Bună ziua şi un sincer La mulţi ani! pentru toţi aceia dintre dumneavoastră cu care nu m-am întâlnit încă în acest an, care a debutat cu un ritm accelerat, cel puţin pentru diplomaţie.

Vă mulţumesc pentru că aţi venit astăzi într-un moment special: prezentarea bilanţului activităţii Ministerului Afacerilor Externe în anul 2007 şi a priorităţilor pe care ni le propunem în 2008.

2007 a reprezentat pentru România un nou început, primul an de prezenţă a ţării noastre în Uniunea Europeană. A fost o perioadă de eforturi interne remarcabile, depuse de instituţiile statului şi de societatea românească, eforturi la care Ministerul Afacerilor Externe a contribuit, credem noi, în mod esenţial.

Aderarea României la Uniunea Europeană este un succes istoric remarcabil, dar e de datoria mea să spun că drumul pe care îl avem de parcurs, ca ţară, nu a devenit brusc nici mai uşor, nici mai drept.

Avem un nou statut şi de aceea ne este acum, poate, cu atât mai clar că avem nevoie de o politică externă de viziune şi de cursă lungă, bazată pe dialog şi conlucrare, dincolo de cicluri electorale şi de considerente politice trecătoare. Mă refer aici nu doar la dialogul între instituţii, care e firesc, ci şi la comunicarea cu dumneavoastră, la schimbul permanent de opinii între instituţii şi  societatea civilă. Este de altfel convingerea care ne-a animat atunci când am propus „Reperele strategice de politică externă pentru următorii zece ani”. Documentul, deschis încă dezbaterii cu actorii politici, precum şi cu societatea civilă din România, este un exerciţiu folositor, prin care putem iniţia împreună o nouă abordare în formularea priorităţilor de politică externă ale ţării noastre.

Ne dăm seama că, dat fiind zgomotul de fond care există în societatea românească, în care polemica politică acoperă uneori efortul celor care muncesc mai mult şi vorbesc mai puţin, ne dăm seama deci că o asemenea provocare precum reperele lansate de noi în septembrie nu este la fel de comercială sau de senzaţională precum mai micile sau mai marile noastre scandaluri politice. De altfel, în România până şi noţiunea de scandal s-a demonetizat. 

De aceea îmi permit să vin astăzi în faţa dumneavoastră cu un material constând în fapte şi cifre, care sper să fie de interes.

În anul care a trecut, Ministerul Afacerilor Externe s-a regăsit în epicentrul eforturilor româneşti de a folosi şansele nou create, dar şi de a gestiona undele de şoc inerente, inclusiv cele neanticipate.

2007 a marcat un pas decisiv în complexitatea activităţii MAE: nenumărate proceduri noi, comportamente, subiecte de expertiză şi tehnologii noi, pe care am clădit continuu relaţiile bilaterale, prezenţa noastră în forurile multilaterale, ca şi contribuţia noastră la dezbaterile europene şi globale.

Pentru a vă da un exemplu tehnic, dar simptomatic: diplomaţii noştri din Centrală şi de la misiuni au gestionat un număr mai mult decât dublu de comunicări pe teme specifice, comparativ cu 2006. E vorba de peste 30 de mii de documente a căror informaţie a trebuit analizată, filtrată - documente care necesită o reacţie, adică decizii, consultări, acţiuni, cel mai adesea urgente. Vreau să vă spun că această realitate curentă care însumată face politica externă României, această muncă de 24 de ore din 24, dacă reunim eforturile din Centrală cu ale colegilor de la cele 146 de misiuni ale României, merită să fie mai bine cunoscută. Direcţiile din minister se confruntă, la nivelul unei singure zile, cu zeci de proiecte şi teme care necesită acţiuni simultane, de la instrucţiuni în timp real pentru negocieri în cadrul UE sau NATO, la transmiterea unei scrisori din partea mea pentru un omolog, de la elaborarea unui discurs complex de politică externă, la afişarea unui comunicat de presă pe site-ul MAE.

In pofida anumitor abordări sceptice, 2007 a fost un an solicitant în care am reuşit să demonstrăm că suntem un stat membru responsabil, care ştie să acţioneze într-un spirit european şi să administreze impactul politic, economic şi social al noului nostru statut. Am avut o prezenţă activă la nivelul Uniunii, promovând, printre altele, 9 iniţiative proprii sau în parteneriat cu state membre, în cadrul unor politici comunitare.

Am încercat să demonstrăm că putem contribui la atingerea intereselor unei Europe unite prin susţinerea eforturilor de redefinire a Uniunii pe noi baze juridice şi instituţionale, cuprinse în Tratatul de la Lisabona. Am încercat să ne afirmăm, alături de alte state partenere, ca promotori ai unei politici energetice comune şi ai importanţei schimbărilor climatice. Am sprijinit decizia de liberalizare a pieţei interne a energiei în cadrul UE. MAE, alături de alte ministere şi instituţii ale statului român, s-a implicat puternic în procesul de promovare a proiectului Nabucco, devenit o prioritate a UE în domeniul diversificării reţelelor energetice.

România reprezintă unul dintre cei mai constanţi contributori la Politica Europeană de Securitate şi de Apărare (PESA) şi am dovedit încă o dată acest lucru în 2007, prin reconfigurarea contribuţiilor în funcţie de solicitările şi condiţiile concrete din teatrele de operaţiuni unde suntem prezenţi.

Un alt domeniu important asupra căruia ne-am concentrat energia a fost cel al politicilor privind migraţia. În cadrul proiectării unei strategii UE privind „abordarea globală” a migraţiei, MAE a stimulat dialogul UE cu R. Moldova şi crearea unui parteneriat-pilot de mobilitate. Ne-am canalizat eforturile către iniţierea unui proces de promovare a unei platforme de cooperare a UE cu state din regiunea Mării Negre, privitoare la problematica migraţiei.

Am reuşit să valorificăm numeroasele demersuri ale ultimilor ani în direcţia unei politici a UE faţă de regiunea Mării Negre. Ne-am văzut reflectate interesele şi principiile în Sinergia Mării Negre şi în procesul de revizuire a Politicii Europene de Vecinătate. Deschiderea Comisiei faţă de mesajele noastre, precum şi cooperarea excelentă cu Preşedinţia germană şi ulterior cu cea portugheză a UE, au contribuit în mod fericit la atingerea acestui deziderat. Pe scurt fie spus, inclusiv datorită eforturilor MAE român, regiunea Mării Negre este acum un punct pe agenda de ansamblu a Uniunii Europene, şi am convingerea că va rămâne astfel şi în timpul preşedinţiei slovene şi, ulterior, franceze a UE.

De altfel, săptămâna viitoare voi merge la Kiev, pentru reuniunea ministerială de lansare a “Sinergiei Mării Negre”. Voi susţine pe lângă ceilalţi omologi din UE şi din regiune, proiectele pe care România le pregăteşte în domeniul protecţiei mediului, gestionării urgenţelor civile, educaţiei, migraţiei şi întăririi reţelelor între societatea civilă.

Doamnelor şi domnilor,

2007 a consolidat înţelegerea unei realităţi fundamentale: concetăţenii noştri sunt prezenţi peste tot în lume, şi duc cu ei atât valorile şi tenacitatea pe care uneori le valorificăm, cât şi problemele unei lumi aflate în plină transformare.

Ministerul Afacerilor Externe îşi asumă cu responsabilitate politicile de sprijinire a românilor care trăiesc în afara frontierelor ţării. Am avut şi succese, şi eşecuri, din acest punct de vedere. Cu calm şi răspundere, suntem decişi să vorbim despre toate. Cu atât mai mult suntem hotărâţi astăzi să îmbunătăţim vizibil şi cât mai rapid calitatea demersurilor de sprijinire a românilor de peste hotare.

MAE dispune, la ora actuală, de 96 de secţii consulare, 28 de consulate generale şi 142 de consulate onorifice în întreaga lume. Nu sunt puţine, dar nu sunt suficiente.

Creşterea numărului cetăţenilor români aflaţi în diverse ţări a determinat măsuri prompte pentru deschiderea a cinci noi consulate generale. Pregătim pentru deschidere alte 8, dintre care 3 în Italia şi 4 în Spania. Am suplimentat cu aproape 50 de posturi personalul de la secţiile consulare ale ambasadelor de la Chişinău şi Roma, precum şi la consulatele generale de la Milano şi Torino. În mod simbolic, am încheiat anul trecut prin inaugurarea unei noi clădiri, cu facilităţi mult sporite, la secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău. Astăzi, avem capacităţi pentru a acorda până la 1000 de vize zilnic cetăţenilor R. Moldova.

Am înfiinţat, de asemenea, 11 consulate onorifice în 8 ţări şi sperăm să înfiinţăm altele în lunile care urmează.

În contextul problemelor apărute în legătură cu situaţia cetăţenilor români din Italia, Ministerul de Externe a pus la punct, aşa cum a promis, acţiuni de asistenţă juridică pentru cetăţenii români pe numele cărora au fost emise decrete de expulzare. Consulii noştri monitorizează continuu situaţia cetăţenilor români din străinătate, aflaţi în conflict cu legea. 223 cetăţeni români au fost îndepărtaţi din Italia în urma decretelor. La 30.01.2008, 2638 cetăţeni români erau încarceraţi în Italia şi 1806 în Spania.

Am înfiinţat Centrul operativ pentru situaţii de urgenţă, structură care nu exista în ministerul nostru. Centrul s-a ocupat bine în opinia mea şi se va ocupa constant de acordarea asistenţei cetăţenilor români în situaţii de criză. În colaborare cu MIRA, Ministerul Apărării şi Cancelaria Primului ministru, am repatriat, în deplină siguranţă, 92 de cetăţeni români din Gaza. Am făcut demersuri, alături de alte structuri ale guvernului, pe lângă autorităţile din Italia şi Spania, privind introducerea cursurilor de limbă, cultură şi civilizaţie română în şcolile frecventate de copii români, care încep să dea rezultate. Am lansat un buletin informativ destinat românilor din afara frontierelor. Am creat o adresă electronică prin care practic fiecare român care întâmpină probleme consulare poate să mi se adreseze direct. 

Dar nu putem avea succes în acest domeniu fără sprijinul dvs. !

În acelaşi spirit al unor servicii adaptate cererilor, MAE a elaborat proiectul noului tip de paşaport simplu temporar de care să poată beneficia cei aflaţi în străinătate, care din diverse motive nu se pot deplasa în ţară.

Ca urmare şi a eforturilor MAE, autorităţile din Bosnia şi Herţegovina, Georgia, Macedonia, Muntenegru, Noua Zeelandă, Serbia, Mexic, Brazilia, Ucraina au eliminat obligativitatea vizei de intrare pentru cetăţenii români.

Sub aspectul sprijinirii identităţii culturale şi religioase, în 2007 am alocat 12.000.000 RON pentru 143 de proiecte destinate românilor din vecinătate şi Balcani. Proiectele în domeniul educaţiei au beneficiat de 3.000.000 RON (clase-pilot, cursuri de limba română, renovarea şi dotarea şcolilor din comunităţile româneşti, editarea şi distribuirea de carte şi materiale didactice, organizarea de tabere şi festivaluri dedicate elevilor şi studenţilor români în Albania, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Ungaria).

Doamnelor şi domnilor,

Ca actor, partener şi promotor regional, scopul nostru rămâne, pe mai departe, utilizarea unei game variate de instrumente pentru valorificarea poziţiei noastre strategice, plecând de la istoria bogată a relaţiilor şi prezenţei noastre în zona Balcanilor de Vest şi în regiunea Mării Negre.

Sprijinul pentru state partenere din zona Mării Negre, precum Georgia, a însemnat şi fapte, dincolo de declaraţii politice: am acordat 300 000 USD pentru programe de dezvoltare în Georgia, şi 100 000 USD pentru asistenţă umanitară. Am răspuns apelului Republicii  Moldova către comunitatea internaţională printr-un ajutor umanitar în valoare de 2,1 milioane euro (în produse şi în bani). Am obţinut un al doilea mandat consecutiv de punct de contact NATO pentru Ambasada României la Chişinău. Am avut un rol important în deschiderea Centrului de Informare şi Documentare al NATO la Chişinău. Au fost doar câteva forme de manifestare a interesului nostru de sprijin pentru Republicii Moldova, asupra căruia voi reveni.

Diplomaţia română a contribuit, în 2007, la consolidarea iniţiativelor comunitare în zona Asiei Centrale. Este, de altfel, o zonă unde resimţim nevoia unei aprofundări a relaţiilor politice şi economice. Am urmărit cu predilecţie stimularea interesului acestor state de a se implica în realizarea proiectelor conductelor de ţiţei şi gaze Constanţa-Trieste şi Nabucco. După vizita făcută în Kazahstan, în toamna anului trecut, intenţionez ca şi în acest an să continuăm linia contactelor directe, la nivel ministerial, pentru ca proiectele economice majore să găsească un mediu politic favorabil în ţările noastre.

Tot în ceea ce priveşte relaţiile bilaterale de importanţă specială, ţin să evoc aici rolul special al MAE în organizarea celei de a treia şedinţe comune a guvernelor român şi ungar, o practică unică, pentru moment, în regiunea noastră. Am semnat recent, împreună cu ministrul de externe al Italiei, un parteneriat strategic între ţările noastre. Demersurile din 2007 s-au concretizat, iată, ieri, cu un alt parteneriat strategic, semnat cu Franţa.

Am efectuat, în cele zece luni de când sunt al conducerea acestui minister, numeroase vizite în exterior. Nu am să mă refer în mod special la vizitele reciproce în relaţiile cu statele membre UE, pentru că, din 2007, acestea devin ele însele parte a „programului curent.” Voi spune doar că activitatea serviciului diplomatic s-a concretizat în peste 75 de vizite bilaterale şi participări la reuniuni multilaterale, la nivel de preşedinte, premier, ministru al afacerilor externe.

