Prima Pagina

Programul de guvernare 2013-2016

Politică externă

I. Orientarea conceptuală şi de principiu

Câştigarea detaşată a alegerilor parlamentare de către o alianţă politică în care se regăsesc exponenţii curentelor ideologice aflate în plină revenire la nivel european şi conturarea celei mai largi susţineri parlamentare, pentru cel mai stabil guvern din ultimul deceniu, creează premise favorabile creionării şi promovării celei mai solide şi ambiţioase construcţii de politică externă românească, după aderarea la NATO şi integrarea în UE. În contextul politic intern, care se prefigurează odată cu instalarea noului executiv, politica externă a României poate redobândi aceeaşi viziune strategică, aceeaşi capacitate de mobilizare a competenţelor şi resurselor şi acelaşi sprijin politic transpartinic de care s-a mai bucurat doar în perioada pre-aderării europene şi euro-atlantice.

Politica externă a României trebuie să fie o politică de consens naţional pentru a-şi atinge obiectivele. Managementul integrat al politicii externe româneşti presupune conducerea instituţiei diplomaţiei pe principii de rigoare, eficienţă, onestitate şi profesionalism, stabilitate şi continuitate în promovarea şi apărarea intereselor naţionale.

Diplomaţia română va urmări, ca scop esenţial al politicii externe a României, ridicarea şi consolidarea profilului internaţional al ţării. Consolidarea rolului şi substanţializarea contribuţiei României de membru al familiei europene, precum şi adâncirea Parteneriatului Strategic pentru Secolul XXI cu SUA vor fi dimensiuni definitorii ale viziunii noastre de politică externă. Politica externă a României trebuie să revigoreze acţiunea externă a statului român, pe baza conştientizării faptului că statutul României de membru UE şi NATO reprezintă un instrument de modernizare a societăţii româneşti şi de creştere a profilului internaţional al ţării, care trebuie utilizat cu maximum de eficienţă pentru valorificarea tuturor beneficiilor politice, economice şi securitare care derivă din apartenenţa la cele două organizaţii şi pentru atingerea intereselor României. Acţiunea de politică externă se va concentra asupra continuării eforturilor de realizare a integrării europene depline, eliminarea vulnerabilităţilor încă existente, care să consolideze statutul României prin asigurarea coerenţei, eficacităţii şi predictibilităţii politicii noastre externe. Respectul pentru principiile şi normele de drept internaţional va continua să se plaseze în centrul acţiunii de politică externă a României.

Totodată, acţiunea diplomatică a României trebuie să valorifice calitatea de stat la frontiera externă a UE şi NATO, cu conştientizarea avantajelor şi dezavantajelor pe care această funcţie geopolitică le presupune. Din acest punct de vedere, o prioritate esenţială de politică externă o reprezintă subsumarea eforturilor diplomatice pentru extinderea în vecinătatea României a zonei democratice de prosperitate, securitate şi predictibilitate, necesare pentru asigurarea securităţii naţionale în sensul său cel mai larg.

Politica externă trebuie corelată în materie de obiective şi priorităţi cu politica de securitate şi apărare. O viziune strategică integrată de politică externă şi securitate va înlesni crearea de capacităţi suplimentare pentru demersuri externe purtătoare de beneficii politice şi /sau economice, al căror succes depinde de coordonarea între instituţiile cheie din sistemul de siguranţă naţională.

Învestit cu noi atribuţii şi responsabilităţi, MAE are capacitatea să devină nodul central al unei reţele cu geometrie variabilă de promovare a marilor proiecte de politică externă, care nu se mai rezumă doar la acţiuni diplomatice, ci presupune un efort continuu de coordonare şi angajare interinstituţională, cu descărcare multianuală pe diferite spaţii geografice şi în domenii care nu sunt aparent conexe diplomaţiei. Politica externă românească trebuie să îşi schimbe fundamental profilul şi maniera de aplicare, prin tranziţia de la modelul axat preponderent pe binomul multilateral-bilateral la abordarea tematică, integratoare. Politica externă trebuie să pună accentul pe dezvoltarea de proiecte, promovarea interdisciplinarităţii, a complementarităţii şi sinergiei, din care va câştiga în coerenţă şi impact. Această transformare de scop şi atitudine trebuie reflectată corespunzător în alcătuirea listei de obiective şi priorităţi de politică externă, precum şi în viitoarea arhitectură instituţională a MAE.

Prin consecvenţă, seriozitate şi dinamism, Guvernul României va acţiona cu responsabilitate pentru întărirea credibilităţii şi respectabilităţii internaţionale ale României, pentru realizarea obiectivelor internaţionale ale României şi pentru asigurarea cu prioritate a protecţiei intereselor cetăţenilor săi. Astfel, definirea şi promovarea priorităţilor concrete ale politicii externe româneşti vor fi raportate permanent şi consecvent interesului naţional şi vor fi puse în serviciul demnităţii naţionale şi personale a cetăţeanului român.

