Textul Tratatului de Aderare a României şi Republicii Bulgaria la Uniunea Europeană

I. Elemente generale

Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană este comun cu cel de aderare a Bulgariei şi reprezintă rezultatul integral al procesului de negociere a celor 31 de capitole. Acest tratatul a fost elaborat pe baza aceloraşi principii şi după aceeaşi metodă de lucru utilizate la redactarea Tratatului de aderare a celor zece noi state membre.

Spre deosebire de cele zece state membre care au aderat la 1 mai 2004, în cazul României şi Bulgariei, prin Tratatul de aderare se prevede şi posibilitatea aderării la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, dacă acesta ar fi fost ratificat de către toate statele membre până la data aderării efective a României şi Bulgariei. În consecinţă, având în vedere faptul că Tratatul de aderare a României şi a Bulgariei trebuia să conţină şi adaptările necesare aduse Tratatului de instituire a Constituţiei pentru Europa,  s-au redactat în paralel un Act de aderare şi un Protocol de aderare.

În Tratatul de aderare se prevede intrarea în vigoare alternativă a Actului şi a Protocolului, în funcţie intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a Constituţiei pentru Europa. Astfel, în cazul în care Tratatul de instituire a Constituţiei pentru Europa ar fi intrat în vigoare înaintea aderării României şi Bulgariei (1 ianuarie 2007), ar fi intrat direct în vigoare Protocolul de aderare. Având în vedere însă că Tratatul Constituţional nu a intrat în vigoare înainte de data aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, la momentul aderării acestora a intrat în vigoare Actul de aderare. Totuşi, la  intrarea în vigoare a Tratatului Constituţional, Actul de aderare va fi abrogat şi Protocolul va începe să producă efecte juridice.

Actul de aderare cuprinde modificările aduse prin aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană tratatelor constitutive în vigoare în prezent: Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energie Atomice (EURATOM). Protocolul de aderare adaptează Tratatul Constituţional pentru a face posibilă aderarea României şi Bulgariei la acest document. Actul şi Protocolul au, în principiu, conţinut identic (diferă doar referirea la textele din Constituţia Europeană, respectiv Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi Tratatul privind Uniunea Europeană).

II. Structura Tratatului de aderare

Tratatul de aderare a României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană cuprinde:

• Părţile generale: Tratatul propriu-zis, Actul de aderare / Protocolul de aderare;
• Anexele: măsurile convenite în cadrul negocierilor - măsuri permanente şi măsuri temporare
• Declaraţiile.

Spre deosebire de Tratatul celor zece noi state membre, Tratatul României şi Bulgariei nu conţine în anexă adaptările tehnice aduse acquis-ului comunitar, având în vedere perioada mare între momentul semnării Tratatului şi momentul aderării efective. Adaptările tehnice au fost redactate în paralel cu Tratatul şi au fost convenite la nivel politic în 11 februarie 2005 (odată cu acordul politic asupra textului în limba engleză) şi vor fi adoptate prin acte ale instituţiilor comunitare, respectiv Consiliul şi Comisia.

Părţile generale

1. Tratatul de aderare propriu-zis (care cuprinde şase articole) consacră aderarea României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană, precum şi faptul că prin aderare cele două state devin parte la Tratatul de instituire a Constituţiei pentru Europa, în condiţiile reglementate prin Protocolul anexat la acest Tratat. Tratatul conţine o clauză privind intrarea în vigoare alternativă a Actului de aderare şi a Protocolului de aderare.

De asemenea, se precizează data la care Tratatul de aderare va intra în vigoare (data aderării), precum şi faptul că acesta trebuie  ratificat de părţile contractante conform procedurilor interne. Instrumentele de ratificare trebuiau depuse până la 31 decembrie 2006 .

Conform clauzei finale, dacă unul dintre cele două state care aderă nu depune instrumentul de ratificare până la această dată, Tratatul va intra în vigoare pentru celălalt stat, Consiliul urmând să adopte ajustările necesare Protocolului de aderare sau, după caz, Actului de aderare.

