Prima Pagina

Pronunţarea Hotărârii CJUE în cauza C-348/14, Bucura

Tip: 
Ştire
Data: 
09.07.2015

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a pronunţat miercuri, 9 iulie 2015, Hotărârea în cauza C-348/14, Bucura, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Judecătoria Câmpulung.

Obiectul cererii îl constituie interpretarea Directivei 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum, precum și a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Cererea a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Bucura, pe de o parte, și SC Bancpost SA (denumită în continuare „Bancpost”), pe de altă parte, în legătură cu modalitățile de recuperare a unei datorii rezultate dintr-un contract de credit de consum pentru utilizarea unui card de credit.

 

Situaţia de fapt

Litigiul principal în faţa instanţei române vizează un contract de credit privind utilizarea unui card de credit încheiat de o persoană fizică cu o bancă, la care s-a adăugat printr-un act adiţional un codebitor pentru datoria debitorului principal. Având în vedere nerespectarea obligaţiilor contractuale, debitorului principal i-a fost adresată o somaţie de plată pentru a achita către bancă suma datorată, fiind totodată informat cu privire la demararea ulterioară a procedurii de executare silită a contractului.

Ulterior, Judecătoria Câmpulung a admis prin ordonanţă cererea de executare silită formulată de bancă, iar codebitoarea contractului de credit a fost informată cu privire la înființarea unei popriri asupra unei părți din veniturile sale, notificarea neprecizând cuantumul sumei ce  trebuia recuperată. Codebitoarea a formulat contestație la măsurile de executare silită solicitând anularea acestora pentru motivul că, pe de o parte, nu a primit o copie a actului adițional la contractul de credit prin care dobândea această calitate și, pe de altă parte, că suma pentru care s‑a înființat poprire pe veniturile sale nu este stabilită exact, suma globală datorată neîncetând să crească, din cauza dobânzilor și a comisioanelor penalizatoare.
 

Întrebarea adresată CJUE

Considerând că anumite clauze ale contractului pot avea caracter abuziv, instanța de trimitere română a dispus suspendarea procesului şi sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, adresând mai multe întrebări preliminare, ce se pot rezuma în felul următor:

  • în ce măsură codebitorul dintr‑un contract de credit se încadrează în noțiunea de „consumator”, astfel cum este definită de cele două directive menţionate?
  • instanţa naţională sesizată cu contestația împotriva executării silite a unui contract de credit are obligaţia de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al comisioanelor prevăzute în contract?
  • în ce măsură modul în care au fost redactate anumite clauze ale contractului de credit ori omisiunea unor menţiuni atât la momentul încheierii acestui contract, cât și în cursul executării conferă acestora un caracter abuziv în sensul dispoziţiilor Directivei 93/13?

 

Hotărârea CJUE

Cu privire la prima întrebare, CJUE a statuat că dispoziţiile directivelor menţionate „trebuie interpretate în sensul că intră sub incidența noțiunii de «consumator» în sensul acestor dispoziții persoana fizică ce se află în situația de codebitor în cadrul unui contract încheiat cu un profesionist, atât timp cât acționează în scopuri care pot fi considerate ca fiind în afara meseriei sau a profesiunii sale.”

În legătură cu cea de-a doua întrebare, Curtea a apreciat că îi revine instanţei naţionale obligaţia de a aprecia din oficiu „caracterul abuziv al clauzelor unui contract încheiat între un consumator și un profesionist, din moment ce această instanță dispune de elementele de fapt și de drept necesare în acest scop”.

Cu privire la celelalte întrebări adresate Curţii, aceasta a declarat că Directiva 93/13 trebuie interpretată în sensul că o instanţă naţională are obligaţia de lua în considerare ansamblul circumstanţelor care însoţesc încheierea contractului, atunci când aceasta apreciază caracterul abuziv al clauzelor unui contract. Această obligaţie presupune verificarea de către judecătorul naţional a comunicării către consumator a tuturor elementelor esenţiale privind întinderea obligaţiei sale și care îi permit acestuia să evalueze, printre altele, costul total al împrumutului său. În acest scop, clauzele contractului trebuie să fie redactate „în mod clar și inteligibil astfel încât să îi permită unui consumator mediu, și anume un consumator normal informat și suficient de atent și de avizat, să evalueze un astfel de cost”.