Discursuri

România şi provocările de securitate la limitele spaţiului european şi euro-atlantic. Riscuri, oportunităţi şi acţiune diplomatică

Vorbitor: 
Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe
Data: 
02.09.2015
Eveniment: 
Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române

 

Doamnelor şi domnilor şefi de misiuni,
Stimaţi invitaţi, Dragi colegi,

 

Atunci când am preluat mandatul, la sfârşitul lui noiembrie 2014, în prima mea declaraţie publică arătam că numirea ca ministru al afacerilor externe – de care am fost  şi sunt şi acum – deosebit de onorat, este în primul rând „un motiv de responsabilitate suplimentară, de preocupare şi muncă asiduă pentru politica externă a României”.

Astăzi, cu ocazia Zilelor Diplomaţiei Române din 2015, nu pot decât să reafirm acest lucru. Şi să vă mărturisesc că, de fapt, fiecare zi pe care am petrecut-o lucrând în Ministerul Afacerilor Externe în ultimii 19 ani, ca diplomat de carieră, la fel ca marea majoritate a dumneavoastră, a fost şi este un prilej de responsabilitate suplimentară, de preocupare şi muncă asiduă pentru politica externă a României. Sper că acest sentiment este împărtăşit de toţi şefii de misiuni diplomatice şi consulare ale României şi, mai larg, de fiecare dintre colegii aflaţi la datorie în Centrală sau în misiunile diplomatice şi consulare.

În acelaşi context, în conturarea direcţiilor prioritare ale mandatului, spuneam că „situaţia de securitate din regiune – şi mă refer aici la Vecinătatea noastră Estică – este una complicată, care are potenţialul de a afecta interesele României, dacă nu o gestionăm în mod corespunzător, împreună cu partenerii noştri din UE şi din NATO.” Mă refeream atunci la situaţia din R. Moldova, aflată la câteva zile înaintea alegerilor parlamentare, la situaţia gravă de securitate din Ucraina, la importanţa aplicării deciziilor privind măsurile de reasigurare şi adaptare stabilite de Summit-ul NATO din Marea Britanie, mai ales stabilirea prezenţei structurilor NATO de Comandă şi Control în flancul estic, inclusiv în România.

Astăzi, mai mult ca oricând, constat actualitatea acută a acestor teme – alături şi de altele, desigur, – pentru politica externă a României. De aceea, tema acestei reuniuni a Diplomaţiei Române se refră la România şi provocările de securitate la limitele spaţiului european şi euro-atlantic. Riscuri, oportunităţi şi acţiune diplomatică de care suntem datori. Vă propun, aşadar, ca, pe baza analizei de etapă a evoluţiilor din ultimul an, să proiectăm direcţiile viitoare de acţiune. Nu voi ocoli aspectele privind resursele, financiare sau umane, şi reforma instituţională, toate acestea fiind parte integrantă a unei diplomaţii moderne, dinamice şi eficiente.


[ Unde suntem? ]

Într-adevăr, anul 2014 a adus foarte multe provocări din punct de vedere geostrategic în vecinătatea extinsă a României, ca stat membru al UE şi al NATO, mai ales în Est, în regiunea strategică a Mării Negre. În 2015 am constatat o continuare – şi pe alocuri o amplificare şi sofisticare – a acestor provocări, completate de noi ameninţări venind din Sud. Nu putem ignora faptul că în jurul celor două organizaţii din care facem parte s-a creat un veritabil coridor de instabilitate, cu multe puncte fierbinţi - de la agresiunea Federaţiei Ruse în Ucraina şi modificarea echilibrului de securitate în regiunea Mării Negre prin ocuparea ilegală şi militarizarea Crimeei, în Est, până la ascensiunea fenomenului terorist, provocarea în creştere a migraţiei ilegale, crizele diverse şi instabilitatea statală, în Sud. Iar România – aflată la graniţa răsăriteană a acestora şi la punctul de inflexiune cu vecinătatea sudică, prin regiunea extinsă a Mării Negre, – are datoria şi responsabilitatea de a ajuta substanţial la efortul de a proiecta stabilitate, democraţie, prosperitate. Avem această datorie şi responsabilitate nu doar pentru noi, ca țară, dar şi pentru comunitatea de valori din care facem parte. De asemenea, nu doar la nivelul NATO, dar mai ales la nivelul UE aceste provocări au generat momente de cumpănă, la care se adaugă provocările proprii: de la reverberaţiile interne ale instabilităţii din sud, prin migraţie ilegală şi terorism, la care se adaugă recrudescenţa pe continent, în ultimii ani, a grupărilor extremiste, cu discurs xenofob şi antieuropean – la efectele crizei din est, respectiv la eforturile în curs de a găsi soluţii la persistenţa unui climat economic eterogen, evoluţiile situaţiei din Grecia fiind un exemplu particular cu relevanţă pentru funcţionarea Uniunii.

Structura actualei reuniuni a Diplomaţiei Române răspunde acestor provocări. Sesiunile plenare principale ale reuniunii beneficiază – în premieră pentru o reuniune a Diplomaţiei Române – de participarea prestigioasă a patru miniștri de externe – ministrul slovac de externe, dl. Miroslav Lajcak, la sesiunea dedicată Problematicii Europene şi provocărilor actuale ale Agendei UE, ministrul polonez de externe, dl. Grzegorz Schetyna, la sesiunea dedicată Revizuirii Politicii Europene de Vecinătate şi rolului esenţial al Parteneriatului Estic, ministrul norvegian de externe, dl. Borge Brende, la sesiunea dedicată Problematicii de securitate şi adaptării apărării colective în cadrul NATO în contextul regional actual de securitate şi, nu în ultimul rând, ministrul iordanian de externe, dl Nasser Judeh, la sesiunea dedicată Provocărilor şi oportunităţilor din Vecinătatea Sudică. Le mulţumesc în mod deosebit acestor colegi care au răspuns prompt invitaţiei mele de a veni la acest eveniment anual al Diplomaţiei Române şi nu exagerez în a-i numi adevăraţi prieteni ai României. Gestul lor arată elocvent importanţa pe care o acordă şi pe care o recunosc diplomaţiei române, în acest moment, pe plan internaţional.

Am folosit termenul de „limită” în titulatura acestei reuniuni a Diplomaţiei Române. Este un termen provocator din mai multe perspective. Această „limită” – sau limesul – dincolo de înţelesul său potenţial peiorativ – reflectă o gamă largă, în egală măsură, de provocări şi oportunităţi. El reflectă în primul rând o realitate geopolitică – suntem, în regiunea strategică extinsă a Mării Negre, frontiera externă a NATO şi a UE. Este – o repet – o regiune cu multiple provocări, unde România are interese strategice incontestabile – de securitate, economice, inter-umane prin românii care se află aici. Este o regiune care a fost mereu, de-a lungul mileniilor, inclusiv în istoria noastră recentă, la confluenţa intereselor geostrategice divergente ale Estului şi Vestului şi ale influenţelor Sudului, confluenţă care ne-a modelat istoria, uneori în bine, de multe ori în rău. Dar este pentru prima oară în istoria noastră de „graniţă” când ne aflăm în interiorul comunităţii de valori căreia întotdeauna i-am aparţinut cultural şi axiologic, suntem de partea cea bună, sigură a limesului. Iar România are imensul avantaj al cunoaşterii şi înţelegerii acestui spaţiu – de la arealul Europei de Est şi al Caucazului de Sud, la zona Asiei Centrale şi a Orientului Mijlociu. Avem o vocaţie excepţională de „punte” către această lume, care ne e familiară, pe care o înţelegem şi care ne priveşte cu simpatie şi prietenie. Avem, prin urmare, datoria şi responsabilitatea, pentru noi, ca ţară, şi pentru comunitatea de valori din care facem parte, să folosim această vocaţie de limes-„punte” pentru a proiecta stabilitate, democraţie, prosperitate. Trebuie să depăşim limesul – limita; şi trebuie să ne depăşim limitele.