Actul de aderare / Protocolul de aderare conţine:

• Partea I - Principiile
• Partea a II-a - Prevederi generale: elemente privind ajustarea Tratatelor / Constituţiei
• Partea a III-a - Prevederile permanente (în principal adaptarea acquis-ului)
• Partea a IV-a - Prevederile temporare (perioadele de tranziţie)
• Partea a V-a - Prevederi legate de implementarea Actului

2. Partea I (Principiile) conţine definiţii şi prevederi privind caracterul obligatoriu pentru România şi Bulgaria al tratatelor fundamentale şi al actelor adoptate de instituţiile comunitare şi de Banca Centrală Europeană anterior aderării acestora la UE. Aplicarea dispoziţiilor tratatelor originare şi ale actelor instituţiilor sunt supuse derogărilor convenite în cursul negocierilor de aderare cu fiecare stat candidat. Este statuată obligaţia celor două noi state membre de a adera la convenţiile şi acordurile încheiate de Uniune cu terţe state, convenţiile încheiate între statele membre, precum şi însuşirea acquis-ului Schengen. Lista convenţiilor încheiate între statele membre este anexată Actului/Protocolului. România şi Bulgaria au avut obligaţia de a modifica, până la data aderării, tratatele încheiate cu state terţe, care sunt incompatibile cu dreptul comunitar. În caz contrar, aceste tratate trebuiau denunţate.

Se prevede faptul că Uniunea va adapta restricţiile cantitative la oţel şi produse din oţel în relaţia cu statele terţe, în raport cu importurile României şi Bulgariei. De asemenea, restricţiile cantitative aplicate de Uniune importurilor de produse textile şi de îmbrăcăminte vor fi adaptate pentru a ţine cont de aderarea Bulgariei şi a României la Uniune. În ceea ce priveşte acordurile bilaterale privind pescuitul încheiate de România şi Bulgaria înainte de aderare, se prevede că acestea vor fi administrate de Uniune.

România şi Bulgaria vor participa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare, de la data aderării, fiind considerate state cu derogare de la adoptarea monedei unice conform articolului 122 al Tratatului de instituire a Comunităţii Economice Europene.

3. Partea a II-a conţine prevederile instituţionale, respectiv participarea României şi Bulgariei la instituţiile Uniunii Europene:

România deţine 35 de locuri în Parlamentul European, pentru perioada 2007 - 2009. După această dată, numărul locurilor în Parlamentul European va fi stabilit prin Decizie a Consiliului European.

România deţine 14 voturi în Consiliul Uniunii.

România are dreptul la un judecător la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi unul la Tribunalul de Primă Instanţă. Mandatul este de şase ani. La fiecare trei ani, se vor schimba, alternativ, treisprezece sau paisprezece judecători.

România deţine 15 membri în Comitetul Economic şi Social şi 15 membri în Comitetul Regiunilor.

România are dreptul de a numi membri în Comitetul Director al Băncii Europene de Investiţii, precum şi în Comitetul Ştiinţific şi Tehnic prevăzut de Tratatul EURATOM.

Se stipulează că limba română şi limba bulgară devin limbi oficiale ale Uniunii.

4. Partea a III-a (Prevederile permanente) stipulează acceptarea măsurilor negociate permanente (prevăzute într-o anexă), precum şi referirea la mecanismul efectuării adaptărilor tehnice ale acquis-ului adoptat până la 1 octombrie 2004 ("cut-off date"). Este vorba despre actele adoptate de instituţiile Uniunii Europene în diferite domenii care vor fi adaptate în vederea aplicării acestora la România şi Bulgaria

Dintre adaptările tehnice, pot fi menţionate: etichetarea produselor electrice şi electronice; lista de specii de plante şi animale protejate în România; calificări, lista profesiunilor liberale şi a instituţiilor de învăţământ care au eliberat diplomele în acest sens; lista punctelor de frontieră; lista aeroporturilor internaţionale; lista produselor chimice periculoase; traducerea în limba română a tuturor termenilor de specialitate în diverse domenii (ex. societate pe acţiuni, societăţi în nume colectiv, societăţi în comandită simplă, societăţi pe acţiuni, societăţi în comandită pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată, taxă de drum, autostrăzi, drumuri naţionale, drumuri judeţene, drumuri comunale etc); lista statelor cărora România le solicită viză şi diferitele categorii de viză; lista instituţiilor din România participante la procesul de achiziţii publice.

5. Partea a IV-a (Prevederile temporare) se referă la măsurile tranzitorii convenite în cadrul negocierilor (conţinute în anexă), prevederile instituţionale şi prevederile financiare cu caracter temporar.

Potrivit prevederilor instituţionale cu caracter temporar, România deţine 35 de locuri în Parlamentul European în perioada cuprinsă între data aderării efective la Uniune şi data la care se vor desfăşura noi alegeri pentru Parlamentul European (2009). România are obligaţia de a desfăşura alegeri pentru Parlamentul European „nu mai târziu de 31 decembrie 2007". Acestea înseamnă că România poate organiza oricând înainte de 31 decembrie 2007 aceste alegeri, inclusiv în intervalul dintre semnarea Tratatului de aderare, care a avut loc la 25 aprilie 2005 şi data aderării. După cum se cunoaşte, alegerile pentru Parlamentul European au fost programate pentru 13 mai 2007.

În ipoteza în care Constituţia Europeană ar intra în vigoare în 2007, până în 2009 se va menţine sistemul de vot „Nisa", România având 14 voturi, precum şi numărul de 15 locuri în Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor.

Conform prevederilor financiare cu caracter temporar, România trebuie să contribuie la capitalul subscris Băncii Europene de Investiţii cu 42,3 milioane Euro. Contribuţia României la Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel este de 29,88 milioane Euro.

De asemenea, în perioada de tranziţie, România beneficiază de Facilitatea Schengen având ca scop finanţarea acţiunilor desfăşurate la frontiera externă în vederea implementării acquis-ului Schengen, precum şi de Facilitatea pentru fluxuri monetare (Cash-flow Facility), având ca scop îmbunătăţirea acestora. Alocările pentru România sunt de:

• 297,2 milioane Euro în 2007
• 131,8 milioane Euro în 2008
• 130,8 milioane Euro în 2009.

Se stipulează gestionarea de către agenţiile de implementare a fondurilor din cadrul asistenţei de pre-aderare, acordată prin programul PHARE, programul PHARE - CBC (Cross-border cooperation), programul ISPA, programul SAPARD şi Facilitatea pentru perioada de tranziţie.

Suma totală a alocărilor pentru acţiuni structurale pentru România în perioada 2007-2009 este de:

• 1 399 milioane Euro în 2007
• 1 972 milioane Euro în 2008
• 2 603 milioane Euro în 2009.

Partea a IV-a cuprinde şi clauzele de salvgardare.

Ca şi în cazul celor zece noi state membre, Tratatul conţine trei clauze generale de salvgardare:

• clauza de salvgardare generală

Dacă, până la sfârşitul a trei ani de la aderare, vor apărea dificultăţi grave şi persistente într-un anumit sector economic sau care ar putea deteriora situaţia economică într-un anumit domeniu, România sau Bulgaria pot solicita Comisiei autorizaţia de a lua măsuri de protecţie pentru a ameliora situaţia creată şi a ajusta respectivul sector economic al Pieţei Comune. În aceleaşi circumstanţe, orice stat membru actual poate solicita autorizaţia de a lua măsuri protecţioniste cu privire la unul sau ambele noi state membre.

• clauza de salvgardare privind Piaţa Internă

Dacă în primii trei ani de la aderare, România şi Bulgaria nu îşi îndeplinesc angajamentele asumate în cadrul negocierilor periclitând astfel funcţionarea Pieţei Interne, Comisia Europeană, din proprie iniţiativă sau la solicitarea unui stat membru, poate să ia măsurile necesare pentru remedierea acestei situaţii. Această clauză poate fi invocată şi înainte de data aderării celor două state.

• clauza de salvgardare justiţie şi afaceri interne

Dacă în România şi Bulgaria există întârzieri cu privire la transpunerea sau implementarea prevederilor comunitare referitoare la recunoaşterea mutuală în domeniul civil şi penal, Comisia, din proprie iniţiativă sau la solicitarea unui stat membru, poate, până la sfârşitul a trei ani de la intrarea în vigoare a Tratatului, să ia măsurile necesare şi să specifice condiţiile de aplicare a acestora. Aceste măsuri trebuie să fie justificate şi menţinute nu mai mult decât este strict necesar pentru remedierea situaţiei.

