Relaţii bilaterale

Republica ALBANIA

Denumire oficială (inclusiv în limba oficială): Republica Albania (Republica e Shqipërisë).

Scurt istoric: Pe teritoriul Albaniei contemporane au existat locuitori ce făceau parte dintr-un grup pre-indo-european care ocupa coasta mediterană. Ilirii, care au populat ulterior teritoriul Albaniei, au făcut parte dintr-un val ulterior de invazii indo-europene.

Romanii au cucerit Iliria în anul 168 i.H.. După divizarea Imperiului Roman (anul 395 d. H.), teritoriul Albaniei din prezent a intrat sub jurisdicţia Constantinopolului, însă din punct de vedere ecleziastic a continuat să se supună Romei până în anul 732 d. H., momentul trecerii sub coordonarea Patriarhiei de la Constantinopole. În momentul Marei Schisme din anul 1054, teritoriul actual al Albaniei a fost împărţit între catolici (nord) şi ortodocşi (sud).

Prin introducerea sistemului administrativ militar de către bizantini, pe teritoriul Albaniei s-au creat condiţiile unui feudalism incipient şi s-au evidenţiat primele familii ale aristocraţiei militare: Balsha, Thopia, Shpata, Muzaka, Dukagjini, Kastrioti. S-au format primele formaţiuni statale albaneze, sub suzeranitate bizantină, peste care s-au succedat invaziile mai multor popoare migratoare (vizigoţi, huni, ostrogoţi, avari), până la intrarea slavilor în Peninsula Balcanică (sec. VII – VIII).

Ulterior, timp de câteva secole, teritoriile albaneze au fost disputate de Ţaratele bulgăreşti şi de Imperiul Bizantin. În anul 1078, apare prima menţionare istorică certă a albanezilor, într-o cronică bizantină.

În anul 1190, s-a înfiinţat Principatul Arbăria, care a durat până în anul 1255. În 1271, Charles d’Anjou creează Regatul Albaniei. Alte teritorii albaneze au intrat succesiv în componenţa statelor sârbeşti, începând cu secolul al XII-lea. Regatul Albaniei s-a dezmembrat în anul 1638, constituindu-se mai multe formaţiuni statale, între care: Principatul Dukagjini, Principatul Kastrioti, Principatul de Gjirokastra şi Muzakaj, Principatul de Berat.

Teritoriul Albaniei a devenit parte a Imperiului Otoman în 1478, după rezistenţa opusă timp de câteva decenii de Liga de la Lezha, sub conducerea lui Gjergji Kastrioti Skander-beg.

La 28 noiembrie 1912, printr-o Mişcare de Renaştere Naţională marcată de numeroase revolte anti-otomane şi de activitatea Ligii de la Prizren (1878–1881) şi a Ligii de la Peja (1899 – 1900), Albania şi-a declarat independenţa faţă de Imperiul Otoman. Decizia de proclamare a independenţei de stat a Albaniei a fost adoptată la Bucureşti, la 5 noiembrie 1912, în cadrul Marii Adunări a Coloniilor Albaneze din România desfăşurate la Hotel Continental, la iniţiativa lui Ismail Qemali, deputat de Berat la Înalta Poartă şi Luigj Gurakuqi. Albania a devenit principat sub sceptrul lui Wilhelm de Wied, a cărui domnie a durat din 1914 până în 1925, când Albania a fost proclamată republică. Preşedintele Ahmed Zogu s-a proclamat Rege în 1928, sub numele de Zogu I.

În anul 1939, Albania a fost ocupată de armatele Italiei, iar regele Ahmet Zog a fost exilat, tronul fiind preluat oficial, în anul 1943, de regele Italiei Victor Emanuel al III-lea.  Astfel, teritoriul albanez a devenit teatru de operaţiuni în războiul italo-grec.

Ulterior capitulării Italiei în faţa Aliaţilor, în anul 1943, armata germană a invadat şi Albania, devenind inamicul războiului de gherilă purtat până atunci împotriva administraţiei italiene de către Mişcarea Naţională de Eliberare (comunistă). După eliberarea teritoriului de către gherilele comuniste, în noiembrie 1944, Partidul Comunist a preluat puterea în Albania, iar în noiembrie 1945 Enver Hoxha, liderul rezistenţei, a preluat conducerea.