Rămânând încă un moment la realizările MAE în domeniul bilateral, trebuie să remarc aprofundarea relaţiei cu Statele Unite. În iunie 2007 m-am întâlnit, la Washington, cu secretarul de stat Condoleeza Rice şi cu alţi înalţi oficiali americani. Am iniţiat, în octombrie, la Washington, consultările tehnice bilaterale în vederea includerii României în programul Visa Waiver şi am identificat noi canale de intensificare a eforturilor pentru atingerea acestui obiectiv la care, o spun foarte clar, România nu va renunţa.

Cooperarea în domeniul combaterii terorismului internaţional şi al cooperării politico-militare a fost o altă dimensiune deosebit de importantă a parteneriatului dintre România şi SUA, în 2007. Am speranţa că România s-a consacrat ca un partener responsabil în lupta internaţională împotriva terorismului şi proliferării.

Pornind de la pragmatismul şi oportunităţile diplomaţiei trans-continentale, MAE a acordat o atenţie sporită unor zone ca Orientul Mijlociu, Asia, Africa, America Latină. Am urmărit, prin numeroase contacte politice la nivel înalt şi la nivel de lucru, impulsionarea relaţiilor speciale româno-chineze. Am consolidat evoluţiile pentru lansarea unui parteneriat strategic cu Republica Coreea, respectiv a unui parteneriat extins cu India. Japonia a reprezentat de asemenea un interlocutor de interes deosebit pentru România, prin contactele şi colaborarea din cursul anului. O dimensiune nouă a implicării noastre în Asia a fost dată, pentru prima dată în 2007, de conectarea la evoluţia mecanismelor de cooperare dintre UE şi Asia de Sud-Est. Prezenţa unei delegaţii a ministerului nostru, pe care am avut onoarea de a o conduce, la întâlnirea miniştrilor de externe ASEM (Asia Europe Meeting), de la Hamburg, din prima parte a anului trecut, a fost o dovadă în acest sens.

Relaţiile cu statele din Orientul Mijlociu şi de pe continentul african au stat sub semnul participării României în modelarea şi implementarea politicilor UE faţă de aceste zone. Am oferit sprijin concret în cadrul unor misiuni ale UE în aceste zone. Am continuat seria de contacte bilaterale pentru a dinamiza sau reconfirma, după caz, profilul nostru special în relaţia cu statele din aceste zone. Am acordat 150.000 euro ajutor pentru refugiaţii palestinieni şi 500.000 euro pentru proiecte de reabilitare şi reconstrucţie în Liban, ambele prin programe multilaterale. Am susţinut financiar iniţierea proiectului de reabilitare a centrului istoric al oraşului Dakar. Recent am condus o delegaţie care a vizitat Tunisia şi Marocul, ca semn al interesului şi parteneriatului nostru pentru state din zona magrebiană şi mediteraneană. De altfel în curând voi face o vizită la Tel Aviv, la invitaţia omologului meu israelian, Tzipi Livni.

În ceea ce priveşte relaţiile cu state din America Latină, m-am implicat personal în dinamizarea dialogului cu reprezentanţii acestor state la Bucureşti. Împreună, am căutat mijloace mai imaginative de a dezvolta relaţiile bilaterale, conform noilor instrumente care ne stau la dispoziţie.

Dacă munca greu calculabilă, zilnică, a diplomaţiei noastre, este mai puţin cunoscută în plan intern, pot afirma cert că 2007 a adus multe confirmări internaţionale ale statutului României. MAE a desfăşurat o campanie deosebit de intensă, încununată cu succes, în vederea alegerii României ca gazdă a Summit-ului NATO din 2008. Din a doua parte a anului trecut, MAE a preluat un rol central în pregătirea acestui eveniment cu totul excepţional. Este o provocare importantă, care va trebui să confirme faptul că România poate avea un cuvânt de spus în ceea ce priveşte domeniile de acţiune prioritare pentru noi.

Un alt domeniu solicitant, la rândul lui mai puţin cunoscut în ţară, a fost diplomaţia publică şi culturală.  MAE, în colaborare cu alte instituţii, a organizat peste 1000 de evenimente de gen în întreaga lume, stimulaţi şi de statutul de capitală culturală europeană pe care Sibiul l-a onorat cu atâta eleganţă. În 2007, MAE a itinerat o serie de expoziţii în cca. 200 de manifestări pe toate continentele. Au fost organizate, cu sprijinul misiunilor României şi al Centralei, festivaluri ale filmului românesc în peste 40 de ţări, cumulând aproximativ 120 de vizionări ale unor filme româneşti. In acelaşi context cultural, vreau să menţionez că, la cea de-a 34-a sesiune a Conferinţei Generale UNESCO (octombrie 2007), România a fost aleasă în 3 consilii. Am reuşit, totodată, să înscriem pe lista aniversărilor UNESCO, pentru anii 2008 şi 2009, a unor personalităţi româneşti de o rezonanţă aparte pentru noi, printre care Mitropolitul Andrei Şaguna – 200 de ani de la naştere şi Eugen Ionescu – 100 de ani de la naştere.

În privinţa procesului de reformă internă din MAE, cuvintele de ordine au fost funcţionalitate, onestitate, profesionalism şi o continuă împrospătare a energiilor. Au fost numiţi 19 noi ambasadori şi 7 consuli generali. Prin concursuri publice, serviciul diplomatic a mai câştigat, în 2007, cca. 60 de tineri. Un nou concurs este în desfăşurare chiar în aceste zile. Sunt în situaţia privilegiată de a conduce un minister în care peste 50% dintre diplomaţii din Centrală au sub 35 de ani, iar media de vârstă pe ansamblul serviciului diplomatic este sub 40 de ani.  Fac precizarea că nu voi încuraja însa întinerirea de dragul întineririi. Politica externă este un domeniu ce funcţionează în regim de foc continuu, se cere consecvenţă, putere, vigoare, dar şi multă experienţă. Nu este un merit a fi tânăr, nu este o vină să fii mai puţin tânăr. Oricâţi tineri vor intra în ministerul nostru, ei au nevoie de profesionişti experimentaţi, de la care să înveţe. Iar primul care este dispus să afle mereu lucruri noi este chiar ministrul. Drept care vă anunţ de pe acum că în viitorul apropiat voi organiza o nouă rundă a dialogului pe care l-am iniţiat cu foştii preşedinţi ai României şi cu foştii miniştri de externe. Eu sunt un om al dialogului şi al consultării şi, atâta vreme cât voi avea onoarea de a coordona acest minister, dialogul şi consultarea vor fi cuvintele de ordine aici. 

Doamnelor şi domnilor jurnalişti,

Desigur, ne-am întâlnit astăzi aici pentru a vă prezenta un bilanţ reprezentativ al unui minister de externe european nu numai prin obiective şi instrumente, ci şi prin capacitatea de a se autoevalua cu sinceritate.

Sunt multe lucruri care ne rămân de făcut. Sau probleme în care aştept încă progrese. Au existat domenii în care ne-am fi dorit cu toţii realizări mai mari - relaţiile cu R. Moldova, problematica energetică, prezenţa activă în Orientul Mijlociu, cooperarea mai diversificată şi alertă cu state din Africa şi America Latină, pentru a aminti doar câteva. Este clar că 2007 a adus o serie de învăţăminte, de la nivelul meu, ca ministru, până la ultima terminaţie a serviciului diplomatic, din Centrală sau de la misiuni.

Plecând de la lecţiile şi acumulările acestui an diplomatic, vreau să mă refer succint la priorităţile noastre pentru 2008.

În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, primul obiectiv pentru 2008 a fost deja atins: ratificarea rapidă a Tratatului de la Lisabona. Dar ratificarea nu este suficientă. Vrem să fim un membru responsabil şi un partener de încredere în UE. Fiţi convinşi că vom avea un cuvânt de spus în dezbaterile pregătitoare în vederea punerii în aplicare a prevederilor instituţionale ale Tratatului, de exemplu, pentru operaţionalizarea serviciului diplomatic european. Susţinem un rol global mai pregnant al UE, pe măsura prestigiului şi realizărilor interne şi ne vom orienta acţiunea diplomatică în consecinţă.

Inovaţiile pe care le aduce Tratatul de la Lisabona trebuie cunoscute şi folosite la maximum de către actorii publici şi privaţi din România. Vom lansa o campanie de comunicare adaptată pentru categorii de public românesc, privind beneficiile acestui tratat.

Vom putea folosi cu succes acest nou cadru, al Tratatului european, doar în măsura în care dăm mai multă concreteţe parteneriatelor strategice existente cu ţări din UE şi extindem un gen superior de relaţii şi în raport cu alţi membri. 

Interesele noastre naţionale nu pot fi despărţite de armonizarea intereselor celor comunitare. Dezvoltarea treptată a Politicii Europene de Securitate şi Apărare va continua în anul 2008, în care Strategia de securitate a UE va fi revizuită. Suntem interesaţi ca viitorul document să reflecte interese prioritare pentru România, precum raportarea Uniunii la problematica de securitate a Mării Negre şi relaţiile dintre UE şi NATO.

Diplomaţia modernă nu mai poate face abstracţie de provocările economice şi de competiţia  acerbă pentru pieţe. Diplomatul de azi şi de mâine este, printre altele, şi un agent de promovare economică a ţării sale. De aceea, ne propunem ca, în discuţiile privind revizuirea bugetului comunitar, să obţinem asigurarea unei finanţări avantajoase a politicii de coeziune şi a Politicii Agricole Comune, atât de necesare României.