[ Ce am făcut? ]

Doamnelor şi domnilor,

În 2014 am asistat la încercări de schimbare a regulilor „jocului geostrategic” în vecinătatea extinsă a României, iar 2015 a fost important pentru calibrarea reacţiei fiecărui actor internaţional în parte. Diplomaţia română a avut rolul, nu numai de a reacţiona, ci de fi proactivă şi dinamică, astfel încât să protejeze mai bine interesele României. Aceste evoluţii au determinat analize aprofundate şi reevaluări riguroase, o ajustare a viziunii strategice a diplomaţiei române şi propuneri de soluţii, concepte şi noi instrumente, la care lucrăm în prezent pentru a le promova și proiecta. Aşa încât să fim mai eficienţi în realizarea obiectivului de asigurare a securităţii statului român, în sens larg. Toate aceste soluţii converg către acelaşi scop – de a face România mai sigură, într-o perioadă complexă, într-un mediu internaţional complicat, mai ales în vecinătatea noastră.

Scopul nostru strategic a fost şi este, permanent, acela de a folosi toate energiile diplomatice pentru a focaliza, pe toate canalele disponibile, atenţia şi a determina înţelegerea corectă a partenerilor noştri asupra evoluţiilor critice din vecinătatea noastră, precum şi de a construi noi instrumente, pe mai multe paliere – de la hard la soft security – pentru ca românii să fie în siguranţă.

Înainte de a vă prezenta ce am făcut în acest an, vreau să vă reamintesc că politica externă este un efort în primul rând de construcţie, cu migală, viziune şi efort constant, concentrat, de zi cu zi, în care rezultatele nu pot veni imediat, dar care cere această construcţie atentă,  demers cu demers, pas cu pas, concept cu concept – tocmai pentru a obţine un rezultat durabil. V-o spun dvs., şefilor de misiune, dar prin dvs. o spun de fapt tuturor diplomaţilor – diplomaţia cere eforturi de luni şi uneori ani de zile în urmărirea concretizării unui proiect sau unui plan de anvergură, care odată dus la capăt aduce beneficii durabile pentru ţară. Pentru asta, vă cer să vă implicaţi în acest efort poate mai puţin spectaculos, dar de zi cu zi, pe termen lung, pentru a duce la bun capăt proiectele şi planurile esenţiale pentru România. Adică să vă faceţi datoria.  

Concret, toate eforturile noastre diplomatice din acest an s-au constituit până acum într-o „reţea” de iniţiative convergente şi propuneri concepute şi promovate prin acţiune diplomatică.

La nivelul UE, printre cele mai importante iniţiative ale României au fost cele legate de revizuirea Strategiei de Securitate a UE şi a Politicii Europene de Vecinătate.

Mai exact, pentru primul instrument România a venit cu propuneri concrete privind concentrarea echilibrată asupra vecinătăţilor estice și sudice ale UE; angajarea mai eficientă în misiunile Politicii de Securitate şi Apărare Comună (PSAC); o mai bună coordonare UE-NATO şi concentrarea pe aspectele ţinând de securitatea energetică şi cibernetică.

Pentru al doilea instrument am propus, printre altele, ideea creării unor platforme de dialog pe teme de securitate în sens larg, dedicate statelor partenere, pe care le-am denumit Security Trusts. Aceste formate au ca obiectiv redobândirea încrederii şi stimularea cooperării cu statele vecine şi „vecinii vecinilor”, dar şi implicarea altor actori interesaţi în stabilitatea regiunilor în cauză. Creşterea încrederii, într-o ecuaţie UE – vecinii – vecinii vecinilor, cu alăturarea unor „sponsori” globali, poate fi obţinută prin astfel de platforme informale; ele nu includ o dimensiune militară şi sunt formate multidimensionale de discuţie între actorii amintiţi, pentru creşterea înţelegerii reciproce, stimularea dialogului, care să ducă la construirea încrederii şi, ca efect, la soluţionarea conflictelor din vecinătăţile Uniunii. Actorii diverşi implicaţi în platforme vor putea identifica şi conveni proiecte concrete de îmbunătăţire a situaţiei la nivel regional în domenii ca transporturi, infrastructură, comerţ, energie, asistenţă pentru dezvoltare, cooperare transfrontalieră – cu multiplicarea surselor de finanţare a acestor proiecte. Faţă de instabilitatea crescândă la frontierele UE, este nevoie de construirea unei zone de încredere şi securitate în jurul partenerilor PEV, în cadrul unui spaţiu contiguu – de la Oceanul Atlantic, spre sud prin Nordul Africii şi O. Mijlociu şi spre Vecinătatea Estică. România a propus trei astfel de platforme: pentru regiunea Mării Negre şi Caucaz; zona Golfului şi a Orientului Mijlociu; şi Africa Sub-sahariană. Ca dimensiune importantă a PEV, am pledat cu prilejul Summit-ului de la Riga pentru un Parteneriat Estic revizuit și mai vizionar.

Tot la nivelul UE am propus, într-o iniţiativă comună cu Germania şi Bulgaria, revizuirea Sinergiei Mării Negre – pe care România a promovat-o activ în această perioadă şi pe care doreşte să o revitalizeze. Este, dacă vreţi, o formă de concretizare în regiunea Mării Negre a conceptului Security Trusts, sinergia oferind avantajul deschiderii spre ansamblul riveranilor la Marea Neagră şi include state membre UE, candidate, state membre PaE, „vecini ai vecinilor”. Sinergia poate astfel contribui la dezvoltarea şi creşterea eficienţei cooperării în regiunea Mării Negre şi între aceasta şi UE. De aceea, vom încuraja o abordare implicând toate platformele relevante legate, într-un fel sau altul, de regiunea Mării Negre prin construirea unor conexiuni între Sinergie, Parteneriatul Estic, Strategia UE pentru Regiunea Dunării, Strategia de Securitate Maritimă şi Strategia UE pentru Asia Centrală, oferind UE posibilitatea să joace un rol mai important în această regiune.

România a avut, de asemenea, o implicare activă în elaborarea conceptului Uniunii Energetice a UE. Am urmărit mai ales promovarea proiectelor care reprezintă adecvat interesele României – fie că vorbim despre interconectorul BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria), Coridorul Vertical (România-Bulgaria-Grecia) sau AGRI (al cărui studiu de fezabilitate este pozitiv), despre interconectările energetice (şi fac aici menţiune specială despre interconectorul România-R. Moldova, pentru că siguranţa energetică este un instrument ce nu poate fi neglijat în avansul procesului de integrare europeană a R. Moldova) sau despre punerea în valoare a resurselor din platoul continental al Mării Negre.

La nivel NATO, am sprijinit concret, prin acţiune diplomatică, implementarea deciziilor Summit-ului din Marea Britanie din 2014, în privinţa măsurilor de reasigurare şi a celor de adaptare, prevăzute în Planul de Acţiune pentru creşterea capacităţii operaţionale a NATO – cu efecte concrete prin crearea pe teritoriul României a celor două structuri de comandă şi control ale NATO. Dar am propus – în intervenţia mea la reuniunea miniştrilor de externe NATO din mai, din Antalya – şi două reorientări conceptuale majore ale Alianţei: în primul rând necesitatea unei reflecţii strategice a NATO asupra securităţii în regiunea Mării Negre şi, în al doilea rând, nevoia elaborării unei strategii integrate a NATO „cu două braţe”, pentru vecinătatea sudică şi estică, aceasta fiind necesară pentru conturarea unei Strategii de abordare a partenerilor Alianţei, cu punerea în valoare a instrumentelor numeroase pe care NATO le foloseşte deja în relaţia cu aceştia, mai ales programul consolidării capacităţilor de apărare. Această din urmă iniţiativă a României se bucură deja de sprijin Aliat.

Ne-am implicat activ în susţinerea Muntenegrului şi a Georgiei pe calea aderării la NATO: am organizat, la iniţiativa mea, o vizită comună în iulie cu omologii mei din Polonia, Croaţia şi Ungaria în Muntenegru şi am demarat organizarea de vizite de documentare pe teme NATO ale experţilor georgieni la Bucureşti.

Ne-am consolidat şi formatele de consultare bilaterale şi trilaterale, propunând noi formule care eficientizează poziţionările României în plan regional. Am demarat, în urma celor convenite cu omologii mei în decembrie 2014, mecanisme de dialog strategic cu Germania şi Franţa, am convenit ridicarea la nivel de ministru de externe şi al apărării mecanismul de dialog strategic dintre România şi Polonia şi, respectiv formatul de dialog strategic trilateral România-Polonia-Turcia. Un alt format de consultări pe care îl vom crea la nivel de ministru de externe în perioada care urmează este România-Polonia-Ucraina-R. Moldova.