În perioada 1945-1990 Albania a avut unul din cele mai represive regimuri dictatoriale din Europa. În perioada 1985-1991 Ramiz Alia i-a succedat lui Enver Hoxha, permiţând tranziţia către democraţie. Astfel, la alegerile generale libere organizate în anul 1992, nou-înfiinţatul Partid Democrat a câştigat 62% din voturi, formând primul guvern democratic din istoria contemporană a ţării.

Ca urmare a  anarhiei şi revoltelor produse în urma prăbuşirii schemelor piramidale, la alegerile din 1997 Partidul Socialist a reusit sa câştige majoritatea. Într-o succesiune de 6 premieri, PS a reuşit să se menţină la putere în perioada 1997 - 2005, când alegerile parlamentare au fost câştigate din nou de Partidul Democrat (PD) condus de Sali Berisha.

În prezent, după alegerile parlamentare din 2009, Alianţa de la guvernare este condusă de PD.

Albania este stat membru al ONU (1955), OSCE, CoE, OCEMN, SECI - SELEC, ICE, NATO (1 aprilie 2009), SEECP, RCC, SEEGROUP şi al Iniţiativei Adriatico-Ionice. În anul 2012, Albania a deţinut Preşedinţia CEFTA, iar în perioada mai – noiembrie 2012, a deţinut Preşedinţia Comitetului de Miniştri ai CoE. La 9 noiembrie 2012, Albania a fost aleasă ca nou stat membru la ECOSOC pentru perioada 2013 - 2015. În perioada iunie 2013 – mai 2014, Albania deţine Preşedinţia în Exerciţiu a Iniţiativei Adriatico-Ionice. La 25 iunie 2014, Albania va prelua de la România Preşedintia în Exerciţiu a SEECP.

La 28 aprilie 2009, Albania şi-a depus candidatura oficială de aderare la UE. 

Capitala şi principalele oraşe: Tirana (Tiranë), Durrës, Elbasan, Vlora, Korçë şi Shkodra.

Suprafaţa şi diviziunile teritoriale: 28.748 km pătraţi. Albania este împărţită în 12 regiuni (judeţe). Capitala – Tiranë are un statut special.

Populaţia (număr şi compoziţie religioasă): Cf rezultatelor recensământului desfăşurat în anul 2011 (publicate oficial la 13 decembrie 2012), populaţia totală este de 2.831.741 locuitori (cu 7,7 % mai puţin decât în 2001); musulmani 56.7%; 10.03/% romano-catolici; 6,75 ortodocşi; 13.79% nu au declarat afilierea religioasă. Din punct de vedere al compoziţiei etnice şi culturale, rezultatele reflectă: 82.58 % albanezi (2.312.356), 0.87 % greci (24.243) romi 0. 30% (8.301): aromâni 0.30% (8.266 ), macedoneni (0.20%).

Limba oficială: limba albaneză

Ziua naţională: 28 noiembrie (ziua proclamării independenţei faţă de Imperiul Otoman). În anul 2012, Albania a celebrat Centenarul Independenţei.

Forma de guvernământ: republică parlamentară, conform Constituţiei din 1998. Preşedinte ales de Parlament pe cinci ani. Prim-ministru cu mandat de patru ani, iar Preşedintele Parlamentului deţine un mandat de patru ani.


Situaţia politică internă

Şeful statului: Bujar Nishani (investire oficială în funcţie la 24 iulie 2012);

Ulterior alegerilor parlamentare de la 23 iunie 2013, preşedintele parlamentului: Ilir Meta (preşedintele partidului Mişcarea Socialistă pentru Integrare-MSI); premier: Edi Rama (lider Partidului Socialist – PS); vicepremier: Niko Peleshi (PS); ministrul afacerilor externe: Ditmir Bushati.

Parlamentul este unicameral, compus din 140 deputaţi. După alegerile din 23 iunie 2013, compoziţia parlamentului este următoarea: Partidul Socialist – 66 mandate; Partidul Democratic – 50 mandate; Mişcarea Socialistă pentru Integrare – 16 mandate; Partidul pentru Justiţie, Integrare şi Unitate (HRUP) – 4 mandate; Partidul Republican –3 mandate; Partidul Uniunea pentru Drepturile Omului – 1 mandat; Partidul Creştin Democrat – 1 mandat;

Legături către principalele site-uri oficiale:

http://www.parlament.al/

http://www.president.al/

http://www.kryeministria.al/

http://www.mfa.gov.al/

Direcţia Balcanii de Vest şi Cooperare Regională, mai 2014

 

Centrul de presă

Ţări - zone geografice

Ţări - zone geografice