Ce este abordarea gradual-adaptivă a sistemului de apărare antirachetă? ^[1]

Pe 17 septembrie 2009, Preşedintele SUA a anunţat decizia de a dezvolta o abordare gradual-adaptivă (Phased Adaptive Approach) pentru sistemul american de apărare antirachetă în Europa, care să protejeze mai bine forţele desfăşurate în Europa şi în teatrele de operaţii, atât americane, cât şi ale Aliaţilor, precum şi teritoriul SUA şi al aliaţilor săi.

Această abordare prezintă o serie de avantaje clare faţă de planul fostei administraţii americane:

• creşte capacitatea de a apăra Europa, în condiţiile în care ameninţările reprezentate de rachetele cu rază scurtă sau medie de acţiune sunt în creştere (în acest sens, varianta propusă de actuala administraţie americană ţine cont şi răspunde celor mai noi evaluări privind riscurile de atacuri cu rachetă, care indică un risc crescut în ce priveşte acest tip de rachete); prin urmare,

• răspunde ameninţărilor actuale şi este de natură să poată încorpora rapid, mai uşor, noi tehnologii, pe măsură ce ameninţările persistă şi tehnologiile continuă evolueze;

• va fi operaţională mai repede decât varianta anterioară: practic, concretizarea noii opţiuni se va realiza cu şase sau şapte ani mai devreme decât potrivit planului precedent;

• acoperă integral teritoriul României (şi, în final, al tuturor statelor aliate); varianta administraţiei anterioare nu asigura protecţie anti-rachetă decât pentru o porţiune redusă de teritoriu în nord-vestul României.

   Care sunt etapele implementării sistemului american de apărare antirachetă în Europa?

Potrivit Raportului privind revizuirea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice (Ballistic Missile Defense Review Report), publicat de Departamentul american al Apărării la 1 februarie 2010, sunt avute în vedere patru etape de implementare:

- Etapa I (orizont de timp 2011):

• Protecţia unor porţiuni ale Europei de Sud-Est, prin desfăşurarea de sisteme radar şi interceptoare SM-3 amplasate pe nave. De asemenea, este avută în vedere amplasarea unei baze radar înaintate, care va detecta lansarea rachetelor încă din faza ascendentă a traiectoriei.

- Etapa II (orizont de timp 2015):

• Extinderea protecţiei aliaţilor NATO prin operaţionalizarea unei noi generaţii de interceptoare SM-3 (care să permită lansarea de la sol) şi a noi baze radar. Acestea vor fi amplasate în baze terestre din Europa de Sud-Est.

- Etapa III (orizontul de timp 2018):

• Extinderea acoperirii sistemului la toate statele membre NATO din Europa, prin amplasarea unei noi baze terestre în Nordul Europei, precum şi prin continuarea procesului de dezvoltare a unor noi rachete SM-3, amplasate pe mare şi pe uscat.

- Etapa IV (orizontul de timp 2020):

• Asigurarea unei protecţii crescute a teritoriului SUA împotriva unor atacuri cu rachete intercontinentale, inclusiv prin dezvoltarea în continuare a rachetelor SM-3 şi a sistemelor radar.

Raportul consideră PAA în Europa drept contribuţia naţională a SUA la dezvoltarea sistemului de apărare antirachetă preconizat de NATO, la care Aliaţii pot contribui prin găzduirea pe teritoriul naţional a unor componente.

   În ce Etapă va fi implicată România şi în ce constă această implicare?

Implicarea României va avea loc în Etapa a II-a. Ea presupune găzduirea de interceptori tereştri, adică rachete de interceptare SM-3 (Standard Missile 3) tip block 1B, care vor deveni operaţionali începând din anul 2015.

   Implică această etapă amplasarea de radare pe teritoriul României?

Nu. Participarea României presupune numai amplasarea de interceptori tereştri, nu şi radare, care vor fi găzduite de alte state.