O altă iniţiativă a diplomaţiei române – cu bătaie lungă – este crearea unei Curţi Internaţionale pentru Combaterea Terorismului, destinată prevenirii şi sancţionării acestui fenomen în amplificare, prin folosirea eficientă a instrumentelor dreptului internaţional. Este o iniţiativă pe care am lansat-o la Consiliul Afaceri Externe din februarie şi la care am lucrat cu ministrul de externe spaniol, cu sprijinul experţilor din MAE olandez, şi pe care îl promovăm împreună – după cum ştiţi din instrucţiunile primite – prin demersuri româno-spaniole pe lângă statele membre ONU, mai ales membrii Consiliului de Securitate şi statele din vecinătatea sudică – pentru că este o iniţiativă care răspunde unei provocări ce vine din această zonă. 

În altă ordine de idei, am reuşit să imprimăm o dinamică aparte, prin intensificarea dialogului politico-diplomatic, dovadă fiind multitudinea de consultări cu omologii mei - 9 vizite în alte capitale şi 10 vizite la Bucureşti, peste 20 întâlniri cu omologi în cadru multilateral. Am pus accent mai ales pe consolidarea relaţiilor şi parteneriatelor strategice cu Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Polonia, Turcia, Olanda, prin contacte bilaterale frecvente – vizite la Bucureşti (omologii britanic, german, italian, turc, olandez) şi în capitalele partenerilor noştri (la Paris, Londra, Varşovia). Ele ilustrează importanţa acestor relaţii pentru ambele părţi şi locul relevant pe care România îl are în priorităţile acestor state, inclusiv în domeniile economic, de securitate şi al afacerilor europene.

O altă direcţie importantă a fost dezvoltarea relaţiilor cu statele vecine cu care România are o relaţie strategică – cu Bulgaria şi de Parteneriat Strategic – cu Ungaria. Vizita omologului meu bulgar la Bucureşti, din februarie, şi întâlnirea din cadrul celei de-a treia şedinţe comune de guvern, la Craiova, în aprilie, au conturat déjà o agendă foarte bogată. În ceea ce priveşte Ungaria, vizita mea din mai la Budapesta a fost un mesaj de deschidere către partea ungară – am propus mai multe soluţii diverselor dosare complicate pe care le avem pe agendă. Sunt progrese certe pe dimensiunea economică (de la nivelul schimburilor de peste 7,3 miliarde euro, la inaugurarea autostrăzii A1-M43 sau interconectarea reţelei de fibre optice transfrontaliere). România a acţionat permanent şi fără sincope în baza angajamentului nostru politic pentru consolidarea relaţiei bilaterale în parametrii definiţi clar de fundamentele politico-juridice ale acestei relaţii – Tratatul politic de bază din 1996 şi Declaraţia de Parteneriat Strategic din 2002.

Relaţia cu Republica Moldova a continuat să fie în 2015, anul în care aniversăm 5 ani de Parteneriat Strategic pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova, o prioritate majoră, în virtutea vectorului principal de asigurare a spaţiului de securitate, stabilitate şi prosperitate în est. În ciuda situaţiei politice complexe de la Chişinău, din prima parte a acestui an, România a continuat să sprijine necondiţionat procesul de reformă şi apropiere de UE. Am organizat în martie, împreună cu omologul francez, a X-a reuniune a Grupului pentru Acţiunea Europeană a R. Moldova, cu cel mai mare număr (22) de miniştri europeni participanţi. În altă dimensiune, mă bucur în mod special că demersul pe care l-am iniţiat – de intrare în R. Moldova a cetăţenilor români fără paşaport – a avut succes, şi astăzi toţi cetăţenii europeni, inclusiv şi mai ales români, pot trece Prutul doar cu cartea de identitate. Este o realizare importantă a diplomaţiei române, pentru care mulţumesc preşedintelui Parlamentului R. Moldova, dl Candu, cu care am abordat pentru prima oară acest subiect cu prilejul vizitei domniei sale din 25 martie, dar şi tuturor instituţiilor de la Chişinău care au susţinut acest proiect.

În acelaşi timp, mă bucur că mesajele pe care le-am transmis în mod constant factorilor politici de la Chişinău, inclusiv cu prilejul vizitei pe care am făcut-o în iunie, chiar înaintea turului 2 al alegerilor locale – în sensul importanţei de a avea un guvern stabil, cu sprijinul unei coaliţii de guvernare pro-europene clare – au fost clar înţelese. Astăzi avem la Chişinău acest guvern, primul pas pentru revenirea R. Moldova în fruntea PaE în termeni de performanţă pentru reformă pro-europeană, pentru rezolvarea problemelor economice serioase care preocupă cetăţenii R. Moldova.

În relaţia cu Ucraina, am lucrat pentru revenirea la o relaţie funcţională, pe care ne-o dorim de parteneriat adevărat. România a fost – şi este – un susţinător sincer al integrităţii teritoriale a statului vecin şi al apropierii sale – e drept, prin eforturi consistente de reformă – de UE şi NATO. Am fost primul stat care a ratificat Acordul de Asociere, suntem naţiune-lider pentru Fondul NATO pentru securitatea cibernetică a Ucrainei. Vizita din februarie a ministrului Klimkin a fost foarte importantă. Am menţinut un contact direct şi frecvent cu omologul meu, cu efecte concrete: secretarii Comisiei mixte privind minorităţile naţionale s-au întâlnit deja la Kiev pentru a pregăti reuniunea co-preşedinţilor şi a Comisiei până la finalul anului, Acordul de mic trafic a intrat în vigoare în 14 mai, chiar ieri au fost înmânate primele permise de mic trafic. Lucrăm împreună la o soluţie pentru îndelungatul litigiu al dosarului Bîstroe. Vă asigur că vom continua acest.

În ce priveşte Parteneriatul Strategic cu Statele Unite, am continuat să aprofundăm şi dezvoltăm Parteneriatul Strategic– două întâlniri cu secretarul de stat Kerry, încă în decembrie 2014, la reuniunile ministeriale NATO şi OSCE, cu dna asistent adjunct al secretarului de stat Nuland, în ianuarie, cu asistentul secretarului de stat al SUA Frank Rose, în martie. Mai ales în contextul aniversării în acest an a 135 de ani de relaţii diplomatice, am continuat să susţinem eforturile de operaţionalizare a Facilităţii antirachetă de la Deveselu până la finele anului, să lucrăm inclusiv în grupul de lucru de specialitate din cadrul Task Force-ului bilateral pentru aplicarea Declaraţiei de Parteneriat Strategic pentru secolul XXI pentru a progresa în atingerea obiectivului de intrare în programul Visa Waiver, am continuat să lucrăm la aprofundarea dimensiunii economice şi la dezvoltarea dimensiunii educaţie, cercetare, inovare.

Nu în ultimul rând, am demarat un proiect complex de promovare pe plan internaţional a modelului intercultural dezvoltat cu succes de ţara noastră şi recunoscut ca atare la nivel european în ceea ce priveşte relaţiile interetnice, în contextul aniversării în 2015 a 20 de ani de la adoptarea şi ratificarea de către România a Convenţiei-cadru pentru protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale a Consiliului Europei. România a reuşit în aceşti 20 de ani să genereze un veritabil model în ceea ce priveşte relaţiile inter-etnice. Un model ce presupune implicarea activă la toate nivelurile, naţional şi local, a reprezentanţilor minorităţilor naţionale, în luarea deciziei cu privire nu doar la minoritatea în cauză, ci cu privire la societate în ansamblul său. El presupune nu doar simpla coexistenţă a minorităţilor cu majoritatea, adică un model multicultural, ci şi interacţiunea culturilor minoritare şi majoritară, adică un proiect superior, intercultural. Este un proiect ce îmbogăţeşte prin diversitate culturală societatea românească şi naţiunea civică română în întregul său şi care demonstrează virtuţile interacţiunii şi angajării în faţa oricărui aşa-zis model izolaţionist, autonomist sau de segregare. Avem aşteptări ca statele pe teritoriul cărora trăiesc comunităţi româneşti să adopte măsuri de nivel similar, pentru protejarea identităţii etnice, culturale, religioase şi lingvistice a membrilor acestor comunităţi. Am considerat important să promovăm diplomatic acest model. De aceea am organizat 3 conferinţe (la Cluj, Timişoara, Bucureşti), pe care le vom continua şi în toamnă, demers completat de un volum sintetic, în română şi engleză, ce vă va fi prezentat la sesiunea tematică pe acest subiect din cadrul Reuniunii din 3 septembrie şi pe care îl veţi utiliza în demersurile dvs.

Toate aceste iniţiative complementare au ca scop realizarea interesului naţional al României, din perspectiva politicii externe, adică ridicarea şi consolidarea profilului internaţional al ţării, concomitent cu asigurarea securităţii noastre în sensul cel mai larg – nu doar militar, dar şi economic, energetic, social, cultural.

Aceste iniţiative arată că România, prin poziţionarea regională şi rolurile asumate, la nivel regional şi global, devine un actor tot mai activ pe scena internaţională. MAE, prin activitatea diplomatică desfăşurată, are astfel o contribuţie mai importantă la conturarea, definirea, consolidarea şi aplicarea noilor politici de adaptare, atât la nivel european, cât şi la nivelul NATO şi nu numai. Este un efort conceptual de substanţă, transpus apoi în acţiune diplomatică. Astfel, diplomaţia română dobândeşte maturitate la nivelul structurilor din care facem parte și nu mai suntem un stat care se aliniază la poziţiile altora, ci punem idei şi iniţiative în discuţie, contribuind la crearea în jurul nostru a centurii de securitate în sens larg, care să contracareze şi să înlocuiască centura de instabilitate din prezent.


[ Ce trebuie să facem? ]

Doamnelor şi domnilor,

Ceea ce avem de făcut în anul diplomatic care se află înaintea noastră decurge natural din cele de mai sus. Trebuie să proiectăm stabilitate, democraţie şi prosperitate în vecinătatea noastră.

La nivel UE, efortul diplomaţiei române trebuie să se centreze pe găsirea şi aplicarea de soluţii durabile provocărilor la adresa proiectului european, aşa încât UE să demonstreze, politic şi instituţional, că forţa şi atractivitatea sa pot prevala şi în acest context complicat. Imperativul obţinerii de rezultate impune UE spirit de compromis, acţiune unitară, solidară şi ataşament autentic pentru valorile şi principiile europene.

Dorim o Uniune puternică şi stabilă, bazată pe respectul deplin pentru libertăţile fundamentale, care să ofere predictibilitate, răspunsuri durabile provocărilor actuale; o Uniune generatoare de stabilitate socială, de securitate şi prosperitate. Obiectivul Uniunii şi al fiecăruia dintre statele membre trebuie să fie, mai mult ca oricând, apropierea de cetăţenii europeni, recâştigarea încrederii lor în succesul proiectului european, pentru că fără această câștigare a încrederii acest succes nu poate fi atins. Cetăţenii europeni trebuie să se poată considera din nou beneficiarii politicilor europene. Trebuie să contracarăm mai ferm radicalizarea şi extremismul, care riscă să facă din anti-europenism un veritabil curent politic. Acţiunea europeană trebuie să-şi păstreze coerenţa, să continue să se deruleze în baza pilonilor strategici definiţi de Tratate, Agenda Strategică a UE şi orientările politice agreate la nivel european.

Trebuie să sprijinim activ revizuirea Strategiei de Securitate a UE, care se va numi, după cum ştiţi, Strategia globală de politică externă şi securitate, în care contribuţiile româneşti deja prezentate să fie incluse. România trebuie să continue să se implice în misiunile şi operaţiile PSAC, cu rol important în consolidarea securităţii regionale şi internaţionale. Ne situăm pe poziţii fruntaşe în ce priveşte prezenţa în misiunile civile PSAC - locul 5 (la egalitate cu Italia), la personalul secondat, şi primul loc la personalul contractual.

Trebuie să continuăm să ne implicăm în revizuirea Politicii Europene de Vecinătate, cu promovarea activă a conceptelor propuse de România, mai ales al conceptului de Security Trusts.

În egală măsură, în contextul acestui exerciţiu de revizuire, trebuie să lucrăm, împreună cu partenerii noştri strategici, mai ales Polonia, pentru injectarea de viziune şi dotarea cu noi instrumente a Parteneriatului Estic, astfel încât acest proiect esenţial pentru eficienţa dimensiunii estice a PEV, deci a relaţiei statelor PaE cu UE, să îşi păstreze şi chiar își sporească relevanţa dincolo de obiectivele fixate de Summit-ul de la Riga. Ţinta principală trebuie să fie omologarea perspectivei europene a acelor state PaE care o doresc, stabilirea de instrumente de sprijin pentru reformă în spirit european şi găsirea celor mai bune căi de aşezare a relaţiei UE cu celelalte state PaE, prin abordări adaptate necesităţilor şi obiectivelor acestor state. 

Trebuie să concretizăm obiectivul lansat cu Germania şi Bulgaria al revizuirii Sinergiei Mării Negre.

Trebuie, totodată, să continuăm efortul de a ne promova obiectivele naţionale în cadrul construcţiei Uniunii Energetice a UE.

Diplomaţia română va urmări, de asemenea, concretizarea Planului privind investiţiile în Europa pentru stimularea creşterii şi ocupării, propunerile de consolidare a Uniunii Economice şi Monetare, proiectul unei Uniuni a pieţelor digitale, elaborarea unei noi Strategii de Securitate Internă a UE care să răspundă provocărilor fenomenului terorist.

Migraţia este dosarul actual cel mai sensibil de pe agenda europeană. Dincolo de implicaţiile sale în plan umanitar, al politicilor UE, al modului de gestionare a spaţiului Schengen, şi până la urmă al modului în care înţelegem solidaritatea europeană, trebuie să ne implicăm în găsirea de soluţii urgente şi adecvate care să trateze problema la sursă, în ţările de origine. Abordarea trebuie să fie coordonată şi unitară, pentru că soluţiile naţionale unilaterale sunt ineficiente.

Realizarea obiectivului legitim de aderare la spaţiul Schengen rămâne în atenţie, evident cu luarea în considerare a actualului context securitar la nivel UE generat de instabilitatea din Sud – determinat de imigraţia ilegală şi ameninţarea teroristă – şi plecând de la premisa esențială și reală că aderarea României va consolida securitatea acestui spaţiu.

Nu în ultimul rând, va fi prioritar efortul pe care l-am declanşat deja de a pregăti Preşedinţia română a Consiliului UE din semestrul II 2019. Am elaborat deja un prim concept care a fost aprobat de Guvernul României în luna iulie. În aplicarea acestui concept am obţinut suplimentarea schemei MAE, prin modificarea Hotărârii Guvernului de organizare şi funcţionare a ministerului, astfel încât să putem înfiinţa un serviciu cu 10 posturi în Centrală, dedicat iniţierii pregătirii Preşedinţiei române a UE din 2019. Va fi prioritară operaţionalizarea rapidă a acestei structuri, care se va ocupa de aplicarea conceptului aprobat de Guvern. Cu aceeaşi ocazie, a modificării amintite, am demarat restructurarea Reprezentanţei Permanente a României la UE, în vederea pregătirii adecvate pentru 2019. Vom iniţia consultări preliminare cu Austria şi Finlanda, statele cu care vom forma trio-ul care va exercita preşedinţiile rotative între ianuarie 2019 şi iunie 2020.

La nivelul NATO, prioritatea acţiunii noastre diplomatice va fi pregătirea adecvată a Summit-ului NATO din 2016, de la Varşovia. Pentru aceasta vom continua să acţionăm pentru aplicarea Planului de Acţiune pentru creşterea capacităţii operaţionale a Alianţei, adică vom acorda toată atenţia măsurilor de reasigurare şi de adaptare. Pentru pregătirea Summit-ului de la Varşovia un loc important îl va avea Summit-ul de la Bucureşti din noiembrie, cu participarea statelor din flancul estic al Alianţei, pentru pregătirea căruia vom da toată asistenţa necesară. Dorim ca Summit-ul de la Varşovia să continue adaptarea NATO la noul context determinat în principal de criza din Ucraina. De aceea, România va acţiona diplomatic pentru ca structurile NATO din România să se consolideze operaţional – Unitatea de Integrare a Forţelor NATO, care a fost recent vizită de secretarul general a Alianţei şi care este chiar mâine, 3 septembrie, formal inaugurată, va trebui să devină deplin operaţională până la Summit-ul din iulie 2016, iar Comandamentul Multinaţional de nivel Divizie pentru Sud-Est va trebui să devină operaţional iniţial în acelaşi orizont de timp.

Tot la nivelul NATO diplomaţia română va acţiona ca facilitatea antirachetă de la Deveselu, operaţională până la finalul anului, să fie integrată în sistemul NATO antirachetă, astfel încât la Summit-ul din Polonia să putem declara capacitatea iniţială a acestui sistem aliat.

O altă prioritate va fi aceea de a dezvolta propunerile avansate în mai la Antalya privind realizarea unei reflecţii strategice a NATO asupra securităţii regiunii Mării Negre, la care lucrăm deja cu un număr de aliaţi, respectiv elaborarea strategiei integrate a NATO „cu două braţe”, spre est și spre sud, inclusiv Balcanii de Vest.

Aceste iniţiative vor trebui completate cu obiectivul pe care l-am enunţat încă de la ministeriala de externe din decembrie 2014 de elaborare a unei strategii a relaţiilor NATO-Rusia. Alianţa are nevoie de o astfel de strategie, în condiţiile în care Rusia nu se comportă ca un partener al NATO, ci dimpotrivă, dezvoltă o ostilitate evidentă faţă de Aliaţi, Alianţă şi politicile ei.

Ne vom implica în susţinerea eforturilor de contracarare a războiului hibrid, încurajând cooperarea UE-NATO, benefică de altfel şi în alte domenii, cum este comunicarea strategică, a cărei eficientizare o vom susţine. Potenţialul parteneriatului strategic dintre NATO și UE trebuie mai mult explorat, deci vom susţine vocal mai multă coordonare între cele două organizaţii. Vom pleda, de asemenea, pentru includerea combaterii terorismului pe agenda Summit-ului de anul viitor.

Nu vom uita de susţinerea politicii de extindere. Cred, mai ales după vizita celor 4 miniştri de externe aliaţi pe care am organizat-o în iulie, că Muntenegru merită  pe deplin o decizie pozitivă privind invitaţia de aderare la NATO. Cred că Georgiei i se cuvine o recunoaştere clară a gradului înalt de pregătire – practic Georgia acţionează ca un membru de facto al NATO. Vom lucra prin urmare la o soluţie adecvată pentru ca şi Georgia să progreseze pe calea aderării la Alianţă.

În general, diplomaţia română va acţiona, inclusiv la nivel OSCE (de ex., prin exercitarea, în perioada 2015-2016, a funcţiei de preşedinte al Comitetului de Securitate al OSCE), dar nu numai, pentru contracararea oricăror încercări de redefinire unilaterală, abuzivă a arhitecturii europene de securitate sau rescrierea în interes îngust a principiilor fundamentale ale dreptului internaţional pe care aceasta se sprijină. Faptul că un actor încalcă această arhitectură şi principii, nu trebuie să conducă la concluzia pripită că acestea nu mai sunt  valabile sau că trebuie schimbate pentru a le ajusta eventual conduitei ilegale, ci trebuie să genereze măsuri de întărire a sistemelor de apărare a ordinii publice internaţionale, inclusiv a ansamblului sancţionator, care trebuie să fie mai ferm şi mai prompt.

De aceea, vom continua să susţinem menţinerea regimului de sancţiuni decis de UE în legătură cu situaţia din Ucraina atâta timp cât Acordurile de la Minsk din februarie nu sunt aplicate în totalitate.

Vom consolida în continuare mecanismele de dialog strategic cu Germania şi Franţa, vom acţiona pentru realizarea, până la finalul anului, a reuniunilor la nivel de ministru de externe şi al apărării în cadrul Dialogului strategic  cu Polonia , respectiv la nivel de ministru de externe în  trilaterala România-Polonia-Turcia.  şi de asemenea vom lucra pentru realizarea primei reuniuni la nivel de ministru de externe România-Polonia-Ucraina-Republica Moldova, respectiv a primei trilaterale România-Republica Moldova-Ucraina.

În ce priveşte Vecinătatea Sudică, veți promova în continuare, alături de partenerii spanioli, conceptul Curţii pentru Combaterea Terorismului, prin lărgirea spectrului de state pe lângă care se vor face demersuri, prin explicarea aspectelor aflate în discuţie,  angajarea ONG-urilor internaţionale de profil interesate de subiect, respectiv prin folosirea cadrului oferit de apropiata sesiune a AG ONU. Vă invit să urmăriţi atent dezbaterile din panelul plenar din 3 septembrie, dedicat acestui subiect, la care va participa şi directorul general pentru afaceri juridice din MAE spaniol, respectiv coordonatorul regional pentru Europa al prestigiosului ONG Coaliţia pentru o Curte Penală Internaţională.

Vom continua să răspundem afirmativ şi eforturilor de sprijinire a democraţiei şi tranziţiei democratice din vecinătatea sudică, la fel ca şi în cea estică. Vom utiliza fondurile Asistenţei Oficiale pentru Dezvoltare pentru a împărtăşi lecţiile învăţate de România în tranziţia spre democraţie. Rog misiunile diplomatice din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii să semnaleze oportunităţile de proiecte în acest sens, de exemplu, în domeniul electoral, al regimului partidelor politice, al combaterii discriminării sau al integrităţii.

Vom continua dezvoltarea Parteneriatului Strategic cu SUA.. Vom urmări intensificarea dialogului politic, inclusiv la nivel înalt, cu reprezentanţii Administraţiei şi  Congresului, dar şi la nivel sectorial, pentru a reflecta adecvat amplitudinea relaţiilor,  multitudinea domeniilor de cooperare pe care le avem . Vom urmări consolidarea şi dinamizarea Task Force-ului bilateral pentru aplicarea Declaraţiei Comune de Parteneriatl Strategic pentru Secolul XXI, vom face o nouă reuniune până la finalul anului. Vom urmări o prezenţă mai activă a României în mediul think-tank-urilor americane prin organizarea la Washington de evenimente care să pună în valoare importanţa strategică a României pentru SUA.

Dimensiunea politico-militară va fi tratată în continuare cu prioritate, urmărind diversificarea, creşterea prezenţei militare americane în România,  materializarea proiectelor din cadrul Iniţiativei de Reasigurare Europeană a SUA, extinderea cooperării în domeniul securităţii cibernetice,  operaţionalizarea facilităţii de la Deveselu. . Dimensiunea economică, inclusiv componenta energetică, va fi urmărită prioritar: un calendar mai dinamic al Grupului de lucru pe probleme economice şi energetice din cadrul Task Force-ului, consolidarea cooperării cu Consiliul de Afaceri Româno-American (AMRO), inclusiv prin organizarea unei noi misiuni a acestuia în această toamnă, la București, promovarea poveştilor de succes ale investitorilor americani în România şi vom valorifica mai mult relaţiile de cooperare cu asociaţiile americane ale investitorilor şi cu AmCham.

De asemenea, vom continua activitatea  în  Grupul de lucru privind problemele consulare, inclusiv problematica vizelor în aşa fel încât să promovăm mai mult,  la nivelul Congresului SUA, aderarea României în Visa Waiver. In general, vom promova mai multe vizite ale reprezentanţilor Congresului în România. Un alt obiectiv la care vom lucra va fi stimularea cooperării pe dimensiunea educaţie, inovare, cercetare a Parteneriatului Strategic.

