Relaţii bilaterale

Republica SERBIA

Denumire oficială (inclusiv în limba oficială): Republica Serbia (Republika Srbija).

Capitala şi principalele oraşe: Belgrad (capitala, populaţie: 1.639.121), Novi Sad, Nis, Kragujevac.

Diviziunile teritoriale: 2 provincii: Voivodina, Kosovo şi Metohija şi 29 de districte.

Populaţia: 7.120.666 de persoane (conform recensământului din 2011, care nu s-a desfăşurat şi în Kosovo şi Metohia).

Dispunere etnică: 82,86% sârbi, 3,91%, maghiari, 1,81% bosniaci, 1,44% rroma, 1,08% iugoslavi, 0,94% croaţi, 0,92% muntenegreni, 0,82% albanezi, 0,79% slovaci, 0,53% vlahi, 0,46% români, 0,34% bulgari (conform recensământului din 2002).

Limba oficială: sârba (în provincia Voivodina sunt oficiale şi: româna, maghiara, slovaca, ucraineana şi croata)

Ziua naţională: 15 februarie – Ziua Statalităţii

Religii: 85% ortodocşi; există comunităţi de catolici, musulmani, protestanţi etc.

Moneda naţională: dinarul sârbesc

Prefix telefonic internaţional: + 381.

Scurt istoric: Independenţa Serbiei a fost recunoscută de către marile puteri la Congresul de la Berlin din 1878. La 1 decembrie 1918, Serbia a intrat în componenţa Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, devenit Regatul Iugoslaviei în anul 1929. După preluarea puterii de către comunişti, în 1943 s-a format Federaţia Democrată a Iugoslaviei, transformată în 1946 în Republica Populară Federativă a Iugoslaviei, apoi în 1963 în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia.

Disoluţia acesteia a început în 1991, când rând pe rând Slovenia, Croaţia, R. Macedonia şi Bosnia şi Herţegovina şi-au declarat independenţa. Noua entitate rezultată a fost Republica Federală Iugoslavia, formată din Serbia şi Muntenegru. Între anii 2003 şi 2006, RFI s-a redenumit Uniunea Serbia şi Muntenegru, care s-a desfiinţat în iunie 2006 prin declaraţia de independenţă a Muntenegrului.

La 5 iunie 2006, Serbia şi-a declarat şi ea independenţa, luând fiinţă actualul stat: Republica Serbia.


Informaţii politice

Constituţie: a fost adoptată în octombrie 2006.

Forma de guvernământ: Republică – democraţie parlamentară.

Situaţia politică internă: Preşedinte ales prin vot direct (aflat la primul mandat de cinci ani, cu posibilitatea de a candida pentru un al doilea mandat): Tomislav Nikolic (din 31 mai 2012).

Prim ministru: Aleksandar Vucic (din 27 aprilie 2014)

Ministru de externe: Ivica Dacic, fostul premier, este acum prim-vicepremier şi ministru de externe.

Noul guvern sârb are în componenţă 16 ministere şi 19 miniştri. Noua coaliţie a puterii este formată din 3 partide: Partidul Progresist Sârb, Partidul Socialist Sârb – SPS, şi Alianţa Maghiarilor din Voivodina – SVM.

Parlament: unicameral, 250 deputaţi aleşi prin vot direct pentru un mandat de patru ani. Configuraţia parlamentului după alegerile din 16 martie 2014 în care SNS a obţinut 158 de mandate în legislativ, SPS – 44, Partidul Democrat – DS – 19, Noul Partid Democrat – NDS – 18, SVM – 6 mandate. În parlament au intrat şi alte 3 partide etnice: Partidul Acţiunii Democratice din Sandjak – SDA – 3 mandate, Partidul Acţiunii Democratice – Riza Halimi – 2 mandate.

Legături către principalele site-uri oficiale


Profil socio-economic

Situaţia economică şi socială: Principalele provocări la adresa economiei Serbiei sunt, în continuare, rata ridicată a şomajului (20,8% în martie 2014), datoria publică externă în creştere (64% din PIB), precum şi un nivel crescut al cheltuielilor publice cu plata pensiilor şi a salariilor în sectorul public.

În ultimii 12 ani, cele mai semnificative investiţii din Serbia au fost efectuate de companii din Norvegia, Federaţia Rusă şi Italia. În ce priveşte valoarea investiţiilor, Italia se află pe primul loc, urmată de Austria, Norvegia, Belgia, Grecia.


Afaceri europene

Serbia şi-a depus oficial candidatura pentru a adera la UE la 22 decembrie 2009. La 14 iunie 2010 a fost lansat procesul de ratificare a Acordului de Stabilizare şi Asociere a Serbiei cu UE. La 1 martie 2012, Consiliul European a decis acordarea statutului de candidat la aderarea la UE Serbiei. La 21 ianuarie 2014 a fost organizată prima Conferinţă interguvernamentală, care a marcat începerea oficială a negocierilor Serbiei de aderare la UE.


Relaţii internaţionale

Serbia a devenit membru al Parteneriatului pentru Pace (PfP) la 14 decembrie 2006. În decembrie 2007, Parlamentul Serbiei a adoptat o rezoluţie privind neutralitatea militară a acestui stat, până la organizarea unui referendum popular. La Summit-ul de la Bucureşti (3-4 aprilie 2008) s-a reiterat că NATO doreşte dezvoltarea unei relaţii ambiţioase şi substanţiale cu Serbia, manifestându-şi disponibilitatea de a invita această ţară la faza de Dialog Intensificat, însă numai în urma unei solicitări a Belgradului în acest sens.

Serbia este participantă/membră a ONU, Consiliul Europei, OSCE, Organizaţia Mondială a Comerţului, precum şi a principalelor formate de cooperare regională: Procesul de Cooperare în Sud-Estul Europei, Consiliul Cooperării Regionale, Iniţiativa Central Europeană, Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre, Centrul SECI/SELEC, precum şi semnatară a noului CEFTA (Bucureşti, decembrie 2006).

România şi Serbia participă la formate de cooperare trilaterale cu Italia, Ungaria şi Bulgaria.

Direcţia Balcanii de Vest şi Cooperare Regională – mai 2014

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice