Relaţii bilaterale

Republica CONGO

Poziţia geografică: Este situată în partea centrală a Africii, fiind străbătută de Ecuator.

Vecinii: La vest Oceanul Atlantic şi Gabon, la nord: Camerun şi Republica Centrafricană, la est şi nord: R.D.Congo şi Angola

Suprafaţa:  342.000 km2.

Populaţia: 4,62 milioane locuitori (2015), aproape în totalitate de origine bantu. Peste 2/3 din populaţie este concentrată pe 7% din teritoriul ţării, în special în zona oraşelor Brazzaville şi Pointe Noire.

În partea de nord a ţării trăiesc şi câteva mii de pigmei. Densitatea populaţiei este de cca 9 locuitori/km2. Gradul de mortalitate infantilă este de 124 la mie, iar cel de creştere naturală a populaţiei este de + 3,5% pe an.

Speranţa de viata este de 51 de ani pentru femei şi de 50 de ani pentru bărbaţi.

Capitala:  Brazzaville (oras fondat in 1880 si devenit capitala in 1960), cu cca 760.000 locuitori.

Principalele alte oraşe: Pointe Noire- 400.000 locuitori, Dolisie-60.000 locuitori, Nkay-40.000 locuitori, Lubomo-25.000 locuitori, Owando-10.000 locuitori. Principalul port este Pointe Noire.

Limba oficială: Franceza. Limbi kituba şi lingala au statut de limbi naţionale. În total se vorbesc 72 de dialecte.

Moneda naţională:  Francul CFA, garantat de Banca Centrală Europeană

Ziua naţională: 15 august - aniversarea proclamării independenţei de stat (1960)

Religia: Creştini 50%, animişti 48%, musulmani 2%.

Clima: Tropicală

Scurt istoric: Actualul teritoriu al Republicii Congo a fost descoperit în 1482 de către navigatorul portughez Diego Cao. De atunci zona de coastă a fost stăpânită de Portugalia, Anglia şi Olanda. În 1880-1883, exploratorul Savognan de Brazza cucereşte teritoriul pentru Franţa, iar la Convenţia de la Berlin, din 1885, Congo devine oficial colonie franceză.

În timpul celul de al doilea Război Mondial, în 1940, la Brazaville ia fiinţă primul guvern al Franţei Libere condus de generalul de Gaulle.

La 28 septembrie 1958, Congo devine teritoriu autonom în comunitatea franceză, iar la 29 noiembrie acelaşi an se declară republică în cadrul aceleiaşi comunităţi.

La 15 august 1960, Congo şi-a proclamat independenţa de stat, preşedinte devenind Foulbert Youlou.

În august 1963, în urma unei revolte populare, se instalează un guvern condus de Massemba Debat, care rămâne preşedinte al ţării până la 31 iulie 1968, când militarii formează un consiliu naţional al revoluţiei în frunte cu Marien N’Gouabi. În decembrie 1968, maiorul Marien N’Gouabi este ales preşedinte al ţării.

La 31 decembrie 1969 are loc congresul constitutiv al Partidului Congolez al Muncii, care îl alege pe Marien N’Gouabi ca preşedinte al CC al PCM.

La 18 martie 1977 acesta este asasinat. Conducerea ţării este preluată de un comitet militar al partidului care l-a ales preşedinte pe J. Yhomby-Opango.

La 11 februarie 1979, colonelul Denis Sassou-Nguesso este ales şef al statului.

Structura de stat

Forma de guvernământ: Congo este republică prezidenţială potrivit Constituţiei ţării adoptate prin referendum la 20 ianuarie 2002.

Preşedintele Republicii Congo: Denis SASSOU-NGUESSO, prima dată preşedinte din 1979 până în 1991. Revine în urma unui război civil la 25 octombrie 1997. De atunci este reales succesiv, în aceeaşi funcţie, în aprilie 2002 şi iulie 2009.Şeful statului este şeful guvernului.

Ministrul Afacerilor externe si cooperării: Jean Claude GAKOSSO

Puterea legislativă este exercitată de un parlament bicameral - Adunarea Naţională, 153  membri şi Senat, 66 membri.

Puterea executivă este exercitată de un Consiliu de miniştri, numit de preşedinte.

După adoptarea  pluralismului politic s-au înfiinţat 155 de partide.
 

Principalele partide politice:

Partidului Congolez al Muncii (PCT),  principala formaţiune politică a preşedintelui, cu actuale orientări social democratice, care, la ultimele alegeri  a făcut parte din Adunarea pentru Majoritate Prezidenţială (RPM) alături de alte 70 de partide, şi au obtinut 96 de locuri în Adunarea Naţională.

Uniunea Panafricană pentru Democraţie Socială (UPADS), la alegeri a făcut parte din Alianţa pentru o Noua Republică Congo, coalitie care grupează 11 partide de opoziţie, care au obtinut 16 locuri în Adunarea Naţională.
 

Economia

Bogăţii şi resurse naturale: petrol (exploatarea este asigurată de firme franceze, italiene şi nord-americane), gaze naturale, minereuri de plumb, cupru, fier, potasiu, fosfaţi, zinc, staniu, aur, diamante, argint, uraniu, lemn (60% din suprafaţa tării o constituie pădurile). În 2013 producţia de petrol a fost de 237.000 de barili pe zi, reprezentând 90% din exporturile congoleze.
 

Industria

Este reprezentată, în principal, de întreprinderi alimentare, textile, de încalţăminte, de prelucrare a lemnului, de materiale de construcţii, unele mici unităţi de produse chimice, rafinarie de petrol etc.

Ramura extractivă:  Contribuie cu 45% la crearea PIB şi ocupă 35% din populaţia activă.

 

Agricultura

Ocupă cca 35% din populaţia activă. Principalele produse cultivate sunt: manioc (600.000 tone/an), trestie de zahăr (250.000 tone/an), cacao, porumb, tutun, ulei de palmier.

 

Relaţiile R. Congo cu organizaţii internaţionale : R.Congo este membră a ONU, Uniunii Africane,  Comunităţii Economice a Statelor din Africa Centrală, Mişcării de nealiniere, Grupului celor 77 şi a altor organizaţii internaţionale.

 

(ianuarie 2016)

Centrul de presă

Ţări - zone geografice