În relaţia cu republica Moldova,  vom sprijini în continuare  proiectele de conectare fizică prin România  la spaţiul european: gazoductul Iaşi-Ungheni-Chişinău, liniile electrice, podurile, proiectele de construcţie instituţională  sau  cele de impact social, cum ar fi extinderea SMURD pe tot teritoriul Republicii Moldova,  în domeniul sănătăţii, grădiniţelor, culturii,  formării  elitelor prin bursele de studii. Acest mesaj a fost clar reiterat prin vizita Primului-ministru al  României  la Chişinău, chiar de Ziua Independenţei Republicii Moldova. E un efort de durată, cu mobilizarea de resurse însemnate ale României, cu descărcare pe termen lung – în beneficiul cetăţenilor Republicii Moldova. La  nivelul UE, vom organiza o nouă reuniune a Grupului de prieteni pentru Acţiunea Europeană a Republicii Moldova.  Iar la nivelul NATO, vom acţiona pentru concretizarea rapidă a asistenţei pentru creşterea capacităţii de apărare a Republicii Moldova, inclusiv cu expertiză românească, pentru înfiinţarea Biroului de legătură al NATO la Chişinău,  pentru continuarea proiectului Fondului Voluntar pentru distrugerea pesticidelor,  unde România este naţiune-lider.   Şi vom sprijini eforturile de soluţionare a dosarului transnistrean.

În ce priveşte Federaţia Rusă, principalele trăsături în relaţia bilaterală ar trebui să fie predictibilitatea şi pragmatismul. Dorim o relaţie în care interesele legitime ale României să fie respectate, aşa cum şi interesele legitime – subliniez, cele legitime – ale Rusiei e firesc să fie respectate. Dar nivelul de interacţiune cu statul rus va depinde direct de implicarea sa constructivă în soluţionarea conflictului din Ucraina şi în redresarea balanţei strategice în Vecinătatea Estică. Iar respectarea angajamentelor internaţionale este o condiţie absolut necesară pentru intensificarea dialogului.

În ce priveşte cooperarea regională, în acest semestru vom exercita Preşedinţia OCEMN. Vom urmări progrese în implementarea Agendei Economice  a OCEMN, contribuind la dezvoltarea economică a statelor membre prin promovarea inter-conectivităţii regionale, în special a infrastructurii de transport, în sfere cum ar fi combaterea criminalităţii organizate,  evaziunii fiscale,  mediu,   energie şi prin utilizarea optimă a politicilor deja existente ale UE în regiune. Nu în ultimul rând, un dialog transparent şi constructiv în organizaţie şi,  de asemenea,  o interacţiune mai puternică  între UE şi OCEMN.

 De asemenea, este nevoie de o implicare mai activă şi mai vizibilă a diplomaţiei române în Balcanii de Vest. Solicit şefilor de misiuni de pe acest spaţiu propuneri pentru intensificarea contactelor şi pentru proiecte de asistenţă din partea României în procesul de aderare a acestor state la UE şi NATO. Extinderea UE şi NATO este singura modalitate, prin reformă profundă pe care procesul de aderare îl presupune, de a asigura stabilitate durabilă şi prosperitate acestei regiuni de importanţă strategică pentru România. De asemenea, vom acţiona  pentru organizarea de noi reuniuni ale trilateralelor cu Bulgaria şi Serbia, respectiv cu Bulgaria şi Grecia.

Aceeaşi implicare este necesară și în Asia Centrală, o zonă de interes strategic pentru România, unde trebuie să fim mai activi, mai ales în plan economic şi energetic. Vom contribui, inclusiv cu idei noi, la procesul de aplicare a Strategiei UE revizuite pentru Asia Centrală. Vom susţine stimularea unei asocieri mai strânse şi mai profunde a intereselor statelor din Asia Centrală. Asia Centrală are potenţialul foarte ridicat să devină, în următorii 10 ani, una din principalele platforme de interacţiune între marii actori globali. Implicarea economică în creştere a Chinei, eforturile Rusiei de coagulare economică regională, situaţia din Afganistan, revigorarea economică a Iranului – ne duc la concluzia că se impune o intensificare a cooperării regionale în Asia Centrală. Concret, instituirea unui format regional de cooperare, multidimensional şi, foarte important, bazat pe „regional ownership”, dar şi pe susţinerea financiară a marilor actori statali interesaţi şi a instituţiilor financiare internaţionale, poate contribui la ameliorarea eterogenităţii regionale şi, ulterior, la dezvoltarea regiunii şi creşterea interacţiunii  cu UE, inclusiv cu România.

Solicit implicarea permanentă misiunilor şi a direcţiilor de specialitate din MAE pentru a progresa în privinţa concretizării proiectului Coridorului de Transport de Mărfuri Marea Neagră – Marea Caspică, cu prelungirea sa firească spre statele Asiei Centrale.

Orientul Mijlociu şi Africa de Nord , în ciuda provocărilor existente, rămâne o zonă-rezervor de energii creative şi oportunităţi economice, unde România trebuie să revină prin acţiune diplomatică și  construcţie în relaţiile politice şi economice bilaterale. Am numit recent un reprezentant special pentru Orientul Mijlociu şi Africa de Nord care se va ocupa de relansarea strategiilor comerciale şi investiţionale cu statele din regiune şi va promova iniţiativele, obiectivele şi interesele politico-diplomatice ale României în relaţie cu aceste state. Vom acţiona pentru consolidarea raporturilor de tip strategic cu Israelul, vom intensifica relaţiile cu statele arabe din regiune. Vom urmări atent şi activ oportunităţile pe care soluţionarea dosarului nuclear iranian le deschide în plan economic.

Dezvoltarea pragmatică a relaţiilor cu statele asiatice rămâne iarăşi o necesitate a politicii noastre externe. Asia-Pacific este unul dintre cele mai importante motoare de creştere ale economiei mondiale. Aveți, prin urmare, sarcina  permanentă de a urmări valorificarea în plan economic, pentru România, a potenţialului imens reprezentat de regiunea asiatică pentru comerţul internaţional, atragerea de investiţii, prin angajarea unui dialog de substanţă cu actorii semnificativi pe plan regional şi cu statele emergente din această zonă.

Este necesară consolidarea, în plan economic, a parteneriatului amplu de prietenie şi cooperare cu China. Veţi urmări activ consolidarea parteneriatului strategic cu  Coreea de Sud, substanţializarea parteneriatului cu Japonia, respectiv aplicarea Declaraţiei de Parteneriat Extins cu India.

Principalele coordonate ale acţiunii noastre diplomatice în America Latină vor  rămâne dinamizarea dialogului bilateral cu statele  regiunii,  promovarea mai activă a cooperării economice cu acestea, pentru a contracara tendinţa de uşoară scădere a volumului schimburilor comerciale bilaterale din ultimii doi ani (după creşterea din perioada 2009-2013).

În acest an aniversăm  60 de ani de  de când România a devenit membru al ONU.  Este momentul potrivit pentru o reflecţie substanţială asupra rolului României în ONU. Trebuie să ne implicăm activ în procesul de implementare a Agendei de dezvoltare post-2015, dar şi în negocierile aferente Conferinţei Părţilor la Convenţia privind schimbările climatice de la Paris din decembrie 2015.

O altă sarcină permanentă a misiunilor diplomatice şi a departamentului de profil din MAE va rămâne campania de alegere a României ca membru nepermanent în Consiliul de Securitate pentru un mandat începând cu 2020. Vom susţine, de asemenea,  o implicare mai substanţială în misiunile de menţinere a păcii, în care România are o experienţă recunoscută. Vom acţiona pentru mai buna valorizare  a centrelor internaţionale de importanţă strategică pe care le găzduim – Centrul de Tranzit în regim de Urgenţă pentru Refugiaţi de la Timişoara, primul de acest tip din lume, sau Centrul de Excelenţă pentru Protecţie şi Securitate de la Bucureşti.

Misiunile diplomatice ale României vor continua promovarea modelului intercultural dezvoltat de ţara noastră în relaţiile interetnice – un model ce poate fi replicat, cu efect pozitiv,  în plan regional,. Vom relua demersurile pentru organizarea unei noi reuniuni, după aproape 10 ani, a Comisiei Mixte privind minorităţile naţionale cu Ucraina, înainte de finalul anului, aşa cum am convenit cu omologul meu încă din februarie. Vom continua să insistăm pe lângă partea sârbă pentru organizarea unei noi reuniuni a Comisiei similare în acest semestru. În relaţia cu Ungaria, vom insista pentru a pune capăt întârzierilor în finalizarea Protocolului Comitetului de specialitate privind minorităţile naţionale,  pe care am început să-l negociem încă din 2011, şi cu privire la care omologul meu,  în mai, în cadrul vizitei de la Budapesta, a fost de acord să îl încheiem. Sunt convins că orice implicare în favoarea minorităţilor înrudite trebuie să fie consensuală, conform standardelor fixate în urma dezbaterii europene declanşate în 2001 şi finalizate în 2003 în jurul Legii maghiarilor din statele vecine Ungariei. Orice abordare unilaterală este contraproductivă şi contrară acestor standarde.

După cum cunoaşteţi România va prelua în 2016 preşedinţia Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului (IHRA). Este un pas important care va sublinia angajamentul puternic al României pe calea asumării trecutului, a comemorării victimelor Holocaustului, luptei împotriva antisemitismului şi xenofobiei, şi este în acelaşi timp şi o recunoaştere a eforturilor pe care autorităţile române le-au făcut pe această linie. Priorităţile preşedinţiei noastre sunt concentrate pe implicarea media în combaterea antisemitismului şi comemorarea Holocaustului, consolidarea educaţiei despre Holocaust în Statele membre şi statele terţe, promovarea cercetării academice în domeniu. Este un obiectiv foarte important de politică externă a României şi contez pe sprijinul dumneavoastră în activitatea preşedinţiei române de susţinere a valorilor democratice, toleranţei, nediscriminării, dialogului şi respectului reciproc în spaţiul european.

Trebuie să continuăm, de asemenea, să fim un facilitator politico-diplomatic, , pentru stimularea cooperării economice. Redresarea economică, bazată pe măsurile  luate în ultimii ani şi prognozată a continua, transmite partenerilor noştri încredere în economia României – un argument serios pentru a ne profila ca pol de stabilitate şi predictibilitate într-un context de vecinătate dificil.Vom urmări în acest context cu atenţie şi recentele evoluţii economico-financiare din Asia,  scăderea preţului petrolului, în vederea evaluării posibilelor consecinţe asupra conjuncturii economice globale, inclusiv asupra ritmului de creştere al principalilor actori  şi al partenerilor noştri în plan economic.

Demersurile de diplomaţie economică trebuie să vizeze  valorificarea avantajelor comparative ale României în cadrul operaţiunilor comerciale şi în atragerea investiţiilor, consolidarea relaţiei cu OCDE şi aderarea la această organizaţie, susţinerea intereselor specifice ale României în procesele de negocieri  ale UE  pentru acordurile de comerţ liber cu SUA, Canada, Japonia  şi alte state.

Vom continua dialogul cu comunitatea de afaceri, inclusiv pe baza noului protocol cu Camera de Comerţ şi Industrie a României pe care l-am semnat în martie. Solicit tuturor şefilor de misiuni implicarea personală în acest efort de promovare a intereselor economice ale României, care nu este doar atribuţia consilierilor economici numiţi de Ministerul Economiei. Performanţa în semnalarea oportunităţilor de afaceri şi investiţii, ca şi în transmiterea de analize privind fenomenele şi evenimentele economice de impact va fi un factor important de evaluare a misiunilor şi a tuturor diplomaţilor.

Românii de pretutindeni rămân o constantă a eforturilor politicii externe, care trebuie să răspundă preocupărilor şi semnalărilor comunităţilor din străinătate.

De aceea, eficientizarea serviciilor consulare pentru cetăţenii români a constituit o prioritate în prima jumătate a acestui an. Am început cu inaugurarea Centrului de Contact şi Suport al Cetăţenilor Români din Străinătate, care din ianuarie a gestionat un număr total de aproape 670.000 apeluri telefonice şi 70.000 e-mailuri, sistemul cunoscând o îmbunătăţire permanentă.

 De asemenea, am lansat proiectul „Dialog cu Diaspora”.  Au fost opt reuniuni ale conducerii Departamentului Consular cu reprezentanţii comunităţii româneşti şi mass-media de expresie românească din state europene (în februarie: Italia şi Spania; în aprilie: Franţa şi Germania; în mai: Marea Britanie şi Austria; în iulie: Belgia şi Grecia). Este prima oară când se întâlnesc direct: Centrala MAE, misiunile diplomatice şi consulare şi românii din străinătate, pentru un dialog direct şi deschis, pentru a comunica eforturile de îmbunătăţire a serviciilor consulare şi pentru preluarea nemijlocită a tuturor problemelor cu care cetăţenii se confruntă. Vom organiza periodic  astfel de reuniuni.

Tot pentru a răspunde mai eficient necesităţilor românilor din străinătate am iniţiat deschiderea de noi oficii consulare, având în vedere, prioritar, semnalările comunităţilor româneşti.  Am obţinut resursele financiare şi suplimentarea de personal în acest an  pentru deschiderea consulatului de la Solotvino, care este absolut necesar pentru aplicarea adecvată a Acordului de mic trafic cu Ucraina, şi a consulatelor generale de la Bari, Manchester şi Stuttgart. Vom continua anul viitor cu înfiinţarea de oficii consulare în Spania şi în SUA. Vom continua şi practica organizării consulatelor itinerante în statele cu comunitate românească numeroasă.

Crizele care au loc în vecinătatea sudică, în special, au determinat o regândire a procedeelor şi liniilor de acţiune ale MAE  pe linie consulară.. De la momentul apariţiei Centrului Consular de Crize, sau „Celula de criză a MAE”, această structură şi-a dovedit, cu prisosinţă, necesitatea,  gestionând situaţii consulare foarte complicate care au determinat intervenţii în teren uneori şi riscuri deosebite.  Amintesc operaţiunile de evacuare a cetăţenilor români din zonele de conflict  în 2015: din Yemen (martie-mai) – 73 persoane; Libia – 7 persoane;  Siria -  alte 14 persoane.

De asemenea, în contextul înmulţirii situaţiilor de criză vreau să menţionez Celula de Criză Interinstituţională, în care acţionează Ministerul de externe, dar şi alte instituţii (SIE, SRI, MApN, MAI), care acţionează permanent atunci când este cazul. A soluţionat în ianuarie situaţia celor 2 cetăţeni români răpiţi de o grupare infracţională în Nigeria,  iar în prezent gestionează cazul cetăţeanului român răpit în Burkina Faso.

Vom continua acest proces de eficientizare a activităţii consulare ca linie prioritară de acţiune a MAE în sprijinul şi beneficiul direct al cetăţenilor români.

Tot în relaţia cu românii din afara graniţelor, am avut şi un alt obiectiv important şi anume utilizarea în activitatea diplomatică a potenţialului şi energiei tinerilor români de prestigiu din străinătate. Am încheiat, în februarie, un cadru formal de  cooperare cu  Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) şi Fundaţia CAESAR (Centrul pentru Acces la Expertiza Studenţilor şi Absolvenţilor Români), vizând cooperarea în proiecte dedicate priorităţilor de politică externă. Vom continua  să colaborăm eficient, este sarcina dumneavoastră, a misiunilor diplomatice   cu LSRS. Şi de asemenea, am prevăzut efectuarea, după cum ştiţi, de stagii de practică în Centrala MAE şi misiuni de către studenţii români cu pregătire academică în străinătate.

Nu în ultimul rând, va fi prioritară pentru dvs., ca şefi de misiuni – dar este o obligaţie pentru tot personalul ministerului – pregătirea din timp şi în detaliu a alegerilor parlamentare din străinătate, în conformitate cu competenţele rezervate MAE în  domeniu. Pregătirea efortului MAE pentru asigurarea aplicării eficiente a legii alegerilor parlamentare începe chiar acum – pe 4 septembrie veţi participa la o sesiune plenară, cu  participarea dnei preşedinte a Autorităţii Electorale Permanente, dedicată acestei teme, cu valorificarea adecvată a lecţiilor învăţate în  scrutinul electoral anterior. Desigur, vom urmări eventualele evoluţii ale cadrului normativ, care pot fi relevante pentru obligaţiile MAE legate de scrutinul din străinătate. Susţinem introducerea celor mai bune modalităţi – inclusiv votul prin corespondenţă, pentru care, de altfel,  ministerul a şi transmis observaţii şi propuneri Comisiei de specialitate a Parlamentului – astfel încât toţi cetăţenii români din străinătate să poată vota, în condiţii de siguranţă a votului.