 Diplomaţia va urmări permanent proiectarea imaginii României în lume ca stat cu o democraţie consolidată, cu instituţii solide şi funcţionale, care respectă pe deplin normele şi valorile democratice.

 Diplomaţia românească trebuie reconfirmată ca instituţie fundamentală a statului, pentru a recupera din prestigiul şi influenţa diminuate în ultimii ani, şi orientată spre obiective de natură strategică, cum sunt cele subsumate exercitării în bune condiţii a Preşedinţiei Consiliului UE în anul 2019, care să se integreze într-o viziune pe termen lung privind locul şi rolul României în lume.

  

II. Obiective de guvernare

1. Concentrarea tuturor eforturilor de acţiune diplomatică pentru protejarea şi promovarea intereselor naţionale ale României şi ale cetăţenilor ei din punct de vedere politic, de securitate, economic, social şi cultural.

2. Acţiunea de politică externă va avea în vedere cu prioritate susţinerea obiectivului de modernizare şi reformă ale României şi creşterea profilului statului român pe plan european şi internaţional.

3. Creşterea şi consolidarea profilului României în Uniunea Europeană şi NATO şi valorificarea cu mai mare eficacitate a beneficiilor care decurg din statutul României de membru al celor două structuri.

4. Consolidarea Parteneriatului Strategic pentru Secolul XXI cu Statele Unite ale Americii.

5. Continuarea eforturilor de promovare şi susţinere, prin acţiune fermă şi cuprinzătoare, a aspiraţiilor de integrare europeană ale Republicii Moldova va avea un loc central.

6. Promovarea activă a obiectivului de transformare a vecinătăţii României, atât în Balcanii de Vest, dar mai ales în Vecinătatea Estică, într-o zonă democratică de prosperitate, securitate şi predictibilitate, necesare pentru asigurarea securităţii naţionale în sensul său cel mai larg.

7. Întărirea cooperării bilaterale cu statele din vecinătate.

8. Apărarea şi promovarea activă a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor/comunităţilor româneşti din statele din vecinătatea României, în conformitate strictă cu standardele europene şi, acolo unde este aplicabil, cu respectarea criteriilor politice de aderare la UE.

9. Consolidarea parteneriatelor pe care România le-a dezvoltat în ultimii ani şi promovarea de noi parteneriate, pentru eficientizarea acţiunii diplomatice în context european şi euroatlantic. În acest sens, se vor avea în vedere state din regiunea extinsă a Mării Negre, inclusiv în Caucazul de Sud, din Asia, inclusiv Asia Centrală, precum şi alte state din G 20.

10. Atingerea ţintelor strategice de cooperare consolidată cu state de pe alte continente către care pot fi orientate interesele economice ale ţării noastre.

11. Consolidarea dimensiunii economice a diplomaţiei, prin accentuarea aspectelor legate de dinamizarea cooperării economice, atragerea de investiţii străine şi promovarea produselor şi companiilor româneşti pe pieţele externe.

12. Asigurarea unei prezenţe de substanţă în cadrul diferitelor structuri internaţionale şi promovarea rolului esenţial al multilateralismului în asigurarea stabilităţii, dezvoltării şi cooperării în plan global şi regional.

13. Asigurarea, la standarde europene, a serviciilor de asistenţă şi protecţie consulară în favoarea cetăţenilor români din afara graniţelor ţării.

 

III. Direcţii de acţiune

1. Creşterea şi consolidarea profilului şi rolului României în cadrul UE, în condiţiile create de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Astfel, se va acţiona prioritar, dar nu exclusiv, pentru:

