalã: Mişcarea Populară pentru Eliberarea Angolei – MPLA (1956); Frontul Naţional pentru Eliberarea Angolei – FNLA (1957); Uniunea Naţională pentru Independenţa Totală a Angolei – UNITA (1966); Frontul pentru Eliberarea Enclavei Cabinda – FLEC (1963). Acestea luptau separat împotriva forţelor coloniale portugheze şi erau ostile una faţă de cealaltă. Urmare căderii dictaturii lui Salazar şi Caetano, noile autorităţi portugheze au declarat că transferă suveranitatea ţării direct poporului angolez, care a luptat pentru independenţă, şi nu mişcărilor de eliberare naţională. Agostinho Neto, preşedintele MPLA, – proclamă unilateral, la 11 noiembrie 1975, independenţa Angolei şi devine primul preşedinte al acestei ţări. A urmat un război civil de aproape 25 de ani care a provocat aproape un milion de morţi, 500.000 de invalizi, iar cca. 300.000 angolezi s-au refugiat în ţările vecine. Moartea şefului UNITA, la 22 februarie 2002, a permis încetarea ostilităţilor, la 4 aprilie 2002.

 

Structura de stat

Forma de guvernământ: Angola este republică prezidentială, potrivit noii Constituţii a ţării, adoptată în 2010.

Preşedintele Republicii Angola: José Eduardo dos Santos, ales prima oară la 20 septembrie 1979 şi reales succesiv până în prezent. Preşedintele este şi şef al guvernului.

Vicepreşedinte: Manuel Domingos  Vicente (din 2012)

Ministrul relaţiilor externe: George Chicoty (din noiembrie 2010)

Puterea legislativă: Este exercitată de un parlament unicameral – Adunarea Naţională, ultimul Parlament fiind ales la 31 august 2012 (220 de membri).

Puterea executivă: Este exercitată de preşedintele Republicii şi guvernul numit de acesta, sub conducerea unui prim-ministru.

După adoptarea pluralismului politic, s-au înfiinţat 117 partide.

Principalele partide politice:

Mişcarea Populară de Eliberare a Angolei (MPLA), formaţiune politică de guvernămant, la ultimele alegeri (august 2012) a obţinut  71,84% din voturi (175 locuri în parlament);

Uniunea Naţională pentru Independenţa Totală a Angolei (UNITA), formaţiune politică în opoziţie, la ultimele alegeri a obţinut  18,66 % (32 locuri în parlament);

Convergenţa Amplă pentru Eliberarea Angolei (CASA), s-a clasat pe locul al treilea la ultimele alegeri, a obţinut  6 %(8 locuri în parlament).

Celelalte partide politice angoleze s-au situat, ca pondere electorală, la ultimele alegeri generale, sub pragul de 5%.

 

Economia

Bogăţii şi resurse naturale: petrol, diamante, minereu de fier, cupru, uraniu, aur, mangan, fosfaţi etc. În 2014, producţia de petrol a fost de 1,7 milioane barili pe zi, iar rezervele estimate în prezent ating 5,412 miliarde de barili. Angola este al doilea producãtor de petrol în Africa sub-sahariană, după Nigeria şi a treia mare piaţă financiarã după Nigeria şi Africa de Sud cu o creştere economică de 7,8% în 2014. Industria petrolieră contribuie cu 80% la buget. Exportul de petrol reprezintă 90% din totalul exporturilor.

Se cultivă oleaginoase, bumbac, porumb, cartofi, manioc, legume, arahide, cafea şi trestie de zahăr.

Industria se axează în principal pe rafinarea petrolului şi extragerea diamantelor (al patrulea producător de diamante brute).

 

Politica externă

La 16 octombrie 2014, Angola a fost aleasă pentru a doua oară membru nepermanent al Consiliului  de Securitate ONU, cu 190 de voturi favorabile dintr-un total de 193. Mandatul a început la 1 ianuarie 2015 şi are o durată de 2 ani.

Din ianuarie 2014 Republica Angola deţine preşedinţia Conferinţei Internaţionale pentru Regiunea Marilor Lacuri (IGCRL). Ca urmare a retragerii candidaturii Kenyei, Angola se va afla la conducerea IGCRL pentru încă 2 ani.

În plan regional joacă un rol activ ca urmare a rezultatelor semnificative înregistrate de-a lungul celor 13 ani de pace, în special la nivelul stabilităţii socio-economice şi politico-militare.

ianuarie 2016

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice