Astăzi, 27 iulie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Iosub Caras împotriva României.

În fapt, domnul Andrei Dorian Iosub Caras, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorei Iris Iosub Caras a sesizat CEDO cu o plângere în care a invocat încălcarea, de către statul român, a articolului 8 din Convenţie (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), a articolului 6 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil), precum şi a articolului 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie (protecţia proprietăţii).

În ceea ce priveşte articolul 8, ambii reclamanţi au susţinut încălcarea acestuia, arătând că dreptul la respectarea vieţii de familie le-a fost încălcat atât de instanţele interne care au soluţionat cererea privind reîntoarcerea minorei Iris Iosub Caras în Israel, cât şi de cele care au soluţionat cererea de încredinţare a minorei în cadrul procesului de divorţ. Astfel, s-a susţinut că instanţele interne au încălcat dispoziţiile din Convenţia de la Haga referitoare la obligaţia autorităţilor naţionale de a nu adopta nicio hotărâre asupra fondului dreptului privind încredinţarea minorului până la finalizarea procedurii de înapoiere.

De asemenea, primul reclamant a apreciat că prin încredinţarea fiicei sale, minora Iris Iosub Caras către mama acesteia, a fost lipsit de drepturile de vizitare şi de posibilitatea de a fi implicat în educaţia acesteia. Domnul Caras a mai susţinut de asemenea că nivelul pensiei de întreţinere a fost stabilit arbitrar.

Primul reclamant a susţinut că dreptul său la un proces echitabil a fost încălcat de instanţele interne române întrucât nu a fost legal citat în cadrul procesului de divorţ în care a avut calitatea de pârât. De asemenea, el a susţinut că hotărârea judecătorească prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre primul reclamant şi fosta sa soţie, precum şi încredinţarea minorei Iosub Caras Iris către mama sa nu i-a fost comunicată potrivit regulilor procedurale.

 Ambii reclamanţi s-au plâns şi de încălcarea articolului 1 din Primul Protocolul la Convenţie. Sub acest aspect, primul reclamant a invocat cuantumul prea mare al pensiei stabilit de instanţele interne, iar al doilea reclamant de faptul că nu poate primi pensie alimentară de la tatăl său.

Curtea Europeană a constatat încălcarea de către statul român a articolului 8 din Convenţie datorită neîndeplinirii obligaţiilor pozitive ce îi revin în virtutea acestui articol.

Astfel, CEDO a arătat că, deşi reclamantul a solicitat Ministerului Justiţiei, în calitatea sa de autoritate centrală în virtutea Convenţiei de la Haga, să ia măsuri în vederea suspendării procedurii de divorţ în faţa instanţelor româneşti până la finalizarea procedurii de înapoiere a copilului, declanşate în baza Convenţiei de la Haga, acesta nu a întreprins nicio măsură, nerespectându-şi obligaţiile ce îi reveneau în baza acestui tratat internaţional.

De asemenea, CEDO a constatat că cerinţa soluţionării cererii de înapoiere a copilului cu maximă celeritate nu a fost respectată de către instanţele interne, astfel cum impune Convenţia de la Haga.

Ca urmare a constatării încălcării articolului 8 din Convenţie, Curtea a acordat primului reclamant suma de 20.000 de Euro cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 1.500 de Euro cu titlu de cheltuieli de judecată; în ceea ce priveşte cel de al doilea reclamant, minora Iris Iosub Caras, CEDO a stabilit că pronunţarea hotărârii de condamnare reprezintă o reparaţie suficientă, deşi reclamanţii solicitaseră suma de 2.860.882 de Euro.

 În ceea ce priveşte celelalte articole invocate de către reclamanţi, CEDO a statuat că, având în vedere constatarea încălcării articolului 8, examinarea lor nu se mai impune.