   Implică participarea României amplasarea de rachete de interceptare pe nave (româneşti sau străine) în Marea Neagră?

Nu. Participarea României la PAA se referă doar la amplasarea de interceptori tereştri, adică numai pe uscat.

   Cât va costa România participarea la acest sistem?

România nu va trebui să cumpere nici rachete interceptoare SM-3, nici nu va plăti pentru instalarea sau amenajarea locaţiei acestora de pe teritoriul României, cheltuielile pentru implementarea sistemului PAA fiind suportate de SUA. România va pune la dispoziţie locaţia pentru interceptori. Orice alte eventuale costuri vor face obiectul negocierii bilaterale.

   De ce a fost România aleasă să găzduiască interceptori tereştri prin care să participe la abordarea gradual-adaptivă (PAA) a sistemului de apărare antirachetă?

Cele mai recente studii în materie indică faptul că zona geografică din care facem parte – sud-estul european – este din ce în ce mai vulnerabilă la ameninţări cu rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune. Pe de altă parte, în acest context, România este din punct de vedere strategic în cea mai bună poziţie pentru a găzdui interceptorii tereştri din componenta sudică a PAA.

Pe de altă parte, România este un partener strategic de primă valoare al SUA şi un aliat de încredere al NATO. Invitarea României este o confirmare a valorii substanţiale a acestui parteneriat şi a rolului important pe care ţara noastră îl are în cadrul Alianţei, iar decizia României de a-şi asuma responsabilitatea de a găzdui acest sistem demonstrează angajamentul consecvent al României de a respecta principiul indivizibilităţii securităţii Alianţei, precum şi al solidarităţii în cadrul NATO.

   De ce este necesară participarea României la sistemul anti-rachetă?

Ca urmare a evoluţiilor politice şi tehnologice, riscul faţă ameninţări cu rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune a crescut, nu numai din partea unor state, dar şi din partea unor actori non-statali care posedă sau pot intra în posesia unor astfel de tehnologii militare. Ca membru NATO, România este obligată să acţioneze, în baza art. 5 din Tratatul de la Washington şi a principiului apărării colective, oricând un membru al Alianţei este atacat armat.

Operaţionalizarea cât mai rapidă a sistemului de apărare antirachetă va creşte securitatea naţională atât direct, prin protecţia pe care o aduce întregului teritoriu naţional, dar şi indirect pentru că sistemul va avea un rol important de descurajare, de natură să îndepărteze un astfel de risc. Rolul de descurajare va îndepărta riscul de atac împotriva oricărui teritoriu aliat, cu privire la care, în virtutea calităţii de membru NATO şi a obligaţiilor pe care le implică potrivit art. 5, şi România are responsabilităţi.

   În ce măsură securitatea naţională a României este afectată de acest proiect?  

Nivelul de securitate naţională a României nu este afectat negativ, ci va creşte semnificativ, prin implicarea în noul proiect.

Proiectul anterior punea atât România, cât şi pe aliaţii săi într-o situaţie de vulnerabilitate, deoarece acoperea doar parţial teritoriul naţional. Noua amplasare va garanta acoperirea integrală a teritoriului României în eventualitatea unor lovituri cu rachete balistice sau cu rachete cu raza medie de acţiune. La nivel internaţional este recunoscut că ameninţarea cu astfel de arme este o realitate. În analizele experţilor se vorbeşte de state sau organizaţii non-statale care pot pune în pericol securitatea aliaţilor, dacă nu se iau măsurile necesare. 

Nu întâmplător, subiectul apărării antirachetă este unul de maximă actualitate şi pe agenda NATO.

   Devine România o ţintă prin participarea la PAA?

Nu mai mult decât eram şi până în prezent. Nu trebuie uitat că participarea la NATO, ca alianţă de apărare colectivă, presupune nu numai privilegii, dar şi obligaţii şi riscuri. Dar beneficiile sunt mult mai importante decât costurile, raportul lor este net în favoarea avantajelor unui nivel mult crescut de securitate decât până acum.

   Împotriva cui este îndreptat sistemul antirachetă la care România este parte?

Sistemul antirachetă PAA este un sistem strict defensiv. Ca sistem defensiv, el nu poate fi, prin definiţie, îndreptat împotriva cuiva anume. El doar apără împotriva oricărui atac, din partea oricui, cu rachete cu rază scurtă sau medie de acţiune, iar în faza finală, intercontinentale.

   A fost sau nu consultată Rusia cu privire la participarea României în proiect?

Din informaţiile pe care le avem de la partenerii americani, în perioada ulterioară anunţului preşedintelui american din septembrie 2009, SUA au avut consultări detaliate cu Rusia referitor la planurile privind apărarea antirachetă. Acestea au avut loc în mai multe runde. Partea americană va putea să pună la dispoziţie toate detaliile.

Din informaţiile noastre, SUA consideră binevenită cooperarea cu toţi potenţialii parteneri pe tema apărării antirachetă. Participarea la sistem este deschisă şi Rusiei, dacă o doreşte, acest domeniu fiind considerat de partea americană ca fiind de interes comun. De altfel, acest aspect a fost subliniat şi de Secretarul de stat american Hilary Clinton în recentul său discurs de la Paris: „Sistemul anti-rachetă va face din continentul european un loc mai sigur. Această siguranţă se poate extinde şi la Rusia, dacă decide să coopereze cu noi. Este o oportunitate de cooperare între ţările noastre pentru securitatea noastră reciprocă.”

   Au fost consultaţi partenerii din UE şi din NATO înainte de a se lua decizia?

Proiectul, aşa cum am menţionat anterior, este – în această etapă – unul bilateral, româno-american. Potrivit stadiului actual al Politicii de Securitate şi Apărare Comună – noua denumire a Politicii Europene de Securitate şi Apărare după intrarea în vigoare a Tratatului Lisabona – nu este necesară consultarea prealabilă a statelor membre UE pe un proiect de securitate naţională, pe care statele îl pot decide suveran.

Totuşi, proiectul bilateral cu SUA va reprezenta o contribuţie concretă la dezvoltarea sistemului de apărare antirachetă preconizat de NATO.

În etapa următoare, Aliaţii noştri din NATO vor fi informaţi periodic, de către partea română împreună cu SUA, asupra evoluţiei proiectului, în spiritul transparenţei şi deschiderii care caracterizează relaţia transatlantică.

   Care este impactul deciziei CSAT asupra relaţiei bilaterale cu SUA ?

Participarea României la dezvoltarea sistemului american de apărare antirachetă, care este şi rezultatul demersurilor diplomatice din ultima perioadă, reprezintă un succes al ţării noastre, atât în relaţia bilaterală cu Statele Unite, cât şi din punctul de vedere al afirmării României ca partener de încredere pentru statele membre NATO.

Decizia va contribui în mod semnificativ la consolidarea relaţiilor bilaterale, va permite dezvoltarea colaborării şi va da şi mai multă substanţă Parteneriatului Strategic româno-american.

Ea demonstrează inclusiv încrederea reciprocă dintre cele două state, care s-a manifestat nu numai în Irak şi Afganistan, ci permite, iată, şi un sistem comun de apărare.

Momentul este şi el semnificativ: în anul 2010 celebrăm 130 de ani de relaţii diplomatice şi va marca o consolidare semnificativă a Parteneriatului Strategic româno-american în toate domeniile de interes, inclusiv în plan economic.

   Care este legătura dintre sistemul propus de SUA şi sistemul de apărare antirachetă preconizat de NATO ?

Dezvoltarea gradual adaptivă a sistemului de apărare antirachetă in Europa, cu stabilirea unor componente şi în România, este în deplin acord cu deciziile adoptate la Summit-ul NATO de la Bucureşti (aprilie 2008), reiterate la Strasbourg-Kehl (aprilie 2009), respectiv indivizibilitatea securităţii Alianţei, solidaritatea colectivă şi acoperirea integrală a teritoriului Aliat. România a fost un promotor constant în cadrul NATO al acestui subiect, acţionând cu consecvenţă pentru materializare sa.

Proiectul bilateral cu SUA, va reprezenta, aşa cum este conceput, o contribuţie consistentă la viitorul program NATO de apărare antirachetă. SUA consideră abordarea gradual-adaptivă ca pe o contribuţie la un sistem de apărare antirachetă care să acopere teritoriile naţionale ale statelor membre NATO. În perspectiva Summit-ului de la Lisabona (2010), decizia României de a găzdui elemente ale abordării gradual-adaptive reprezintă o contribuţie importantă la demersurile NATO vizând abordarea apărării antirachetă a teritoriului Aliat ca pe o misiune viabilă pentru NATO. Faţă de sistemul anti-rachetă propus de administraţia americană anterioară, actualul sistem permite mai uşor realizarea tehnică a sistemului NATO. 

   Care sunt deciziile NATO pe tema sistemului de apărare antirachetă?

Prevederile relevante referitoare la apărarea antirachetă din documentele summit-urilor NATO de la Bucureşti şi Strasbourg-Kehl sunt următoarele:

- Paragraful 37 din Declaraţia şefilor de state şi de guverne adoptată la Summit-ul NATO de la Bucureşti (3 aprilie 2008):

„37. Proliferarea rachetelor balistice reprezintă o ameninţare crescândă pentru populaţiile, teritoriul şi forţele Alianţei. Apărarea antirachetă este parte a unui răspuns mai amplu de contracarare a acestei ameninţări. De aceea, recunoaştem contribuţia substanţială pe care planificata dislocare în Europa a capabilităţilor de apărare antirachetă ale SUA o aduce protecţiei Aliaţilor împotriva rachetelor balistice cu rază lungă de acţiune. Explorăm modalităţi de conectare a acestor capabilităţi cu eforturile curente ale NATO în domeniul apărării anti-rachetă, ca o cale de a ne asigura că ele vor constitui parte integrantă a oricărei arhitecturi viitoare a sistemului NATO de apărare antirachetă. Având în vedere principiul indivizibilităţii securităţii Aliaţilor, precum şi pe cel al solidarităţii NATO, însărcinăm Consiliul Nord-Atlantic în Sesiune Permanentă să dezvolte opţiuni pentru o arhitectură cuprinzătoare a sistemului de apărare antirachetă care să asigure acoperirea tuturor teritoriilor şi populaţiilor aliate care nu sunt acoperite de sistemul american, în scopul reevaluării lor la summit-ul NATO din 2009, în vederea fundamentării oricărei decizii politice viitoare.”

- Paragrafele 50-53 din Declaraţia şefilor de state şi de guverne adoptată la Summit-ul NATO de la Strasbourg-Kehl (4 aprilie 2009): 

„50. Proliferarea rachetelor balistice reprezintă o ameninţare crescândă pentru populaţiile, teritoriul şi forţele Alianţei. Apărarea antirachetă este parte a unui răspuns mai amplu de contracarare a acestei ameninţări. De aceea, reafirmăm concluziile Summit-ului de la Bucureşti cu privire la apărarea antirachetă.

51. Ca răspuns la sarcinile Summit-ului de la Bucureşti vizând dezvoltarea de opţiuni pentru o arhitectură cuprinzătoare de apărare antirachetă care să acopere toate teritoriile şi populaţiile Aliate, au fost discutate şi evaluate din perspectivă politico-militară mai multe variante de configuraţii tehnice. Recunoaştem necesitatea continuării demersurilor. Pe acest fond, o contribuţie viitoare cu elemente de arhitectură principale din partea Statelor Unite poate substanţia demersurile şi eforturile NATO în domeniu. 

52. Pornind de la analizele tehnice şi politico-militare ale opţiunilor de arhitectură, considerăm că ameninţările legate de rachete balistice trebuie abordate în mod prioritizat, care să ţină cont de iminenţa ameninţărilor şi de nivelul de risc acceptabil. Ne-a fost prezentată o analiză cuprinzătoare a variantelor tehnice de arhitectură şi suntem de acord cu punctul de vedere general că, deşi unele opţiuni nu îndeplinesc criteriile de la Bucureşti, fiecare configuraţie are atât avantaje, cât şi lipsuri.

53. Având în vedere principiul indivizibilităţii securităţii Aliate şi pe cel al solidarităţii colective, însărcinăm Consiliul Nord-Atlantic în sesiune permanentă ca, pe baza sarcinilor primite la Summit-ul de la Bucureşti şi pe baza elementelor de arhitectură deja analizate, să prezinte recomandări, inclusiv variante de arhitectură, pentru următorul Summit al Alianţei. În vederea fundamentării oricărei decizii politice viitoare pe segmentul apărării antirachetă, de asemenea însărcinăm Consiliul Nord-Atlantic în sesiune permanentă să identifice şi să întreprindă activităţile de ordin politico-militar şi tehnic legate de un posibil rol extins al sistemului ALTBMD dincolo de protecţia trupelor Aliate dislocate în teatre, care să includă apărarea antirachetă a teritoriului Aliat.”

Prevederile relevante referitoare la apărarea antirachetă din Declaraţia Finală a Consiliului Nord-Atlantic la nivel de miniştri de Externe (Bruxelles, NATO, 4 decembrie 2009):

14. Proliferarea rachetelor balistice reprezintă o ameninţare crescândă la adresa populaţiilor, teritoriului şi forţelor Aliate. Având în vedere importanţa majoră a misiunii de apărare colectivă a NATO pentru asigurarea securităţii şi protecţia populaţiilor, teritoriului şi forţelor împotriva ameninţărilor legate de atacuri armate, inclusiv cu rachete balistice, apărarea antirachetă joacă un rol important pentru Alianţă ca parte a unui răspuns mai amplu de contracarare a ameninţărilor cu rachete balistice. Salutăm noua abordare adaptivă în etape a Statelor Unite în domeniul apărării antirachetă, care scoate în evidenţă rolul central al NATO în apărarea antirachetă a Europei. Această abordare va impulsiona preocupările NATO în domeniul apărării antirachetă a Europei, care continuă să se bazeze pe principiile indivizibilităţii securităţii Aliate şi solidarităţii colective.

16. Şefii de stat şi de guvern, la ultimul Summit (Strasbourg-Kehl, aprilie 2009), au însărcinat Consiliul Nord-Atlantic, pe baza deciziilor luate la Summit-ul de la Bucureşti (aprilie 2008), să prezinte recomandări privind arhitecturi alternative şi care să fie luate în considerare la următorul Summit (Lisabona, 2010); acestea se vor baza pe activităţile deja efectuate până în prezent şi pe abordarea adaptivă în etape a Statelor Unite.  În cazul în care Alianţa decide să dezvolte o capabilitate NATO de apărare antirachetă în Europa pentru a proteja populaţiile şi teritoriul Aliat, abordarea adaptivă în etape a Statelor Unite va reprezenta o contribuţie naţională valoroasă la această capabilitate, şi, prin aceasta, la securitatea Alianţei.

   Care este istoricul recent al implicării României în sistemul de apărare antirachetă în Europa ?