  • poziţionarea României, pe baza unei viziuni coerente, în cadrul diverselor dezbateri din interiorul UE şi utilizarea cu pragmatism a complexităţii politicilor europene;
  • participarea în mod activ şi consistent la procesul de luare a deciziilor în cadrul UE;
  • implicarea activă în procesul de reflecţie privind viitorul Uniunii Europene;
  • susţinerea activă a demersului şi eforturilor de integrare europeană ale Republicii Moldova;
  • iniţierea procesului de pregătire a exercitării în bune condiţii a Preşedinţiei Consiliului UE în anul 2019;
  • contribuţia la adoptarea de măsuri concrete la nivel UE pentru consolidarea guvernanţei economice, a Uniunii Economice şi Monetare şi respectiv pentru creştere economică şi creare de locuri de muncă;
  • susţinerea optimă a intereselor României în negocierea noii perspective financiare a UE (2014-2020), mai ales în ce priveşte obţinerea unor alocări importante pentru Politica Agricolă Comună şi Politica de Coeziune. Dezbaterile privind viitorul buget UE pentru 2014-2020 vor fi abordate în continuare ca pe o oportunitate reală de reducere a decalajului de dezvoltare faţă de mai vechile state membre;
  • susţinerea diplomatică pentru obiectivul de finalizare a Mecanismului de Cooperare şi Verificare, pe baza progreselor reale şi necesare, care să fie evaluate corect şi fără condiţionalităţi politice de orice fel, în vederea eliminării acestei vulnerabilităţi care afectează încă statutul de membru deplin al României în UE şi totodată pe baza evoluţiilor în plan general european. Guvernul va continua să promoveze activ în dialogul cu interlocutorii europeni progresele României în materie, pe baza angajamentelor asumate, circumscrise obiectivului de consolidare a unui sistem judiciar corect şi eficient, orientat către cetăţean;
  • susţinerea diplomatică activă a obiectivului aderării României la spaţiul Schengen pe baza îndeplinirii standardelor acquis-ului Schengen, recunoscute deja de Consiliul JAI şi de Parlamentul European, fără condiţionalităţi politice de orice fel. Demersul părţii române va pleca de la compromisul propus de Preşedinţia poloneză a Consiliului UE şi, ulterior, de preşedintele Consiliului European în martie 2012: aderarea cu frontierele maritime şi aeriene într-o primă etapă şi ridicarea ulterioară a controalelor la frontierele terestre. România va intensifica dialogul cu statele membre, atât la nivel guvernamental, cât şi la nivel parlamentar. De asemenea, vor fi promovate în continuare măsurile de consolidare a capacităţii de protecţie a frontierelor externe, inclusiv prin utilizarea misiunilor Frontex;
  • promovarea adecvată la nivel UE a intereselor României privind asigurarea securităţii energetice, inclusiv prin susţinerea prioritară a proiectelor Coridorului Sudic – în particular Nabucco, AGRI – precum şi a finanţării acestora;
  • continuarea eforturilor de asigurare a unei prezenţe semnificative a diplomaţilor români în Serviciul European de Acţiune Externă, care să corespundă statutului României de al 7-lea stat al Uniunii, ca pondere a populaţiei, precum şi aspiraţiilor diplomaţiei româneşti, ca diplomaţie cu tradiţie, profesionistă şi eficientă;
  • continuarea eforturilor de implementare a Strategiei Europene a Dunării, cu accent pe conturarea unor proiecte concrete în cadrul acesteia. Eforturile se vor concentra pe lansarea şi urmărirea implementării proiectelor, atât cele finalizabile pe termen scurt, cât şi pe termen mediu-lung (infrastructură/transport, interconectarea pieţelor energetice naţionale).
  • utilizarea mai eficientă a instrumentelor Sinergiei Mării Negre şi Parteneriatului Estic în susţinerea obiectivelor strategice ale României în Vecinătatea Estică a UE
  • promovarea adoptării unei Strategii Europene a Mării Negre, pornind de la cadrul stabilit în rezoluţia în materie a Parlamentului European din 2011;
  • problematica incluziunii sociale a romilor va continua să fie menţinută în atenţie, iar Guvernul va urmări reflectarea cât mai corectă a eforturilor României în acest sens şi va facilita dialogul partenerilor europeni cu celelalte instituţii competente din România referitor la Strategia naţională de incluziune socială a romilor 2012-2020, adoptată în decembrie 2011;
  • referitor la accesul lucrătorilor români pe pieţele muncii din statele membre ale UE, se vor continua demersurile pe lângă statele membre care menţin restricţii, pe lângă Comisie şi Parlamentul European, astfel încât drepturile cetăţenilor români, în calitate de cetăţeni europeni, să fie pe deplin respectate;
  • susţinerea, în continuare, a politicii de extindere a UE, cu accent pe Balcanii de Vest, cu luarea în considerare a respectării depline a condiţiilor de aderare, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţii române, indiferent de denumirea sub care sunt cunoscute. De asemenea, se va susţine în continuare aderarea Turciei la UE.
  • valorificarea unor zone de nişă de expertiză românească, cum ar fi cele rezultate din participarea României la misiunile civile şi militare ale UE în cadrul Politicii Comune de Securitate şi Apărare a UE, participarea activă la crearea şi aplicarea Politicii Europene a Azilului, prin valorificarea expertizei româneşti dobândite prin crearea şi funcţionarea Centrului de Tranzit în regim de Urgenţă pentru Refugiaţi de la Timişoara – primul din lume de acest tip;
  • pe planul Politicii Comune de Securitate şi Apărare, având în vedere poziţia României de contribuitor major la misiunile Uniunii Europene, atât pe palier civil, cât şi militar, se va urmări continuarea acestei contribuţii, concomitent cu promovarea unei abordări mai coerente şi eficiente, care să ţină cont inclusiv de valenţele pozitive ale unui dialog intensificat cu partenerii estici;
  • o mai bună interacţiune cu Parlamentul European, în conştientizarea rolului crescut al instituţiei după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.