Vom apăra, de asemenea, un pachet favorabil României, în cadrul negocierilor comunitare privind ţintele naţionale de producţie a energiei regenerabile şi de reducere cu 20% a emisiilor de dioxid de carbon, până în anul 2020.

O creştere economică solidă la nivelul UE nu se poate realiza fără o asumare deplină a responsabilităţii faţă de piaţa internă, ceea ce presupune şi deschiderea pieţei forţei de muncă. În 2008, trebuie să convingem cât mai multe state să reducă sau să elimine perioadele de tranziţie pentru accesul muncitorilor români pe piaţa forţei de muncă.

Cetăţenii români care circulă liber în Europa trebuie să se simtă sprijiniţi şi protejaţi. Ne-am fixat ca obiectiv îmbunătăţirea serviciilor şi extinderea reţelei noastre de consulate, prin deschiderea a de noi consulate, după cum am menţionat. Am luat deja măsuri pentru a creşte numărul personalului din consulate şi vom introduce o abordare nouă a activităţii consulare: trebuie să protejăm interesele cetăţenilor într-un mod nebirocratic şi să-i facem să găsească în noi un partener, nu un obstacol.

Tot în legătură cu acest subiect, fac un apel la dvs. legat de o problemă de detaliu: mi-aş dori să nu mai folosim termenul de emigranţi sau imigranţi atunci când vorbim despre cetăţenii români care pleacă din România spre un alt stat al Uniunii Europene. Iar dumneavoastră chiar puteţi atrage atenţia celor care mai fac această greşeală. Tocmai pentru că există principiul liberei circulaţii a cetăţenilor europeni în interiorul Uniunii, românii, în orice stat UE ar ajunge, de orice etnie ar fi ei, nu mai sunt imigranţi. 

Libertatea de circulaţie în UE a pus în evidenţă, după aderarea ţărilor cu procente semnificative ale minorităţii rome, caracterul transnaţional al problemelor cu care se confruntă acest grup dezavantajat social. Obiectivul MAE pentru 2008 este promovarea unei strategii/politici europene destinate incluziunii romilor. Primii paşi au fost deja realizaţi, prin numeroasele întâlniri pe care le-am avut, personal, cu omologi europeni, pentru a-i sensibiliza referitor la importanţa acestui subiect.

MAE este dator, în acelaşi timp, să creeze condiţiile necesare păstrării şi dezvoltării identităţii religioase, lingvistice, culturale şi politice a membrilor comunităţilor româneşti care trăiesc în Republica Moldova, Ucraina, Serbia, precum şi a românilor din ţările Europei de Vest şi din alte părţi ale lumii. Mai întâi vrem să fim siguri că drepturile etnicilor români din ţările vecine sunt respectate. Vom sprijini identitatea culturală şi religioasă a conaţionalilor noştri, prin programe adaptate specificului fiecărei comunităţi.

Doresc să insist din nou asupra unui lucru: fiecare român, oriunde s-ar afla, chiar dacă nu poartă un paşaport diplomatic, este un ambasador al României! Are datorii, dar şi drepturi pe care vrem sa i le protejăm. Imaginea ţării o face fiecare dintre ei şi, dacă imaginea va fi mai bună, pe măsura progreselor reale, poate că „acasă” va deveni un loc mai atractiv decât căutarea unui rost mai bun în alte ţări.

Doamnelor şi domnilor,

Ambiţiile României pe anul 2008 se raportează la o agendă globală consistentă.

Summitul NATO din aprilie va fi momentul politico-diplomatic de vârf al anului. Nu trebuie doar să îl organizăm ireproşabil, ci şi să contribuim la reafirmarea solidităţii şi capacităţii înnoite de acţiune a Alianţei.

Permiteţi-mi să vă mărturisesc că primim, zilnic, foarte multe întrebări din partea presei despre acest summit. Suntem întrebaţi, de exemplu, dacă va veni Vladimir Putin la summit; sau la ce etaj al hotelului va locui George Bush; sau dacă va veni la Bucureşti şi Carla Bruni – asta pentru că s-a aflat că vom organiza un program şi pentru partenerii de viaţă ai oficialilor care vor veni la începutul lui aprilie în ţara noastră. O să vă spun foarte clar că MAE al României este, desigur, interesat să asigure o bună primire tuturor şi un program pe măsură. Dar suntem şi mai interesaţi de rezultatele de fond, cum ar fi:

• numărul statelor care vor primi  invitaţia de a intra în Alianţa Nord-Atlantică,

• deschiderea pe care sperăm ca NATO s-o arate faţă de Georgia, Ucraina, Serbia, Bosnia-Herţegovina şi Muntenegru, 

• claritatea şi unitatea de gândire şi de acţiune a aliaţilor, bazate pe respect, încredere şi pragmatism.