După cum arătam, România a fost un promotor constant în cadrul NATO al subiectului apărării antirachetă, acţionând cu consecvenţă pentru materializarea sa. În acest sens, deciziile adoptate la Summit-ul NATO de la Bucureşti (aprilie 2008), reiterate la Strasbourg-Kehl (aprilie 2009) menţionează dezvoltarea unui sistem cuprinzător, care să acopere întregul teritoriu Aliat, în conformitate cu principiile indivizibilităţii securităţii Alianţei şi al solidarităţii colective. Decizia CSAŢ, din 4 februarie a.c., este în deplin acord cu ceea ce s-a stabilit la nivelul NATO, fiind înscrisă, deocamdată, în registrul bilateral al cooperării.

La această hotărâre s-a ajuns prin parcurgerea unor etape politico-diplomatice succesive, dintre care cele mai importante sunt:

- 17 septembrie 2009: Preşedintele SUA a anunţat decizia de a dezvolta o abordare gradual-adaptivă pentru sistemul de apărare antirachetă în Europa, care să sporească apărarea forţelor desfăşurate în teatrele de operaţii, precum şi apărarea Aliaţilor, partenerilor şi a teritoriului SUA. România a fost informată înaintea anunţului, atât la Bucureşti, cât şi la Washington şi Bruxelles (prin Misiunea României la NATO).

- 22 octombrie 2009: vicepreşedintele american Joseph Biden a efectuat o vizită la Bucureşti, prilej cu care a fost discutat şi programul de apărare antirachetă propus de Preşedintele Barack Obama.

„Apreciez foarte mult faptul ca Guvernul României a adoptat cu braţele deschise noul sistem de apărare antirachetă pe care vrem să îl introducem în Europa, adică sistemul SM-3, care va înlocui ceea ce iniţial urma să apere securitatea Europei, dar cu o arhitectură mult mai bună. Acest nou sistem protejează fizic Europa, dar şi Statele Unite", a declarat în conferinţa de presă vicepreşedintele american, ulterior convorbirilor avute cu Preşedintele României, Traian Băsescu.

- 16 noiembrie 2009: cu prilejul vizitei de lucru la Washington, Bogdan Aurescu, secretar de stat pentru afaceri strategice în MAE, a avut întrevederi cu oficiali americani din cadrul Administraţiei SUA (Departamentul de Stat, Pentagon şi Consiliul Securităţii Naţionale), ocazie cu care a fost exprimată disponibilitatea pentru continuarea discuţiilor privind perspectivele noului proiect al sistemului de apărare antirachetă propus de preşedintele Obama, în contextul dezbaterii în curs din cadrul NATO, în conformitate cu principiul indivizibilităţii securităţii statelor aliate.

- 4 februarie 2010: SUA au invitat oficial România să participe la sistemul de apărare antirachetă. Mesajul preşedintelui american a fost adus la Bucureşti de către doamna Ellen Tauscher, subsecretar de stat pentru controlul armamentelor. În aceeaşi zi, CSAT a decis, conform competenţelor sale, să aprobe propunerea de a găzdui interceptori tereştri de tipul SM-3 ca parte a planului Administraţiei Obama privind abordarea gradual-adaptivă a sistemului de apărare antirachetă în Europa.

   Care sunt următorii paşi / etapele de urmat în continuare de către România?

Guvernul României şi Guvernul SUA vor colabora strâns în următoarele luni pentru a stabili condiţiile de cooperare. În perioada următoare vor avea loc consultări prealabile, urmate de negocieri cu partea americană pentru încheierea acordurilor internaţionale şi respectiv a aranjamentelor de implementare necesare. Vor fi stabilite aspectele de natură tehnică şi juridică aferente cooperării. În echipa de negociere vor fi reprezentanţi ai mai multor instituţii cu responsabilităţi în domeniu.

Acordurile bilaterale care vor rezulta vor fi supuse ratificării în Parlamentul României.

   Ce va face obiectul negocierii bilaterale?

După obţinerea aprobărilor interne necesare, vor demara negocierile tehnice şi juridice cu partea americană pentru convenirea unui set de documente care, cel mai probabil, va conţine următoarele:

• un acord internaţional referitor la facilităţile tehnice, locaţii, reguli de angajare etc.;
• aranjamente de implementare a documentelor de mai sus, care vor detalia, la nivel tehnic, ceea ce s-a convenit la nivel politico-juridic.

