Prima Pagina

Pronunţarea hotărârii Curţii în cauza C-477/13, Angerer

Tip: 
Ştire
Data: 
16.04.2015

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a în  16 aprilie 2015 hotărârea în cauza C-477/13, Angerer, ca urmare a unei cereri preliminare formulate de o instanţă din Germania, cu privire la interpretarea articolului 10 litera (c) din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale.

Cererea preliminară a fost formulată în cadrul unui litigiu între Comisia de înscrieri a Ordinului Arhitecților din Landul Bavaria și domnul Angerer, în legătură cu cererea de înscriere a acestuia din urmă în Tabloul Ordinului Arhitecților din Landul Bavaria.

Guvernul României a depus observaţii scrise în această cauză.
 

Situaţia de fapt

Domnul Angerer, desfășoară în Austria activitatea de „antreprenor‑proiectant”, având reşedinţă atât în Bavaria, cât și în Austria. Ca titular al examenului de capacitate pentru exercitarea profesiei de antreprenor, în Austria, domnul Angerer a depus la Comisia de înscrieri a Ordinului Arhitecților din Bavaria, o cerere de înscriere în Tabloul prestatorilor de servicii străini al Ordinului Arhitecților din respectivul land. Totodată, reclamantul avea în Germania sau în Austria, după caz, şi alte calificări în profesiile de zugrav vopsitor, de antreprenor pentru întreprinderi meșteșugărești, de maistru în meseria de stucator, de consultant în domeniul energiei, precum și de zidar.

Comisia de înscrieri a Ordinului Arhitecților din Bavaria a respins cererea formulată de domnul Angerer.

Ca urmare a acțiunii introduse de domnul Angerer, Tribunalul Administrativ al Landului Bavaria a anulat decizia Comisiei de înscrieri a Ordinului Arhitecților din Bavaria și a ordonat înscrierea sa în Tabloul prestatorilor de servicii străini.

În cursul procedurii de apel, domnul Angerer a modificat obiectul cererii sale inițiale, în sensul înscrierii în Tabloul Ordinului Arhitecților. Autoritatea competentă a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel, în cadrul căruia au fost adresate întrebările preliminare.
 

Întrebările adresate CJUE

Prin prima întrebare preliminară, instanţa de trimitere a solicitat să se stabilească dacă art. 10 lit. c) din Directiva 2005/36 trebuie interpretat în sensul că, solicitantul care doreşte să beneficieze de sistemul general de recunoaştere a titlurilor de fomare profesională, prevăzut la capitolul II din titlul III din Directivă, trebuie să demonstreze, pe lângă deţinerea unui titlu de foemare profesională care nu figurează în anexa V, pct. 5.7.1 din Directivă, existenţa unui motiv special şi excepţional, precum şi împrejurările care pot constitui un astfel de motiv în sensul art. 10 lit. c) din Directivă.

A doua întrebare adresată de instanţa de trimitere germană priveşte interpretarea art. 10 lit. c) din Directivă în sensul că noţiunea de arhitect trebuie definită cu luarea în considerare a legislaţiei statului membru de origine, a statului membru gazdă, a celorlalte state membre sau trebuie definită prin raportare la art. 46 din Directivă, pe de o parte, iar pe de altă parte, dacă acesta impune ca solicitantul să aibă o formare și o experiență care se întind nu numai la activități tehnice de planificare, de supraveghere și de punere în aplicare, ci și la activități care intră în domeniul concepției artistice și economice a construcțiilor, de urbanism sau de conservare a monumentelor.
 

Hotărârea CJUE

Instanţa UE a stabilit că art. 10 lit. c) din Directiva 2005/36/CE trebuie interpretat în sensul că solicitantul, care dorește să beneficieze de sistemul general de recunoaștere a titlurilor de formare profesională prevăzut în capitolul I din titlul III din această directivă, trebuie să demonstreze, pe lângă faptul că deține un titlu de formare profesională care nu figurează la punctul 5.7.1 din anexa V la directiva menționată, și existența unui motiv special și excepțional.

Totodată, respectiva dispoziţie trebuie interpretată în sensul că noțiunea motiv special și excepțional se referă la împrejurările pentru care solicitantul nu deține un titlu care figurează la punctul 5.7.1 din anexa V la această directivă, știut fiind că respectivul solicitant nu se poate prevala de faptul că are calificări profesionale care îi deschid, în statul său membru de origine, accesul la o altă profesie decât cea pe care o dorește în statul membru gazdă.

În ceea ce priveşte noțiunea de arhitect din cuprinsul art. 10 lit. c) din Directiva 2005/36/CE trebuie definită având în vedere legislația statului membru gazdă și, prin urmare, nu se impune în mod necesar ca solicitantul să aibă o formare și o experiență care se întind nu numai la activități tehnice de planificare, de supraveghere și de punere în aplicare, ci și la activități care intră în domeniul concepției artistice și economice a construcțiilor, de urbanism sau de conservare a monumentelor.