Faţa de Tratatul celor zece noi state candidate, în cazul României şi al Bulgariei se poate aplica o clauză de amânare a aderării. Consiliul, prin vot în unanimitate, la recomandarea Comisiei, poate lua decizia de a amâna data aderării cu un an, până la 1 ianuarie 2008, dacă în urma monitorizării Comisiei se constată că stadiul pregătirii şi implementării acquis-ului de către cele două state demonstrează pregătirea insuficientă a acestora pentru a deveni membre ale Uniunii.

În plus, în ceea ce priveşte România, Consiliul poate decide, prin vot cu majoritate calificată, amânarea aderării cu un an, până la 1 ianuarie 2008, dacă se constată o pregătire insuficientă în domeniul justiţiei şi afacerilor interne şi în domeniul concurenţei (există 11 obligaţii menţionate într-o anexă).

În cadrul prevederilor temporare, se stipulează posibilitatea pentru România şi Bulgaria de a adopta măsuri tranzitorii pentru a facilita trecerea la noua politică agricolă comună, precum şi în ceea ce priveşte aplicarea regulilor comunitare în domeniul veterinar, fito-sanitar şi al siguranţei alimentelor.

6. Partea a V-a (Prevederi referitoare la adaptările instituţionale) cuprinde dispoziţii privind adaptările instituţionale care sunt necesare în urma aderării României şi Bulgariei (Titlul I), modalităţile de aplicare a actelor instituţiilor comunitare faţă de Bulgaria şi România (Titlul II) şi prevederile finale (Titlul III).

Titlul I conţine dispoziţii referitoare la necesitatea adaptării de către instituţiile comunitare (Consiliul, Comisia şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene) a regulilor de procedură. România şi Bulgaria au numit câte un membru al Comisiei Europene, la data aderării, al cărui mandat va expira o dată cu expirarea mandatelor celorlalţi membri ai Comisiei. Comisarii român şi bulgar au fost numiţi de Consiliu, cu majoritate calificată, în acord cu Preşedintele Comisiei şi cu avizul Parlamentului European. Astfel, spre deosebire de Tratatul celor zece, în cazul numirii noilor comisari s-a cerut şi avizul Parlamentului European, pentru a se asigura o mai mare transparenţă a deciziei.

Totodată, România şi Bulgaria au numit câte un judecător la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi la Tribunalul de primă instanţă.

România şi Bulgaria au numit membri la Curtea Europeană de Conturi, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor.

Titlul II prevede obligaţia României şi Bulgariei de a adopta toate măsurile necesare pentru a se conforma, de la data aderării, directivelor şi deciziilor adoptate de instituţii şi comunicate statelor membre. Aceste măsuri includ şi obligaţia de a opera modificările legislative interne necesare. De asemenea, se prevede comunicarea către România şi Bulgaria a unei serii de măsuri (cum ar fi cele referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva radiaţiilor).

Este stipulat, totodată, mecanismul realizării adaptărilor tehnice pentru acquis-ul adoptat după "cut-off date" (1 octombrie 2004), adaptări care nu au fost redactate odată cu Tratatul de aderare. Mecanismul presupunea adoptarea modificărilor necesare de către Consiliu sau Comisie (în funcţie de instituţia care a emis actul), la solicitarea României sau Bulgariei, realizată cel târziu la data aderării. Faţă de Tratatul celor zece, s-a introdus obligaţia vechilor state membre de a lua măsurile necesare pentru a modifica legislaţia lor internă, acolo unde aceste modificări au fost generate de adaptările actelor comunitare ca urmare aderării Bulgariei şi României.

Titlul III prevede transmiterea României şi Bulgariei unei copii certificate a unor instrumente juridice: Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul Uniunii Europene, precum şi tratatele internaţionale deţinute în arhivele Secretariatului General al Consiliului.

Declaraţii

La Tratatul de aderare a fost anexată o serie de declaraţii cu caracter politic, care nu produc efecte juridice: Declaraţia comună a statelor membre (UE 25) privind libera circulaţie a persoanelor; Declaraţia comună a UE 25 şi a Comisiei Europene privind pregătirile pentru aderare ale Bulgariei şi ale României; Declaraţia comună a Germaniei şi Austriei privind libera circulaţie a persoanelor; Declaraţia Bulgariei privind alfabetul chirilic.

Prin Declaraţia privind libera circulaţie a persoanelor, statele membre îşi exprimă angajamentul de a spori accesul cetăţenilor români la piaţa muncii, în vederea accelerării armonizării cu acquis-ul comunitar.

Declaraţia privind pregătirea României şi Bulgariei pentru aderare afirmă faptul că UE va continua monitorizarea strictă a aplicării angajamentelor convenite în negocieri, acordând o atenţie deosebită asupra domeniilor justiţiei şi afacerilor interne, concurenţei şi mediului. Declaraţia cuprinde aceleaşi elementele exprimate în Concluziile Consiliului European din 17 decembrie 2004.

In Declaraţia privind dezvoltarea rurală sunt estimate posibilele alocări bugetare pentru România în acest sector (2 308 milioane Euro).

România a acceptat declaraţiile propuse de statele membre şi nu a solicitat introducerea unor declaraţii după modelul celor zece noi state membre, respectiv referitoare la libera circulaţie a persoanelor şi la clauza de salvgardare, deoarece prevederile Tratatului în aceste domenii sunt clare şi lipsite de echivoc.

Anexa 1

PERIOADE DE TRANZIŢIE ŞI DEROGĂRI OBŢINUTE DE ROMÂNIA

Capitolul 3 - Libera circulaţie a serviciilor

• România a obţinut o perioadă de tranziţie de cinci ani, până la 1 ianuarie 2012, pentru transpunerea Directivei nr. 97/9/CE, privind schemele de compensare a investitorilor. Nivelul minim al compensărilor va ajunge la minim 20.000 euro la finalul perioadei de tranziţie (dacă investiţia a depăşit această sumă)

Capitolul 4 - Libera circulaţie a capitalurilor

• România a obţinut o perioadă de tranziţie de 7 ani pentru achiziţionarea de teren agricol, păduri şi teren forestier de către cetăţenii UE şi SEE (Spaţiul Economic European);
• România a obţinut o perioadă de tranziţie de 5 pentru dreptul de achiziţie asupra terenului pentru reşedinţa secundară.

Capitolul 6 - Concurenţa

România a obţinut o perioadă de tranziţie pentru aplicarea scutirilor de taxe în zonele defavorizate

• Pentru investitorii care au dobândit certificatul de investitori în zonele defavorizate înainte de 1 iulie 2003, scutirea de la plata taxelor pentru investiţii noi va fi aplicată pe durata existenţei zonelor defavorizate:

- Pentru 3 zone defavorizate (Brad, Valea Jiului, Bălan) până la 31 decembrie 2008;

- Pentru 22 de zone defavorizate (Comăneşti, Bucovina, Altân Tepe, Filipeşti, Ceptura, Albeni, Schela, Motru Rovinari, Rusca Montană, Bocşa, Moldova Nouă-Anina, Baraolt, Apuseni, Ştei-Nucet, Borod Şuncuiuş-Dobreşti-Vadu Crişului, Popeşti-Derna-Aleşd, Ip, Hida-Surduc- Jibou-Bălan, Şărmăşag-Chiejd-Bobota, Baia Mare, Borşa Vişeu, Rodna) până la 31 decembrie 2009;

- Pentru 3 zone defavorizate (Cugir, Zimnicea, Copşa Mică) până la 31 decembrie 2010

• Perioadă de tranziţie până la 31 decembrie 2011 pentru aplicarea unor scutiri de la plata redevenţei pentru zonele libere, pentru firmele care au semnat contracte comerciale cu Administraţiile Zonelor Libere înainte de 1 iulie 2002.
• Perioadă de tranziţie pentru restructurarea sistemului siderurgic

Capitolul 7 - Agricultura

1. România a obţinut o perioadă de tranziţie de 3 ani, până la 31.12.2009, pentru modernizarea şi retehnologizarea unităţilor de tăiere şi alinierea la cerinţele europene a unităţilor de procesare a cărnii (26 unităţi)

2. România a obţinut o perioadă de tranziţie de 3 ani, până la 31.12.2009, pentru modernizarea şi retehnologizarea unităţilor de procesare a cărnii de pasăre (2 unităţi).

3. România a solicitat şi a obţinut o perioadă de tranziţie de 3 ani, până la 31.12.2009, pentru modernizarea şi retehnologizarea unităţilor de procesare a laptelui (28 unităţi), precum si pentru organizarea centrelor de colectare si a celor de standardizare lapte.

4. România a obţinut o perioadă de tranziţie de 3 ani, până la 31.12.2009, pentru conformarea la cerinţele comunitare a fermelor de animale de lapte si la calitatea laptelui crud obţinut

5 .România a obţinut încadrarea în categorii a zonelor viti-vinicole

6. România a obţinut o perioadă de tranziţie de 8 ani, până la 31.12.2014 pentru defrişarea suprafeţelor de 30.000 ha ocupate cu hibrizi interzişi şi replantarea acestora cu soiuri din specia Vitis vinifera, cu recunoaşterea dreptului de replantare

7 .România a obţinut drepturi suplimentare de plantare a viţei de vie pentru vinuri de calitate cu denumire de origine controlată şi struguri de masă, de 1,5% din suprafaţa totală cultivată cu viţă de vie

8. România a obţinut dreptul de adăugare a zaharozei pentru îmbogăţirea musturilor în zahăr în vederea ridicării potenţialului alcoolic al vinurilor

9. România a obţinut recunoaşterea şi protecţia denumirilor de origine şi geografice pentru:13 băuturi spirtoase din prune, respectiv „ţuică", „horincă" şi „tur" şi 5 băuturi spirtoase din distilat de vin, respectiv „vinars".

10. România a obţinut recunoaşterea şi protecţia denumirii de origine pentru băutura spirtoasă pălincă „palincă".

11 .România a obţinut posibilitatea utilizării a 20% din fondurile destinate dezvoltării rurale pentru suplimentarea plaţilor directe. (top-up)

12 .România a obţinut 3 ani, până la data de 31.12.2009 - pentru utilizarea produselor de protecţie a plantelor omologate în prezent în România şi care conţin următoarele substanţe active incluse in Anexa I a Directivei 91/414/CEE: sulf, acetoclor, dimetoat si respectiv 2 ani pentru substanţa activa 2,4 D, cupru (sub forma de sulfat, oxiclorura sau hidroxid).

Capitolul 9 - Politica în domeniul transporturilor

• România a obţinut o perioadă de tranziţie de 4 ani, respectiv până la 31 decembrie 2010, pentru aplicarea, în ceea ce priveşte vehiculele româneşti care desfăşoară exclusiv activităţi de transport intern, a impozitelor minime prevăzute în anexa I la Directiva 1999/62;

• România a obţinut o perioadă de tranziţie pentru aplicarea integrală a prevederilor referitoare la greutăţile maxime ale Directivei 96/53, care stabileşte dimensiunile maxime admise în traficul naţional şi internaţional şi greutăţile maxime admise în traficul internaţional de 7 ani, până la 31 decembrie 2013. Perioada de tranziţie este acordată pentru depăşirea greutăţii maxime pe axa motoare (nu şi pentru depăşirea greutăţii totale) şi se aplică pentru reţeaua de drumuri secundare nereabilitată. Sunt prevăzute următoarele suprataxe pentru vehiculele cu suspensie mecanică:

• între 10 şi 10,5 tone: 0.11 euro/km
• între 10,5 şi 11 tone: 0.30 euro/km
• între 11 şi 11,5 tone: 0.44 euro/km

Pentru vehiculele cu suspensie pneumatică taxele vor fi cu cel puţin 25% mai reduse. Pentru reţeaua de tranzit principală nu a fost acordată perioadă de tranziţie întrucât cea mai mare parte a reţelei respective va fi reabilitată până la data aderării.

• Uniunea Europeană a solicitat o perioadă de tranziţie pentru Regulamentul EEC 3118/93 privind cabotajul rutier. Perioada de tranziţie la cabotajul rutier este solicitată în aceeaşi formulă (3+2 ani) negociată cu Bulgaria, Polonia, Ungaria şi Cehia, ţari care au cerut la randul lor tranziţii în domeniul transportului rutier. Statele care nu au solicitat tranziţii au primit formula 2+2, cu excepţia Maltei, Ciprului şi Sloveniei care, datorită pieţei de transport de dimensiuni reduse, nu li s-a solicitat perioadă de tranziţie Perioada de tranziţie presupune faptul că, în primii trei ani după aderare, transportatorii români nu vor avea acces la piaţa de transport rutier de marfă în actualele şi viitoarele state membre, care la rândul lor nu vor avea acces pe piaţa din România. Statele membre au posibilitatea de a prelungi interdicţia accesului la cabotaj cu încă doi ani pe baza adresării unei notificări către Comisie. În lipsa notificării, piaţa se deschide automat. Pe durata perioadei de tranziţie statele membre, pe baza acordurilor bilaterale, pot schimba autorizaţii de cabotaj, inclusiv liberalizarea integrală a cabotajului rutier. În cazuri urgente şi excepţionale de puternică distorsiune pe piaţa internă de transport, un stat membru care a solicitat perioadă de tranziţie poate invoca o clauză de salvgardare şi, cu notificarea Comisiei, poate suspenda aplicarea acquis-ului pe o perioadă determinată.

Capitolul 10 - Impozitarea

• România a obţinut o perioadă de tranziţie de 3 ani, până la 31 decembrie 2009, în vederea atingerii nivelului minim al accizelor la ţigarete prevăzut de noul acquis prin Directiva Consiliului 2002/10/CE privind ţigaretele.
• România a obţinut o derogare de la aplicarea art. 24(2) din Directiva 77/388/EEC privind regimul special aplicabil micilor întreprinzători în ceea ce priveşte aplicarea pragului de impozitare de 35.000 Euro cifră de afaceri anuală pentru plătitorii de TVA.
• România a obţinut o derogare - potrivit art. 28 alin. 3 (b) şi Anexei F pct. 17 - pentru aplicarea scutirii cu drept de deducere a transportului internaţional de persoane.

• România a obţinut o derogare pentru acordarea unui regim special pentru accizarea băuturilor alcoolice distilate din fructe, obţinute de fermieri şi destinate autoconsumului, echivalent a 50 litri băuturi spirtoase /gospodărie/an, cu concentraţie de 40% în volum, prin aplicarea unei cote de 50% din acciza standard aplicată în România.

Pentru transpunerea prevederilor directivei 96/2003/CE privind restructurarea cadrului comunitar pentru impozitarea produselor energetice şi a electricităţii, România solicită următoarele perioade de tranziţie:

• pentru benzină fără plumb: o perioadă de tranziţie de 4 ani de la data aderării, respectiv până la data de 1.01.2011, de la aplicarea art. 7(1) în ceea ce priveşte aplicarea nivelului minim de accizare stabilit in Anexa I - Tabelul A din directivă;
• pentru motorină folosită drept carburant pentru maşini: o perioadă de tranziţie de 6 ani de la data aderării, respectiv până la data de 1.01.2013, de la aplicarea art. 7(1) în ceea ce priveşte aplicarea nivelului minim de accizare stabilit in Anexa I - Tabelul A din directivă;
• pentru gaz natural utilizat în scopuri necomerciale: o perioadă de tranziţie de 3 ani de la data aderării, respectiv până la data de 1.01.2010, de la aplicarea art. 9(1) în ceea ce priveşte aplicarea nivelului minim de accizare stabilit în Anexa I - Tabelul C din directivă;  
• pentru păcură: o perioada de tranziţie de 2 ani de la data aderării, respectiv până la data de 1.01.2009, de la aplicarea art. 9(1) în ceea ce priveşte aplicarea nivelului minim de accizare stabilit in Anexa I - Tabelul C din directivă, pentru păcura care nu e utilizată în reţeaua de termoficare
• pentru păcură: o perioada de tranziţie de 3 ani de la data aderării, respectiv până la data de 1.01.2010, de la aplicarea art. 9(1) în ceea ce priveşte aplicarea nivelului minim de accizare stabilit in Anexa I - Tabelul C din directivă, pentru păcura utilizată pentru furnizarea energiei termice livrate populaţiei prin sisteme centralizate de încalzire urbană (termoficare);
• pentru electricitate folosită în scopuri comerciale şi necomerciale: o perioadă de tranziţie de 3 ani de la data aderării, respectiv până la data de 1.01.2010, de la aplicarea art. 9(1) în ceea ce priveşte aplicarea nivelului minim de accizare stabilit în Anexa I - Tabelul C din directivă;  
• În ceea ce priveşte directiva nr. 49/2003/CE, privind un sistem comun de impozitare aplicabil plăţilor de dobândă şi de redevenţe efectuate între companii asociate din diferite State Membre, România solicită o perioadă de tranziţie de 4 ani, de la aplicarea art. 1 din directivă, respectiv până la data de 31.12.2010.

Capitolul 14 - Energia

România a obţinut o derogare şi o perioadă de tranziţie referitoare la obligaţia menţinerii unor stocuri minime de ţiţei şi produse petroliere pentru 90 de zile, astfel:

- O derogare de 25% din nivelul stocului minim de petrol, întrucât România este ţară producătoare de petrol şi, în prezent, consumul este acoperit în proporţie de cca. 50% din producţia internă. Astfel, România va asigura un stoc minim corespunzător consumului pe 67,5 zile, faţă de 90 de zile, cât prevede acquis-ul.

- O perioadă de tranziţie de 5 ani de la momentul aderării, pentru constituirea stocului minim, respectiv până la 31 decembrie 2011, dată la care România va atinge un nivel de stocare de 67,5 zile.

Capitolul 22 - Protecţia mediului înconjurător

România a obţinut perioade de tranziţie pentru:

• Directiva 94/63/EC privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea benzinei şi distribuţia sa de la terminale la staţiile service

- între 1-3 ani perioadă de tranziţie, până la 31 decembrie 2007, pentru mai multe sute de instalaţii

• Directiva 94/62/EC privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, amendată de Directiva 2004/12/EC

5 ani perioadă de tranziţie, până la 31 decembrie 2011, pentru atingerea unui nivel de 50% recuperare şi 15% pentru reciclarea plasticului;

5 ani perioadă de tranziţie, considerând 2008 ca an de referinţă, până în 31 decembrie 2013, pentru atingerea unui nivel de 60% recuperare globală şi 55% pentru reciclarea sticlei, conform directivei 94/62/EC;

3 ani perioadă de tranziţie, până la 31 decembrie 2011, pentru atingerea unui nivel de 15% de reciclare a lemnului

• Directiva 2000/76/EC privind incinerarea deşeurilor

între 1-2 ani perioadă de tranziţie pentru mai multe zeci de instalaţii pentru incinerarea resturilor şi deşeurilor rezultate din activităţi medicale

• Directiva 2002/96/EC privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice

2 ani perioadă de tranziţie, până la 31 decembrie 2008, pentru atingerea nivelului de colectare de 4 kg deşeuri electrice şi electronice/locuitor/an (art. 5.5)

2 ani perioadă de tranziţie, până la 31 decembrie 2008, pentru atingerea ţintelor de reciclare şi recuperare (art. 7.2)

• Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase deversate în mediul acvatic al Comunităţii

perioadă de tranziţie de 3 ani (până la 31 decembrie 2009), pentru aplicarea integrală a prevederilor directivei, pentru substanţele periculoase - hexaclorbenzen (HCB), hexaclorbutadienă (HCBD), 1,2 - dichloretan, tricloretilenă, triclorbenzen, cadmiu şi mercur, Lindan - pentru mai multe zeci de combinate

• Directiva 99/31/EC referitoare la depozitarea deşeurilor - până la 16 iulie 2017
• Regulamentul nr.259/93 privind controlul transportului deşeurilor în, dinspre şi înspre Comunitatea Europeana - până la 31 Decembrie 2015
• Directiva nr. 91/271/EEC privind epurarea apelor uzate urbane - până la 31 decembrie 2020
• Directiva nr. 98/83/EC privind calitatea apei destinate consumului uman - până la 31 Decembrie 2015
• Directiva nr. 96/61/EC privind prevenirea si controlul integrat al poluării (IPPC) - până la 31 Decembrie 2015
• Directiva Consiliului nr.88/609/EEC privind limitarea emisiilor anumitor poluanţi în atmosfera de la instalaţii mari de ardere (LCP) (amendata de Directiva 2001/80/EC) - până la 31 Decembrie 2013.

08 februarie 2007