Dragi colegi,

Nu vreau să închei fără a vă vorbi despre reforma internă a Ministerului, un domeniu prioritar de acţiune, mai ales pentru mine personal, ca ministru. Sunt multiple dosare în lucru unde situaţia trebuie îmbunătăţită – şi este important să le cunoaşteţi, pentru că sunteţi beneficiarii direcţi ai acestor eforturi. Dacă activitatea dvs. şi a MAE devine mai eficientă, atunci cetăţenii români, în serviciul cărora lucrăm permanent, îşi vor vedea interesele mai bine protejate.

Din punct de vedere bugetar, cum vă spunea Primul-ministru, rectificarea recentă a adus un plus de resurse. Am obţinut cu aproape 30 de milioane de lei mai mult decât în propunerea iniţială de alocare.

Aceste resurse ne vor permite – am ţinut în mod special la remedierea acestei deficienţe majore – să încheiem asigurările medicale pentru personalul din afara spaţiului european, proiect pe care îl vom continua şi anul viitor. Este inadmisibil să lucrezi în spaţii care îţi pun în pericol, uneori chiar viaţa, sănătatea,  fără să existe minima protecţie necesară pentru diplomaţi şi celelalte categorii de personal. 

Totodată, acest plus ne dă posibilitatea să demarăm proiectul, pe care l-am anunţat în decembrie 2014, de reabilitare a unor clădiri istorice de ambasade, proprietate a statului român, ceea ce, veţi fi de acord, că are relevanţă directă pentru imaginea ţării. Vom începe cu unele lucrări prioritare, având în vedere şi ce se poate cheltui până la finalul anului, dar  vom continua pe măsură ce vom avea noi fonduri. Sunt 107 imobile aflate în proprietatea României în străinătate, multe dintre ele în patrimoniul naţional al ţării respective sau chiar în patrimoniul UNESCO, şi care trebuie să arate exact aşa cum ne dorim să se prezinte imaginea ţării în străinătate. Fondurile alocate ne permit să demarăm şi înnoirea parcului auto al misiunilor, tot o necesitate de imagine pentru misiuni.

De asemenea, am obţinut o suplimentare a schemei de personal. E vorba despre 10 posturi în Centrală şi 85 în serviciul exterior. Dincolo de iniţierea pregătirii Preşedinţiei Consiliului UE în 2019 şi deschiderea oficiilor consulare, deja amintite, suplimentarea ne permite să deschidem şi noua ambasadă a României în Estonia, respectiv să îmbunătăţim calitatea şi cantitatea fluxului informaţional cu Centrala şi să asigurăm o protecţie mai bună misiunilor aflate în zone periculoase.

Am avansat şi vom continua, conform prevederilor legale, să progresăm în proiectul noului sediu al MAE. Am încheiat etapa studiului de prefezabilitate şi   şi suntem în cea a studiului de fezabilitate. Am obţinut, pentru paşii următori, la  rectificarea bugetară, creditele de angajament necesare. Noul sediu este absolut necesar pentru a avea, în 2019, o Preşedinţie funcţională, de succes, a Consiliului UE. Nu în ultimul rând, este vorba despre prestigiul diplomaţiei române, ca instituţie esenţială a statului român.

Dar poate cel mai important proiect pe care l-am  declanţat este cel privind managementul carierei personalului . După cum cunoaşteţi, am iniţiat, în premieră, o procedură transparentă, cu consultarea în mai multe etape a întregului personal, care a dus la adoptarea unei metodologii revizuite privind procedura trimiterii la post  a personalului diplomatic şi consular, a unei metodologii revizuite privind avansarea în grad diplomatic şi am adoptat, pentru prima oară în MAE, o metodologie de încadrare în Centrala MAE la întoarcerea de la post a personalului. Vom continua cu modernizarea procedurii privind concursurile de angajare în minister. Şi vreau, de asemenea, să menţionez că am reluat, după 6 ani, procedura pentru promovarea pe funcţii de execuţie specifice MAE, ce se va finaliza în prima jumătate a lunii octombrie. Nu în ultimul rând, vreau să salut intrarea recentă în vigoare a legii privind pensiile personalului MAE, un demers parlamentar pe care le-am susţinut activ şi pentru reuşita căruia mulţumesc tuturor celor care l-au sprijinit.

În sfîrşit, vom revizui ierarhizarea pe clase a misiunilor diplomatice, având în vedere că primul astfel de exerciţiu  din 2012 nu a fost urmat de aplicarea sa în activitatea MAE. Este un proiect complex, care trebuie să ţină seama de mulţi factori (cum ar fi, importanţa relaţiei ţării respective cu România, existenţa şi dimensiunea comunităţii româneşti, nivelul schimburilor comerciale şi al investiţiilor, mediul securitar naţional şi regional, factori de climă dificilă sau de pericol etc.). El este esenţial pentru calibrarea adecvată a resurselor de personal şi financiare alocate misiunilor şi va avea, de asemenea, efecte şi în planul  managementului carierei personalului.

Vă asigur că voi continua aceste eforturi de reformă internă şi contez pe sprijinul dvs., al tuturor membrilor corpului diplomatic şi consular, aşa încât să fim  mai eficienţi, în serviciul cetăţenilor.

Şi domeniul diplomaţiei publice este marcat şi el de elemente de noutate. Vizăm iniţierea unui proiect multianual, construit în jurul Centenarului Primului Război Mondial şi al Centenarului Primei Uniri şi făuririi României moderne. Voi numi curând un reprezentant special cu acest obiectiv, la nivelul MAE. Invit misiunile diplomatice, consulare şi institutele culturale să contribuie creativ la implementarea acestui proiect ambiţios şi necesar.

Am iniţiat în acest an şi un nou program de diplomaţie publică - Dialoguri@MAE,  o serie de evenimente deschise, interactive, destinate temelor de actualitate de politică externă, în cadrul cărora sunt prezentate propuneri, acţiuni şi abordări conceptuale ale MAE.  Au fost până în prezent patru ediţii. Vă invit să contribuiţi cu teme şi cu alte propuneri de subiecte care se încadrează în obiectivele şi formatul acestui nou proiect. De asemenea, după cum ştiţi, am reluat, după 5 ani, reuniunile Consiliului Consultativ al MAE.

MAE a intrat şi el în era diplomaţiei digitale,  pentru că vreau să spun că suntem primul minister care a elaborat, la începutul anului, o strategie proprie – „Strategia MAE pentru o diplomaţie digitală”, pentru perioada 2015-2020, în aplicarea Agendei Digitale a UE şi a Agendei Digitale a României. Conform strategiei, tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor reprezintă un domeniu strategic, cu impact asupra valorii adăugate şi a productivităţii, susţinând astfel eficient, cu servicii şi instrumente moderne, priorităţile de politică externă.


Stimaţi colegi şi invitaţi,

Am început acest discurs amintind ceea ce am spus la preluarea mandatului. O să închei la fel, cu permisiunea dvs. Pe 25 noiembrie 2014 subliniam că “diplomaţia română este o instituţie fundamentală a statului român, iar Ministerul Afacerilor Externe este instrumentul esenţial care are datoria să pună în aplicare politica externă a României şi să contribuie preponderent, în cea mai mare măsură, la atingerea obiectivelor de politică externă şi a intereselor României pe plan internaţional. Prin urmare, această instituţie nu poate să fie slabă, ci puternică, pentru că de ea depinde realizarea intereselor naţionale ale României. Şi trebuie să fie şi în continuare, mai ales în contextul extrem de complicat de securitate din vecinătatea noastră imediată. Diplomaţia este o instituţie care trebuie să fie capabilă să lucreze neîncetat, zi şi noapte, pentru aceste obiective. … Am încredere în colegii mei diplomaţi şi consuli, care sunt, în foarte mare măsură, profesionişti şi integri. Îi susţin şi îi îndemn să rămână aşa.”

Consider astăzi aceste cuvinte la fel de valabile ca şi atunci. Avem foarte multe de făcut, într-un context internaţional complicat, iar acest efort va impune angajamentul deplin, sincer, profesionist şi complet al fiecăruia dintre dvs. Prin urmare, vă rog şi vă cer să vă faceţi datoria, aşa încât să ducem la bun capăt aceste proiecte esenţiale pentru obiectivele şi interesul naţional al României.

Vă mulţumesc!

    

Alte articole pe aceeaşi temă