Relaţii bilaterale

Republica CÔTE D'IVOIRE


Denumire oficială: République de Côte d’Ivoire sau Côte d’Ivoire (guvernul ivorian respinge traducerile numelui oficial)

Scurt istoric: Zonă a comerțului cu sclavi vreme de secole, în 1893 teritoriul actualei Côte d’Ivoire a devenit, sub acest nume, o colonie franceză autonomă. După obținerea independenței (1960) și până la decesul părintelui fondator, președintele Félix Houphouët-Boigny, în 1993, Côte d’Ivoire a fost supranumită « elefantul Africii Occidentale », fiind motorul economic al subregiunii și un real model de stabilitate și dezvoltare pentru Africa.

După 1994, pe fondul luptelor pentru putere între diferite forte politice, situația internă s-a deteriorat continuu, culminând cu revolta militară din 19 septembrie 2002, care a condus la o polarizare politică a Coastei de Fildeș între un nord controlat de rebelii din Noile Forte și, respectiv, sudul tarii, atașat forțelor pro-guvernamentale ale fostului președinte Laurent Gbagbo.

Multiplele inițiative de soluționare a crizei de către diverși mediatori (ONU, Uniunea Africană, Comisia Economică a Africii de Vest, Franța, Africa de Sud, etc.), inclusiv desfășurarea Misiunii ONU de menținere a păcii (MINUCI), au rămas fără efect.

Sub medierea președintelui Burkina Faso, Blaise Compaoré, la  4 martie 2007, la Ouagadougou, președintele Laurent Gbagbo şi liderul Forțelor Noi, Guillaume Soro, au semnat un acord politic de pace, prin care se punea capăt crizei interne. În conformitate cu prevederile acestuia, la 29 martie 2007 liderul rebel Guillaume Soro a fost numit prim-ministru, cabinetul său fiind învestit oficial la 3 aprilie 2007.

În ciuda acestui compromis, divergențele forțelor politice privind desfășurarea scrutinului prezidențial au continuat. Refuzul lui Laurent Gbagbo de a recunoaște victoria lui Alassane Ouattara în alegerile din 28 noiembrie 2010 a generat un război civil care nu a putut fi oprit decât prin intervenția armată a Franței și a comunității internaționale. Laurent Gbagbo a fost transferat la Tribunalul Penal International de la Haga, unde procesul său este în curs.

Președintele Alassane Ouattara avea să fie învestit în funcție abia la 20 mai 2011. El l-a numit prim ministru pe Guillaume Soro. Alegerile legislative au avut loc în decembrie 2011, fiind boicotate de fidelii lui Gbagbo.

Războiul a avut consecințe dramatice asupra economiei, echilibrului social, stabilității și securității interne. Reconstrucția economică a țării și reconcilierea națională sunt cele două axe ale actualei guvernări și ale președintelui Ouattara, reales la 25 octombrie 2015.

Localizare: În Vestul Africii, în Golful Guineei, având ca vecini Ghana (E), Burkina Faso şi Mali (N), Guineea şi Liberia (V), Oceanul Atlantic (S)

Suprafața: 322.462 kmp (50 departamente

Populația: 20,3 milioane locuitori (2015)

Vârsta medie: 19,1 ani

Speranța de viață: 50,7 ani

Mortalitatea infantilă: 72,2%

Grupuri etnice: baoulé 23 %, bété %, sénoufou 15 %, malinké 11 %, alții

Culte: musulmani 38, 7 %; catolici 20,8 % ; animiști 17 %; alții

Capitala: Yamoussoukro (administrativ); Abidjan (economic și legislativ)

Limba oficială: franceza

Formă de guvernământ: republică prezidențială 

Șeful statului: Alassane OUATTARA 

Parlamentul unicameral (Adunarea Națională)

Ziua națională: 7 august (marchează obținerea independenței, în 1960).

Economia: Prima putere economică a Africii de Vest francofone.

Indicatori economici:

PIB: 31,27 miliarde USD (2015)

PIB/loc: 1.318 USD (2015)

Creștere economică: 8,2%

Inflație: 1,57%

Principalul sector economic este agricultura, Côte d’Ivoire fiind cel mai mare producător mondial de cacao, mare producător de cafea și între primii trei exportatori de bumbac. Se cultivă trestie de zahăr, fructe (mango, ananas, banane, nuci de caju) și se extrage uleiul de palmier. Se exploatează masiv, chiar excesiv, lemnul. Agricultura contribuie cu 28,8% din PIB și ocupă 68% din forța de muncă.

ianuarie 2016

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice