Prima Pagina

Pronunţarea Hotărârii CJUE în cauzele conexate C- 401/13 și C 432/13, Balazs

Tip: 
Ştire
Data: 
23.01.2015

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat in data de 22 ianuarie 2015, Hotărârea în cauzele conexate C-401/13 și C‑432/13, Balazs având ca obiect două cereri de decizie preliminară formulate de Curtea de Apel Cluj.

Aceste cereri au fost formulate în cadrul unui litigiu între Vasiliki Balazs şi Attila Balazs, pe de o parte, și Casa Județeană de Pensii Cluj, pe de altă parte, cu privire la acordarea de pensii pentru limită de vârstă doamnei și domnului Balazs (denumiţi în continuare, împreună, „soţii Balazs”).


Situaţia de fapt

Soții Balazs sunt resortisanți greci care au calitatea de refugiați politici greci repatriați din România în anul 1990. Aceștia sunt domiciliați în Salonic (Grecia). Pe perioada şederii în România, aceștia au contribuit la sistemul public de securitate socială timp de 34 de ani, 7 luni și 6 zile și, respectiv, timp de 28 de ani.

În 1998, ca urmare a solicitărilor formulate de reclamanţi, autorităţile elene au recunoscut în baza legislaţiei naţionale aplicabile în materie de securitate socială, 4500 de zile din acest stagiu (echivalentul a 15 ani). Astfel, începând cu anul 2000, au fost stabilite în favoarea doamnei Balazs Vasiliki o pensie pentru limită de vârstă completă de 136.910 de drahme pe lună (aproximativ 400 de euro) şi în favoarea domnului Balazs Attila o pensie pentru vârstă integrală în valoare de 596,99 de euro pe lună.

În anul 2007, după aderarea României la Uniunea Europeană, reclamanţii au solicitat casei teritoriale de pensii din România, prin intermediul instituției de asigurări sociale din Republica Elenă, stabilirea dreptului lor de pensie conform legislației române și Regulamentelor nr. 1408/71 și nr. 574/72. Casa teritorială de pensii a respins aceste solicitări, întrucât a considerat că le sunt aplicabile prevederile Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuţiilor de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi din România, semnat la Atena, la 23 februarie 1996.

Domnul și doamna Balazs au sesizat fiecare Tribunalul Cluj cu o acțiune împotriva deciziilor citate anterior.

Prin hotărârile sale Tribunalul Cluj a anulat deciziile menționate și a dispus adoptarea de către Casa Județeană de Pensii a unor noi decizii prin care să se acorde soților Balazs pensii pentru limită de vârstă în conformitate cu Regulamentele UE, prin luarea în considerare a perioadelor totale de contribuție realizate de acești soți în România. Tribunalul Cluj a precizat că aceste regulamente erau aplicabile cererilor soților Balazs întrucât acordul bilateral nu intra sub incidența derogării prevăzute la articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1408/71 deoarece aplicarea sa nu era limitată în timp, nu era menționat în anexa III la acest regulament, iar dispozițiile sale nu puteau fi considerate ca fiind în mod vădit mai favorabile beneficiarilor, dat fiind că aceștia din urmă au solicitat să beneficieze de pensii în temeiul regulamentului respectiv.

În executarea acestor hotărâri, Casa Județeană de Pensii a adoptat, la 20 și la 27 februarie 2013, două noi decizii prin care, în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 1408/71, le‑a acordat doamnei și domnului Balazs pensii pentru limită de vârstă în cuantum lunar de 500 și, respectiv, de 405 lei (RON) (aproximativ 110 și, respectiv, 90 de euro).

Totodată, casa teritorială de pensii a declarat recurs împotriva celor două sentinţe pronunţate de Tribunalul Cluj. Casa Județeană de Pensii susține, în esență, că dispozițiile Regulamentelor nr. 1408/71 și nr. 574/72 nu sunt aplicabile în speță din cauza acordului bilateral. Conform acestuia din urmă, orice obligație a României față de refugiații politici greci repatriați s‑ar fi stins întrucât România și‑a îndeplinit obligația de a plăti 15 milioane USD Republicii Elene.

În aceste împrejurări, Curtea de Apel Cluj a hotărât să suspende judecarea cauzelor și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Prevederile articolului 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1408/71 trebuie interpretate în sensul în care intră în sfera lor de aplicare un acord bilateral încheiat între două state membre anterior datei de la care se aplică regulamentul, în temeiul căruia acestea au convenit încetarea obligației privind drepturile de asigurări sociale datorate de către un stat către resortisanții celuilalt stat care au avut calitatea de refugiați politici pe teritoriul primului stat și au fost repatriați pe teritoriul celui de al doilea stat în schimbul plății de către primul stat a unei sume forfetare pentru plata pensiilor și acoperirea perioadei pentru care în primul stat membru s‑au plătit contribuțiile de asigurări sociale?”


Hotărârea CJUE

În raţionamentul său Curtea a reţinut că, având în vedere că acordul bilateral nu figurează în anexa III la Regulamentul nr. 1408/71, acesta din urmă a înlocuit în principiu acordul.

Cu toate acestea, trebuie să se stabilească, dacă principiile rezultate din Hotărârea Rönfeldt (C-227/89) sunt aplicabile în speţă. În această hotărâre, Curtea a statuat, în temeiul articolelor 45 TFUE și 48 TFUE, că, în cazul lucrătorilor migranți, convențiile bilaterale de securitate socială trebuie să continue să se aplice după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1408/71, independent de aspectul dacă acestea figurează sau nu figurează în anexa III la regulamentul respectiv, în cazul în care această aplicare este mai favorabilă lucrătorului.

Curte a arătat cu privire la acest aspect că principiile rezultate din Hotărârea Rönfeldt se întemeiază pe ideea că persoana interesată avea dreptul să aibă încredere legitimă în faptul că ar putea beneficia de dispozițiile unei convenții bilaterale care era singura ce i se putea aplica la data la care a decis să se deplaseze în alt stat membru. În consecință, în împrejurări precum cele în discuție în litigiile principale, în care soţii Balazs au plecat din România în Grecia cu șase ani înainte de încheierea acordului bilateral, aceştia nu puteau să aibă încredere legitimă în faptul că ar putea beneficia de dispozițiile acordului bilateral, întrucât acesta nu fusese încă încheiat la data repatrierii lor în Grecia.


În concluzie, CJUE a declarat că:

“Articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006, trebuie interpretat în sensul că un acord bilateral privind prestațiile de securitate socială ale resortisanților unuia dintre statele semnatare care au avut calitatea de refugiați politici pe teritoriul celuilalt stat semnatar, încheiat la o dată la care unul dintre cele două state semnatare nu aderase încă la Uniune și care nu figurează în anexa III la acest regulament, nu rămâne aplicabil situației unor refugiați politici repatriați în statul lor de origine înainte de încheierea acordului bilateral și de intrarea în vigoare a regulamentului menționat”.

 

Centrul de presă