Prima Pagina

Pronunţarea hotărârii Curţii în cauza C-262/14, SCMD

Tip: 
Ştire
Data: 
21.05.2015

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a pronunţat joi, 21 mai 2015, hotărârea în cauza C-262/14, SCMD, având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare trimisă de Tribunalul Neamţ.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu de muncă în care reclamanţii, reuniţi în Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, au solicitat instanţei să constate că prevederea din Legea nr. 329/2009[1], care interzicea cumulul pensiei ce depăşeşte venitul mediu brut pe economie cu salariul realizat de aceeaşi persoană în calitate de salariat în sectorul bugetar, contravine dreptului UE.

 

Situaţia de fapt

Reclamanţii sunt militari intraţi în rezervă şi în retragere care aveau calitatea de pensionari şi în acelaşi timp desfăşurau o activitate profesională în sectorul public pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza unui act de numire. Aceştia cumulau pensia militară de stat cu drepturile băneşti obţinute pentru activitatea profesională desfăşurată în sectorul public, indiferent de nivelul acestora.

Întrucât încasau o pensie netă al cărei nivel depăşea nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, ei au avut obligaţia, potrivit Legii nr. 329/2009 să îşi exprime în scris, într-un termen stabilit de lege, opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie.

Întrucât nu şi-au exprimat opţiunea în termenul stabilit de lege, raportul lor de muncă sau de serviciu a încetat de drept.

 

Întrebările adresate CJUE

Instanţa de trimitere a dorit să clarifice dacă, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă[2], noţiunea de pensionar poate fi inclusă printre condiţiile de acces la încadrare în muncă, criterii de selecţie sau condiţii de concediere, precum şi dacă crearea unei situaţii de inegalitate de tratament pe criteriul calităţii de pensionar a persoanei încadrate în muncă sau care doreşte încadrarea în muncă poate fi interpretată ca o discriminare pe criteriul vârstei în sensul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE. În acest scop a formulat următoarele întrebări:

 

1. “ Dacă art. 2 alin. 2 din Directiva 2000/78/CE poate fi interpretat în sensul că noţiunea de discriminare la care face trimitere această dispoziţie include şi crearea unei situaţii de inegalitate de tratament pe criteriul calităţii de pensionar a persoanei încadrate în muncă sau care doreşte încadrarea în muncă.

2. Dacă art. 3 alin. 1 din Directiva 2000/78/CE poate fi interpretat in sensul în care noţiunile condiţiile de acces la încadrare în muncă, criteriile de selecţie, condiţiile de concediere includ şi noţiunile de pensionar printre criterii şi condiţii.”

De asemenea, instanţa a solicitat Curţii să clarifice dacă instanţele naţionale au competenţa să evalueze astfel de măsuri discriminatorii sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de articolul 6 din Directiva 2000/78/CE (măsura este justificată de un obiectiv legitim stabilit în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare). În acest scop, instanţa de trimitere a formulat următoarea întrebare:

„3. Dacă articolul 6 din Directiva 2000/78/CE poate fi interpretat în sensul permiterii unui stat membru care a transpus această dispoziţie în dreptul intern, de a proceda, în exercitarea puterii judecătoreşti, la verificarea transpunerii inadecvate/incomplete a directive lor europene în legislaţia naţională în ceea ce priveşte aprecierea "justificării în mod obiectiv şi rezonabil" a aplicării  unui tratament diferenţiat, precum şi a "obiectivului legitim" avut în vedere de legiuitor la emiterea actului normativ ce include un tratament diferenţiat”.

 

Hotărârea CJUE

Curtea a stabilit că o situaţie precum cea în discuţie în litigiul principal nu intră sub incidenţa articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă. Potrivit hotărârii Curţii, articolul 2 alineatul (2) şi articolul 3 alineatul (1) nu se aplică unei legislaţii naţionale precum cea în discuţie în litigiul principal, care impune încetarea de drept a raporturilor de muncă sau a raporturilor de serviciu ale angajaţilor din sectorul public care beneficiază de o pensie mai mare decât salariul brut şi care nu au optat pentru continuarea acestor raporturi de muncă sau a acestor raporturi de serviciu într-un anumit termen.

Având în vedere răspunsul la primele două întrebări, Curtea nu a considerat necesar să răspundă la întrebarea a treia care privea interpretarea articolului 6 din Directiva 2000/78/CE.

Concluzia Curţii este în linia observaţiilor formulate de Guvernul României.

 

 

 

[1] Legea nr. 329/ 2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 761 din 9 noiembrie 2009.

[2] Denumită în continuare „Directiva 2000/78/CE”.