Acestea sunt şi valorile care vor ghida şi parteneriatul strategic al României cu Statele Unite. Suntem interesaţi să completăm cooperarea politică şi militară cu proiecte de colaborare în sprijinul unor proiecte importante pentru România, cum ar fi gazoductul Nabucco, oleoductul Constanţa- Trieste.

Doamnelor şi domnilor,

Membră a unei Uniuni consolidate, care acţionează global, România rămâne parte a regiunii în care geografia şi istoria au plasat-o. Încercăm, cu instrumente noi  şi o ofertă prietenească, să fim parte la modelarea viitorului vecinătăţii noastre.

Vom sprijini şi în 2008, cu înţelepciune şi deschidere, Republica Moldova. Din proprie experienţă, România spune Republicii Moldova că apropierea progresivă de Uniunea Europeană este cea mai bună linie politică. Vrem ca şi cetăţenii Republicii Moldova să se bucure de oportunităţile oferite de către UE, prin definirea parteneriatului de mobilitate UE - Republica Moldova. În 2008, vor fi îmbunătăţite şi diversificate serviciile consulare şi facilităţile de mobilitate acordate de România cetăţenilor Republicii Moldova. Suntem conştienţi de importanţa găsirii unei soluţii pentru conflictul transnistrean care să respecte suveranitatea şi integritatea Republicii Moldova şi să contribuie la securitatea regională. Din postura noastră  de membru al Alianţei Nord-Atlantice, vom continua să sprijinim proiecte concrete care servesc apropierii dintre Republica Moldova şi NATO. În 2008, în premieră, Republica Moldova va fi unul dintre principalii beneficiari ai proiectelor de Asistenţă Oficială pentru Dezvoltare gestionate de MAE.

Doamnelor şi domnilor,

Anul 2008 se anunţă crucial pentru destinul european al Balcanilor de Vest.

Reaşezarea Uniunii Europene pe noi fundamente nu trebuie să ne facă să neglijăm obligaţiile asumate faţă de ţările vecine care aspiră să se alăture într-o zi familiei europene. Este, în cel mai înalt grad, în interesul nostru şi al membrilor UE ca integrarea acestei regiuni să fie dusă la bun sfârşit. Croaţia, ca de altfel şi Turcia, un alt stat candidat, se pot baza pe sprijinul României.

Perspectiva semnării Acordului de Stabilizare şi Asociere a Serbiei cu UE este îmbucurătoare şi aşteptăm acest moment cât mai curând. Luni, 28 ianuarie, am participat la Bruxelles la reuniunea ministerială care a decis lansarea unei invitaţii către Serbia, pentru 7 februarie, de semnare a unui Acord politic interimar, care, desigur, nu este echivalent, dar va fi destul de cuprinzător. În acest context, vreau să salut evoluţiile recente din cadrul procesului electoral şi consfinţirea direcţiei pro-europene pe care Serbia a îmbrăţişat-o.

Echilibrul politic şi de securitate în Balcani nu poate fi însă construit în absenţa unei soluţii viabile, pe termen lung a problemei statutului provinciei Kosovo. Vreau să subliniez cu claritate că suntem pregătiţi să acceptăm acel rezultat care respectă normele juridice internaţionale. Esenţial este însă ca soluţia finală să nu afecteze securitatea şi stabilitatea regiunii. De asemenea, reiterez ataşamentul nostru faţă de ideea menţinerii unităţii UE şi NATO în această chestiune.

Ne propunem să consolidăm, în continuare, relaţiile româno-ucrainene şi să sprijinim perspectivele europene şi euro-atlantice ale Ucrainei, cu asigurarea protejării comunităţii româneşti din această ţară şi rezolvarea amiabilă a problemelor sensibile.

Suntem conştienţi de importanţa dezvoltării unor relaţii pozitive cu Rusia. În 2008, anul împlinirii a 130 de ani de relaţii diplomatice, MAE pregăteşte o suită de evenimente pentru care ne dorim implicarea Academiei Române şi a organizaţiilor non-guvernamentale interesate. Relaţiile cu această ţară capătă accente noi atât prin dorinţa noastră de a consolida dialogul politic şi economic, cât şi prin prisma evoluţiilor legate direct de securitate.

Rămânând în plan regional: aşa cum am amintit, în ultimii ani, România a fost un avocat permanent al dimensiunii pontice a UE, care să conecteze regiunea la spaţiul european şi să promoveze o nouă agendă a cooperării. După ce mă voi întoarce de la reuniunea de lansare a Sinergiei, mă voi dedica personal implementării proiectelor pe care le-am evocat. MAE a contribuit la explicarea importanţei regiunii în ochii şi analizele altora, dar trebuie să facem următorul pas. României îi revine un rol special pentru a materializa Sinergia, pentru a atrage şi alte state în acest proces şi pentru a veni cu o ofertă de cooperare cu beneficii palpabile. Aceasta este linia de acţiune a diplomaţiei române, pentru 2008.

