Prima Pagina

Pronunţarea Hotărârii CJUE în Cauza C-232/12 E.ON Global Commodities SE (fostă E.On Energy Trading)

Tip: 
Ştire
Data: 
06.02.2014

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a pronunţat Hotărârea în cauza C-232/12 E.ON Global Commodities SE (fostă E.On Energy Trading).

Cauza E.ON are ca obiect o cerere de decizie preliminară adresată CJUE de către Curtea de Apel Bucureşti, în contextul unui litigiu între o societate cu sediul în Germania (E.ON) şi autorităţi publice fiscale, cu privire la rambursarea taxei pe valoarea adăugată achitate în amonte de E.ON în cadrul operaţiunilor sale în România.
 

  • Situaţia de fapt

Potrivit Codului fiscal român[1], locul livrării energiei electrice unui comerciant persoană impozabilă se consideră a fi locul în care acesta îşi are sediul. În cazul unei livrări de energie electrică unui comerciant persoană impozabilă înregistrat în scopuri de TVA în România, efectuată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România, chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România, este obligat la plata TVA‑ului comerciantul persoană impozabilă. Poate solicita rambursarea taxei achitate persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilită în alt stat membru.

E.ON este o persoană juridică germană care a livrat energie în România, începând cu octombrie 2005. Pentru a îndeplini obligaţiile impuse persoanelor impozabile stabilite în alt stat decât România, în temeiul Codului fiscal, E.ON şi-a desemnat ca reprezentant fiscal o societate din România, care a încheiat contracte şi a emis facturi în numele societăţii. După aderarea României la UE, legislaţia naţională a fost modificată, în sensul că TVA în cazul operaţiunilor de livrare de energie era datorată de către beneficiarii livrării, iar nu de furnizori. În consecinţă, începând cu data de 1 ianuarie 2007, reprezentantul fiscal în România al E.ON nu a mai emis facturi fiscale, ci doar a primit facturi în numele societăţii de la furnizorii săi. E.ON nu a solicitat însă anularea înregistrării ca plătitor de TVA.

Societatea a solicitat rambursarea TVA în temeiul art. 1472 din Codul fiscal. Cererea a fost respinsă de organele fiscale, pentru că aceasta era în continuare înregistrată ca plătitoare de TVA în România prin reprezentant fiscal şi, astfel, nu era respectată cerinţa potrivit căreia persoana să nu fie înregistrată sau să nu aibă obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA în România.

E.ON a atacat decizia de respingere la Curtea de Apel Bucureşti, arătând că, potrivit art. 6 din Directiva a 8-a[2], nu pot fi impuse persoanelor impozabile condiţii suplimentare faţă de cele prevăzute de directivă, iar condiţia să nu fie înregistrată sau să nu fi avut obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA în România nu este prevăzută de aceasta.
 

  • Întrebările adresate CJUE

Problema juridică pe care instanţa naţională a supus-o atenţiei CJUE priveşte modul de desemnare a unei „persoane plătitoare de impozit care nu este stabilită pe teritoriul ţării”, respectiv dacă aceasta poate fi o persoană impozabilă care are sediul principal într-un alt stat membru decât România, dar care este înregistrată în scopuri de TVA în România, printr-un reprezentant fiscal şi dacă cerinţele suplimentare prevăzute de legislaţia internă sunt permise, prin raportare la prevederile directivei.
 

  • Hotărârea CJUE

CJUE a arătat că „Dispoziţiile celei de A opta directive […] coroborate cu articolele 38, 171 şi 195 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată, trebuie interpretate în sensul că o persoană impozabilă stabilită într-un stat membru care a livrat energie electrică unor comercianţi persoane impozabile stabiliţi în alt stat membru are dreptul de a se prevala de A opta directivă 79/1072 în acest al doilea stat în scopul de a obţine rambursarea taxei pe valoarea adăugată achitate în amonte. Acest drept nu este exclus prin simplul fapt al desemnării unui reprezentant fiscal înregistrat în scopuri de taxă pe valoarea adăugată în acest din urmă stat.”

În motivare, Curtea a arătat că, deşi livrările de energie electrică în discuţie determină inaplicabilitatea celei de A opta directive, deducerea TVA‑ului achitat în amonte trebuie, în principiu, să fie acordată dacă cerinţele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerinţe de formă nu ar fi fost respectate de către persoanele impozabile. Principiul neutralităţii fiscale se opune unei sancţiuni care constă în refuzarea dreptului de rambursare sau de deducere.

 

[1] Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

[2] A opta directivă 79/1072/CEE privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul ţării.

 

Centrul de presă