Aspectele care ţin de locaţie, modul de gestionare a facilităţilor, regimul juridic al locaţiei şi personalului etc. vor fi negociate în detaliu de o echipă multidisciplinară formată, cel mai probabil, din experţi de la MAE, MApN şi alte instituţii din sistemul naţional de securitate.

   Care este calendarul negocierilor?

La 4 februarie a.c., ulterior deciziei CSAŢ, a avut loc un prim contact între experţii români şi cei americani.

Consultări cu partea americană vor mai avea loc, probabil, în a doua jumătate a lunii martie a.c., când este de aşteptat ca SUA să prezinte elemente generice ale acordurilor care vor trebui încheiate pentru facilităţile din România, precum şi aspecte de natură tehnică.

Având în vedere aceste elemente, se va redacta mandatul de negociere şi proiectele de acorduri/aranjamente ale părţii române, care vor fi aprobate în CSAŢ, conform prevederilor legislaţiei române în materie.

Procesul propriu-zis de negociere va demara după ce etapele de mai sus vor fi fost parcurse.

Procesul de încheiere a documentelor menţionate se estimează să dureze un an – un an şi jumătate.

Acordurile care vor rezulta vor fi supuse ratificării Parlamentului urmând ca, ulterior, să se treacă la faza de implementare efectivă a acestora.

   Este necesar un referendum naţional pentru aprobarea participării României la proiect?

Nu. Legislaţia română în materie prevede că este suficientă o decizie a Parlamentului României.

   Ce alte ţări au fost solicitate să găzduiască elemente ale acestui sistem ?

SUA a avut discuţii cu un număr de Aliaţi despre eventuala participare a acestora la abordarea gradual-adaptivă. În perioada următoare vor fi finalizate şi  discuţiile cu alţi Aliaţi NATO pentru a implementa toate elementele abordării gradual-adaptive.

   Unde vor fi plasaţi interceptori tereştri SM3 ?

Acesta este unul dintre aspectele pe care îl vom discuta în următoarele luni. Guvernele României şi SUA vor coopera strâns pentru a stabili cele mai potrivite poziţii pentru amplasarea acestora.

   Amplasarea acestor rachete va afecta echilibrul strategic în regiune? 

Nu. Facilităţile (locaţia) unde acestea vor fi amplasate sunt de dimensiuni reduse şi nu au potenţialul să modifice echilibrul strategic în Europa.

   Vor exista beneficii economice pentru România?

Obiectivul principal al acestui sistem este de a spori securitatea colectivă a NATO şi a României. Automat, o ţară care prezintă un nivel crescut de securitate are şi oportunităţi de dezvoltare economică sporite. În plus, un alt beneficiu de natură economică va decurge din dezvoltarea Parteneriatului strategic cu SUA.

   Unde putem găsi informaţii suplimentare privind abordarea gradual-adaptivă a SUA?

Pentru mai multe informaţii se pot consulta următoarele site-uri:

• Ballistic Missile Defense Review, as well as the Quadrennial Defense Review, Nuclear Posture Review and Space Posture Review 
  http://www.defense.gov/bmdr/
  http://www.defense.gov/bmdr/docs/BMDR%20as%20of%2026JAN10%200630_for%20web.pdf

• Missile Defense Agency
  http://www.mda.mil/

• White House Fact Sheet on Phased Adaptive Approach 
  http://www.whitehouse.gov/the_press_office/FACT-SHEET-US-Missile-Defense-Policy-A-Phased-Adaptive-Approach-for-Missile-Defense-in-Europe

• White House Press Briefing, February 4 
  http://www.whitehouse.gov/the-press-office/briefing-white-house-press-secretary-robert-gibbs-2410

• State Department Press Briefing, February 4 
  http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2010/02/136521.htm