Domeniul energiei s-a consacrat, deja, ca element fundamental al securităţii naţionale, regionale şi europene. Proiectele Nabucco şi PEOP Constanţa-Trieste constituie împreună un pod energetic vital dinspre Asia Centrală şi regiunea Mării Caspice spre Europa. Ne propunem ca, împreună cu partenerii noştri, să aducem, în anul 2008, un progres vizibil în realizarea acestor proiecte.

În contextul noii Strategii UE faţă de Asia Centrală, la care diplomaţii noştri au contribuit cu idei şi evaluări, vrem să acordăm anul acesta o atenţie specială contactelor şi relaţiilor economice cu ţările din această regiune, în special Kazahstan, Azerbaidjan, Turkmenistan şi Uzbekistan.

Trebuie să urmărim atent şi să configurăm rolul pragmatic pe care îl putem juca în politicile UE faţă de Orientul Mijlociu. Perspectivele procesului de pace, dar şi evoluţiile dosarului iranian, sunt de relevanţă majoră pentru rezolvarea unor probleme mult mai largi decât acoperirea geografică a acestor ţări; de aceea, ele ne interesează în cel mai înalt grad.

Doamnelor şi domnilor jurnalişti,

Înainte să închei, mă voi referi pe scurt la două aspecte pe care le consider foarte importante. Chiar dacă România continuă ea însăşi procesul de modernizare, sfârşitul anului 2007 a fost un moment de cotitură, un moment simbolic: România şi-a schimbat profilul din beneficiar de asistenţă, în ţară donator. Politica de cooperare internaţională pentru dezvoltare a devenit operaţională prin contribuţii multilaterale, în valoare totală de 4.675.000 Euro. Am amintit anterior doar o mică parte din aceste contribuţii. Ne-am propus ca, în 2008, ajutorul nostru să fie dirijat în special către zonele învecinate (Republica Moldova, regiunea Mării Negre, Balcanii de Vest), dar nu exclusiv către acestea. Colaborarea noastră cu societatea civilă românească va fi vitală şi pentru aceste proiecte şi sunt bucuros că am găsit deja parteneri de încredere.

În premieră, MAE român în colaborare cu Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale din România (FOND) a pregătit şi coordonat participarea României cu un stand naţional, la Zilele Europene ale Dezvoltării din noiembrie 2007, de la Lisabona.

Ca donator internaţional, vom putea contura mai clar şi mai direct profilul internaţional pe care am dorit să îl consacrăm în ultimii ani, de cetăţean responsabil al acestei lumi, fidel valorilor drepturilor omului, promovării democraţiei, toleranţei şi dialogului inter-cultural. Acesta este spiritul în care vom exercita preşedinţia recent înfiinţatului Consiliu pentru Drepturile Omului din cadrul ONU, cu întreaga responsabilitate în calitate de prim stat membru UE care deţine această funcţie.

Un ultim aspect căruia îi acord o atenţie specială: 2007 a adus participarea efectivă a României în instituţiile UE. Am avut primele alegeri pentru Parlamentul European, primul comisar european român, primul concurs pentru funcţionari români în structurile comunitare. Ce ne propunem rămâne pe mai departe un principiu: meritele proprii şi competenţa individuală vor fi singurele criterii de evaluare a diplomaţilor. Reprezentarea diplomatică este prima noastră carte de vizită, ca ţară. Statul român are datoria de a avea o politică articulată de reprezentare în instituţiile europene, dar şi în cadrul NATO, al ONU şi al altor instituţii internaţionale. Avem în prezent peste 400 funcţionari români în organizaţiile internaţionale. Nu este suficient! Trebuie să punem la punct o politică de reprezentare, tot astfel cum opinia publică trebuie să înţeleagă mai bine beneficiile pe termen lung pe care promovarea funcţionarilor internaţionali români le poate aduce, şi nu mă refer aici doar la politica externă.

Doamnelor şi domnilor,

Ne propunem în 2008 să ne evaluăm atent priorităţile strategice, modalităţile de a le atinge, precum şi resursele – fie ele instituţionale, financiare sau politice – necesare. În acest spirit v-am invitat astăzi aici: pentru a vă prezenta obiectivele ambiţioase, dar bine ţintite şi realiste, pe care MAE şi le propune în acest an.

V-am invitat, însă, şi pentru a face apel la colaborarea dvs. în materializarea tuturor acestor priorităţi. Rămân convins că mass-media nu este doar un partener de dialog, dar poate fi şi un partener de lucru şi un transmiţător foarte eficient, care ne poate sprijini şi ne poate inspira în demersurile de a informa opinia publică românească, dar şi cea străină, în legătură cu evoluţia României şi orizonturile sale europene şi globale.