Prima Pagina

Hotărârea Curţii în cauza C-586/14, Budişan

Tip: 
Ştire
Data: 
10.06.2016

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a pronunţat joi, 9 iunie 2016, hotărârea în cauza C‑586/14, Budişan, cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Cluj pentru interpretarea articolului 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), raportat la reglementarea naţională privind timbrul de mediu.


Situaţia de fapt şi întrebările adresate CJUE

La data de 5 iunie 2013, domnul Budişan a achiziţionat un autovehicul rulat, fabricat în anul 2006 şi înmatriculat iniţial în Germania. Pentru înmatricularea acestui autovehicul în România, a fost nevoit să achite timbrul de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013, în sumă de 5 300 lei.

Considerând că OUG nr. 9/2013 este incompatibilă cu articolul 110 TFUE, domnul Budişan a solicitat în justiţie ca organele fiscale să fie obligate să îi restituie suma plătită cu titlu de timbru de mediu.

În primă instanţă, acţiunea promovată de domnul Budişan a fost respinsă, apreciindu-se că OUG nr. 9/2013 este conformă cu dreptul UE, întrucât nu discriminează autovehiculele naţionale în raport cu cele importate, indiferent dacă sunt noi sau de ocazie.

Împotriva acestei hotărâri, domnul Budişan a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj.

În cadrul acestui litigiu, Curtea de Apel Cluj a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze CJUE următoarele întrebări preliminare:

„1) Având în vedere dispozițiile OUG nr. 9/2013 și obiectul [timbrului de mediu], este necesar să se considere că articolul 110 din TFUE trebuie interpretat ca opunându‑se instituirii de către un stat membru UE a unei taxe pentru emisii poluante, aplicabilă în momentul înmatriculării autovehiculelor provenite dintr‑un alt stat UE, taxă care nu se aplică la înmatricularea cu ocazia transferul[ui] dreptului de proprietate asupra autovehiculelor interne pentru care a fost achitată deja o astfel de taxă sau una similară, în condițiile în care valoarea acestei taxe reziduale încorporată în valoarea autovehiculelor de pe piața internă este inferioară noii taxe?

2) Având în vedere dispozițiile OUG nr. 9/2013 și obiectul [timbrului de mediu], este necesar să se considere că articolul 110 din TFUE trebuie interpretat ca opunându‑se instituirii de către un stat membru UE a unei taxe pentru emisii poluante, aplicabilă în momentul înmatriculării autovehiculelor provenite dintr‑un alt stat UE, taxă care se plătește pentru autovehiculele interne doar la transferul dreptului de proprietate asupra unui astfel de autovehicul, cu rezultatul că un autovehicul extern nu poate fi folosit fără plata taxei, în timp ce un autovehicul intern poate fi folosit nelimitat în timp fără plata taxei până la momentul și dacă se realizează un transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului respectiv, urmat de înmatricularea noului proprietar?”


Hotărârea CJUE

Potrivit Curţii, timbrul de mediu este neutru raportat la concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în România fără plata taxei speciale, a taxei pe poluare sau a celei pentru emisii poluante.

Astfel, sarcina fiscală care decurge din OUG nr. 9/2013 este aceeaşi pentru contribuabilii care cumpără un autovehicul rulat dintr‑un alt stat membru și care solicită înmatricularea lui în România și pentru aceia care cumpără un autovehicul de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, înmatriculat în România anterior datei de 1 ianuarie 2007, fără plata vreunei taxe.

Însă, în ceea ce priveşte neutralitatea timbrului de mediu față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în România cu plata unei taxe declarate incompatibile, Curtea a arătat că valoarea unei asemenea taxe neconforme trebuie să fie restituită cu dobândă, astfel încât nu mai poate fi considerată ca fiind încorporată în valoarea de piață a acestor autovehicule. Valoarea reziduală a taxei respective este aşadar egală cu zero, deci inferioară timbrului de mediu aplicat unui autovehicul rulat importat, de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, ceea ce contravine articolului 110 TFUE.

În acest sens, Curtea a precizat că valoarea reziduală a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii trebuie considerată că încetează să fie încorporată în valoarea de piață a unui vehicul din chiar momentul în care proprietarul acestui vehicul dispune, în temeiul dreptului intern, de posibilitatea de a obține restituirea respectivei taxe, indiferent dacă a fost sau nu restituită efectiv la data vânzării vehiculului menționat. S-a apreciat că această simplă posibilitate de a obţine restituirea este de natură să încurajeze stabilirea unui preţ de vânzare care să nu ţină seama de taxa respectivă, chiar dacă ea nu a fost încă restituită. Or, într-o asemenea situaţie, cumpărătorii unui astfel de vehicul naţional sunt scutiți de timbrul de mediu, în timp ce vehiculele rulate importate dintr‑un alt stat membru sunt invariabil supuse timbrului de mediu la înmatricularea în România, ceea ce este de natură să ofere un avantaj concurențial vehiculelor rulate prezente deja pe piața românească și, în consecință, să descurajeze importul de vehicule similare din alte state membre.

În concluzie, CJUE a declarat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă, însă se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită, dar nu a fost restituită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.