Discursuri

DISCURS

Vorbitor: 
Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe
Data: 
22.12.2014
Eveniment: 
”ROMÂNIA, 25 de ani după 1989 - 25 de ani de democraţie”

Domnilor miniştri,

Excelenţele voastre,

Distinşi invitaţi şi stimaţi colegi,

Îmi face o deosebită plăcere să fiu alături de dumneavoastră la acest eveniment cu o încărcătură simbolică deosebită.

Permiteţi-mi să îl salut pe domnul ambasador Sergiu Celac, primul-ministru al Afacerilor Externe după 1989.

Ne bucură şi ne onorează faptul că aţi acceptat invitaţia noastră de a fi prezent astăzi la acest eveniment.

Salut în mod deosebit, în egală măsură, prezenţa domnilor miniştri Meleşcanu, a domnului ministru Corlăţean, a domnilor ambasadori şi reprezentanţi ai Corpului diplomatic acreditaţi la Bucureşti, la evenimentul nostru, precum şi prezenţa colegilor, mai vechi sau mai noi, din Ministerul Afacerilor Externe.

Pentru fiecare român, luna decembrie are dincolo de orice alte asocieri o dublă semnificaţie istorică: sărbătorirea Zilei Naţionale şi comemorarea evenimentelor care au dus la prăbuşirea regimului comunist, anul acesta împlinindu-se un sfert de veac de la acea piatră de hotar din istoria noastră ca naţiune.

Exact acum 25 de ani, la 16 decembrie 1989, la Timişoara, se desfăşurau ample manifestaţii împotriva regimului comunist. Este un moment care ne îndeamnă să reflectăm la ceea ce ne-au adus şi ne-au învăţat aceşti 25 de ani de la momentul căderii comunismului.

Eliberarea de sub regimul comunist a însemnat reîntoarcerea României în familia europeană de valori. Poate cel mai valoros câştig al acestor 25 de ani a fost tocmai recâştigarea libertăţii: a libertăţii de a călători, a libertăţii de a gândi, a libertăţii de a ne exprima ideile, de a ne afirma oriunde în lume, de a ne croi propriul destin, atât cel personal, cât şi cel de naţiune.

Aceşti 25 de ani înseamnă triumful democraţiei împotriva tiraniei. Ca român, ca diplomat, ca orice alt diplomat pentru care servirea interesului naţional este o profesiune de credinţă şi de vocaţie, cred că momentul 1989 a dat un sens major aspiraţiilor noastre naţionale şi a arătat că niciun vis nu este imposibil. Libertatea şi democraţia, astăzi valori de la sine înţelese, în urmă cu două decenii şi mai bine erau pentru toţi românii doar aspiraţii mai degrabă abstracte. Astăzi ne bucurăm de ele în fiecare zi şi trebuie să le preţuim în lumina luptei care a fost dusă şi a sacrificiilor care au fost făcute.

Cei 25 de ani au însemnat şi o transformare fără precedent în toate domeniile, în însăşi percepţia noastră despre noi înşine şi despre societatea noastră, proces la care politica externă şi diplomaţia şi-au adus contribuţia într-un mod decisiv. România a evoluat în toţi aceşti ani, a devenit o ţară promotoare a valorilor libertăţii şi democraţiei la nivel regional, dar şi global, membră a NATO şi a UE, cu un profil internaţional şi regional bine conturat.

În toată această perioadă, diplomaţia românească a promovat şi a susţinut chiar şi în momentele cele mai dificile, proiectele de ţară, care au dovedit apartenenţa la civilizaţia europeană şi euro-atlantică, fundamentată pe valorile democraţiei, libertăţii şi economiei de piaţă.

Un scriitor celebru spunea la un moment dat că ”a-ţi câştiga libertatea este doar primul pas şi că adevărata provocarea este a trăi în libertate”. În aceşti 25 de ani care au trecut de la Revoluţia română, diplomaţia a avut propriul său răspuns la această provocare, contribuind la conturarea şi consolidarea proiectului de ţară prin coerenţă, prin dinamism şi responsabilitate.

Astăzi, România aparţine, fără nici un fel de dubiu, comunităţii de valori europene şi euro-atlantice. Astăzi, România acţionează în logica unui stat democratic ca partener solid şi ca aliat de încredere. Ca stat membru al Uniunii Europene, România şi-a consolidat constant statutul, participând activ la definirea, consolidarea şi implementarea instrumentelor şi politicilor care guvernează şi asigură coerenţă proiectului comunitar. Vocea României va continua să fie puternică în Uniune, în primul rând, prin eforturile pe care le vom face pentru a corespunde cu statura şi potenţialul său.

Ca stat membru NATO, România are cel mai înalt grad de securitate din istoria sa contemporană, cu efecte pozitive directe pentru stabilitatea democratică şi prosperitatea societăţii româneşti. O securitate pe care o construim împreună.

De aceea, rolul pe care România, o democraţie tânără, dar activă, trebuie să îl exercite în continuare este acela de stat care contribuie responsabil la stabilitatea regională, furnizor de securitate şi participant activ la politicile europene şi globale.

Şi, vă asigur că diplomaţia română îşi va urma cu credinţă crezul său: ”Semper fidelis patriae” și va susţine activ şi inteligent obiectivele de politică externă pentru ca România să îşi aibă locul binemeritat în comunitatea europeană şi euro-atlantică.

 

Doamnelor şi domnilor,

Știm cu toţii că rănile comunismului nu s-au vindecat uşor. De aceea este important să cinstim cu respect memoria celor care au luptat pentru ca noi să fim astăzi liberi. Este important că putem spune, cu mândrie, după 25 de ani că sacrificiul lor nu a fost în van.

Şi, ştim cu toţii că viitorul se construieşte prin respect faţă de trecut, respectul pe valori, pentru cei care au făcut istoria. De aici vine şi ideea centrală a expoziţiilor noastre.

Mărturii ale istoriei diplomatice, corespondenţa diplomatică din acele zile le veţi regăsi în cadrul expoziţiei de documente pregătite de Direcţia Arhive Diplomatice din Ministerul Afacerilor Externe căreia îi mulţumesc, direcţiei, evident, domnului Obiziuc şi colegilor săi, în mod deosebit.

Documentele pe care le veţi vedea în holul ministerului acoperă teme precum: Scrisoarea celor şase, prăbuşirea regimurilor comuniste în statele central şi est-europene, participarea externă la lucrările celui de-al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român din noiembrie 1989, activitatea imigraţiei româneşti din Occident, evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, din România, precum şi schimbarea de regim şi tranziţia spre o societate democratică.

Expoziţia relevă faptul că măsurile de reformă politică şi economică adoptate în spaţiul central şi est european care se succedau la acel moment într-un ritm continuu au făcut obiectul predilect al informărilor misiunilor diplomatice ale României începând din iunie 1989 şi erau condamnate cu fermitate de regimul Ceauşescu. Materialul documentar prezentat în cadrul expoziţiei confirmă şi faptul că în ultimele luni ale lui 1989 diplomaţii români aflaţi la post în străinătate deveniseră ţinta unui val de nemulţumire profundă, în contextul amplorii fără precedent a manifestărilor de protest al românilor din occident faţă de politica regimului de la Bucureşti.

Veţi remarca şi primele acţiuni întreprinse de către diplomaţii români din ţară şi din străinătate după înlăturarea dictaturii: obţinerea unei recunoaşteri internaţionale pentru noile autorităţi, pentru noul guvern de la Bucureşti, gestionarea ajutoarelor umanitare, financiare şi medicale consistente din partea ţărilor occidentale. Pentru cei pasionaţi de istorie, şi nu numai, atrag atenţia că în cadrul expoziţiei se găsesc şi documente care au fost recent desecretizate, la propunerea mea, datând din primele zile ale anului 1990 şi care surprind şi atmosfera plină de speranţă, solidaritate şi deschidere, generată de sprijinul declarat al unor state precum: Franţa, Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii faţă de schimbarea de regim de la Bucureşti.

De exemplu, am desecretizat şi veţi găsi în cadrul expoziţiei o telegramă din 26 decembrie 1989 a ambasadei noastre de la Paris referitoare la poziţia miniştrilor de Externe ai ţărilor Comunităţii Economice Europene faţă de căderea regimului comunist din România, când, aşa cum este formulat în document, România şi-a preluat destinul în propriile mâini. Este un citat de acolo - cuvinte cu greutate aparte mai ales în această zi. Vă citesc din telegramă: „Ceauşescu a căzut. Pentru a obţine această victorie, poporul României a plătit un greu tribut: jugul tiraniei, de-a lungul anilor, masacrul nevinovaţilor în cursul ultimelor săptămâni. ”Salutăm cu emoţie” - spuneau miniştrii de Externe ai Comunităţii Economice Europene –”curajul poporului României care îşi recâştigă libertatea la care, ca toate celelalte popoare, are dreptul”.

Am expus şi o telegramă foarte interesantă privind vizita oficială în România a secretarului de stat al SUA, James Baker, din 11 februarie 1990. Oficialul american s-a deplasat la Bucureşti după ce fusese, anterior, în vizită la Sofia pe 10 februarie şi la Moscova între 7-10 februarie. Cu această ocazie, James Baker şi vă citez din document, ”a salutat victoria obţinută de poporul român şi a exprimat sprijinul faţă de acţiunile întreprinse de noile autorităţi pe calea reînnoirii, a reformelor, libertăţii şi democraţiei”.

Tot de aici aflăm că sprijinul umanitar al Statelor Unite s-a ridicat atunci la optzeci de milioane de dolari - documente pline de încărcătură simbolică, redând nemijlocit starea de spirit de atunci.

Veţi regăsi şi un document din 4 ianuarie 1990 de la Ambasada României la Paris, în care se relatează despre un interviu al ministrului de externe francez, Roland Dumas, care urma să se deplaseze în România, acesta remarcând că „Franţa se află în primul rând în România”.

Cel mai important mesaj venind din partea ţărilor cu o lungă tradiţie democratică, astfel relevat de documentele din cadrul expoziţiei, este cel de sprijin şi de încurajare pentru drumul complicat al schimbării societăţii româneşti şi al devenirii sale democratice după model european.

Dar, alături de expoziţia de documentele ale Ministerului Afacerilor Externe vernisăm astăzi şi o altă expoziţie realizată în colaborare cu Agenţia Naţională de Presă, Agerpres.

Expoziţia Agerpres este creată sub forma unui colaj construit pe ideea de oglindă sau arc peste timp, între atunci şi acum și care ne oferă prilejul de a rememora parcursul politic, cultural, economic şi social al României în cei 25 de ani de la căderea comunismului.

Am ales Agerpres, pentru că este singura agenţie care putea documenta cu imagini, trecute şi prezente, această evoluţie. Să nu uităm că într-o epocă a informaţiei atent controlate, Agerpres era, inclusiv pentru diplomaţii români aflaţi la post, unica sursă de informare publică asupra realităţilor din ţară.

Martor şi dovadă ale aceleaşi evoluţii, Agerpres a rămas şi în prezent o sursă importantă de informare în slujba interesului public, fiind apreciată la nivel internaţional. Prin activitatea sa în rândul agenţiilor de presă naţionale, Agerpres contribuie la prestigiul României în lume.

Felicit, aşadar, Agerpres pentru cei 125 de ani de existenţă, în care a fost şi rămâne ”martorul fotograf” al momentelor cruciale din istoria naţională şi nu numai.

Felicitări pentru directorul general Agerpres, domnul Giboi, care prin funcţia de secretar general al Asociaţiei Agenţiilor de Presă din Balcani şi Sud-Estul Europei şi prin calitatea sa de membru al bordului Asociaţiei Agenţiilor Naţionale de Presă din zona Mării Negre reprezintă, alături de colegii săi, o dovadă a profesionalismului şi notorietăţii pe care Agerpres a câştigat-o pe bună dreptate, în plan regional şi internaţional.

Cele două expoziţii vernisate astăzi reprezintă o lecţie de istorie, nu doar pentru tânăra generaţie, ci pentru fiecare dintre noi care a trăit acele momente şi care, (expoziţiile, n.red) pot să vorbească despre România de ieri şi România de astăzi.

Dar, nu vreau să închei această alocuţiune fără a-i face o surpriză de arhivă domnului director Giboi.

Îmi face plăcere să vă înmânez copia contractului original de înfiinţare a Agenţiei, păstrat în arhiva Ministerului Afacerilor Externe şi datat 16/25 martie 1889. Acest document excepţional care a fost semnat la acel moment de către ministrul Afacerilor Străine, Petre P. Carp, atestă momentul înfiinţării Agenţiei Naţionale de Presă pe care astăzi o conduceţi.

Este vorba despre un contract semnat de către Guvernul României, prin ministrul Afacerilor Externe, prin care îl însărcinează pe directorul şi proprietarul ziarului        ”Politische Correspondenz”, domnul Schaeffer, să organizeze şi să pună în funcţiune, în interes public, Agenţia Telegrafică Română cu sediul la Bucureşti. Printre destinatarii depeșelor agenției, veţi vedea în contract, se numără Majestatea Sa Regele, Preşedinţia Consiliului de Miniştri, preşedinţii Senatului şi ai Camerei, şi, bineînţeles, Ministerul Afacerilor Străine. Veţi vedea acolo tot felul de clauze interesante, cu unele nu aş fi de acord astăzi. Este o clauză care spune că Guvernul îşi rezervă dreptul de a cenzura anumite ştiri referitoare la politica internă şi externă a României. Fără îndoială că acest lucru nu mai poate fi în nici un caz acceptat în ziua de astăzi.

Iată, deci, că, timp de 125 de ani, diplomaţia română, Ministerul Afacerilor Externe, a fost beneficiarul direct al materialelor produse de Agenţia Naţională de Presă, actualul Agerpres.

Mă opresc aici, vă mulţumesc pentru atenţie.