Prima Pagina

Hotărârea Curţii în cauza C-416/15, Selena

Tip: 
Ştire
Data: 
14.07.2016

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat joi, 30 iunie 2016, hotărârea în cauza C‑416/15, Selena, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bucureşti cu privire la domeniul de aplicare temporal al Regulamentului (UE) nr. 21/2013 al Consiliului de extindere a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul (UE) nr. 791/2011 asupra importurilor de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din Republica Populară Chineză la importurile de produse similare expediate din Taiwan sau Thailanda, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Taiwan sau Thailanda, adoptat ca urmare a anchetei efectuate în baza Regulamentului (UE) nr. 437/2012 de deschidere a unei anchete privind eventuala eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul (UE) nr. 791/2011 şi de supunere a acestor importuri la înregistrare.


Situaţia de fapt şi întrebările adresate CJUE

În cadrul litigiului naţional, Selena contestă decizia autorităţilor vamale prin care, în urma unui control a posteriori, i-au fost impuse obligaţii suplimentare de plată cu titlu de taxe antidumping şi accesorii aferente, pentru o serie de importuri de ţesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă efectuate în perioada martie-mai 2012 şi declarate ca fiind originare din Taiwan, dar cu privire la care autorităţile vamale au constatat că, în realitate, proveneau din Republica Populară Chineză şi că intrau astfel sub incidenţa Regulamentelor (UE) nr. 791/2011 („regulamentul iniţial”) şi nr. 21/2013 („regulamentul de extindere”).

Printre alte motive, Selena invocă faptul că autorităţile vamale, în mod eronat, au aplicat retroactiv regulamentul de extindere şi regulamentul de deschidere a anchetei.

În aceste condiții, Curtea de Apel București a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1. Regulamentul [de extindere] se interpretează în sensul că se aplică și importurilor efectuate de rezidenți ai Uniunii Europene din Taiwan anterior [intrării sale în vigoare], adică în anul 2012, dar ulterior adoptării [regulamentului inițial]?

2. Taxa antidumping definitivă, astfel cum este indicată la articolul 1 din [regulamentul de extindere], se aplică și în cazul importurilor efectuate de rezidenți ai Uniunii Europene din Taiwan în intervalul anterior [intrării sale în vigoare], precum și [anterior] datei adoptării [regulamentului de deschidere a anchetei], dar ulterior adoptării [regulamentului inițial]?”


Hotărârea CJUE

Potrivit Curţii, rezultă din articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene („regulamentul de bază”), că, în cazul existenței unei circumvenții, extinderea măsurilor definitive deja instituite intră în vigoare începând cu data la care înregistrarea importurilor suspecte a devenit obligatorie în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază.

În acelaşi sens, regulamentul de extindere prevede în mod expres la articolul 1 alineatul (2) că taxa extinsă prin acesta se percepe la importurile expediate din Taiwan, declarate sau nu ca fiind originare din Taiwan, înregistrate în conformitate cu articolul 2 din regulamentul de deschidere a anchetei și cu articolele13 alineatul (3) și 14 alineatul (5) din regulamentul de bază.

Prin urmare, Curtea a stabilit că taxa antidumping extinsă în temeiul regulamentului de extindere nu se aplică retroactiv unor importuri precum cele în cauză, efectuate anterior datei de intrare în vigoare a regulamentului de deschidere a anchetei, aşadar înainte ca acestea să fi putut fi înregistrate în conformitate cu articolul 2 din acest din urmă regulament..

Totuşi, Curtea a arătat că această interpretare nu se opune ca taxa antidumping definitivă instituită prin regulamentul inițial să fie aplicată unor astfel de importuri dacă se dovedește, după controlul a posteriori, că sunt în realitate originare din Republica Populară Chineză.

Astfel, întrucât scopul controlului a posteriori este de a se verifica exactitatea originii indicate în certificatul de origine, faptul că mărfurile sunt însoțite de asemenea certificate nu constituie o împrejurare care să se poată opune recuperării taxelor datorate la import dacă, ulterior, certificatele respective se dovedesc a fi inexacte.

S-a mai arătat că este sarcina instanţei de trimitere să stabilească dacă, pentru importurile în cauză, autoritățile vamale dispun de elemente de probă suficiente pentru a concluziona că, deși expediate din Taiwan și declarate ca fiind originare din această țară, ar trebui considerate ca fiind în realitate originare din Republica Populară Chineză, caz în care taxa antidumping instituită prin regulamentul inițial le este aplicabilă.

În concluzie, CJUE a statuat că articolul 1 alineatul (1) din regulamentul de extindere trebuie interpretat în sensul că taxa antidumping definitivă extinsă prin această dispoziție nu este aplicabilă retroactiv unor produse expediate din Taiwan, puse în liberă circulație în Uniune ulterior datei de intrare în vigoare a regulamentului iniţial, însă anterior datei de intrare în vigoare a regulamentului de deschidere a anchetei. Cu toate acestea, taxa antidumping instituită prin articolul 1 alineatul (1) din regulamentul iniţial este aplicabilă importului unor astfel de produse dacă se stabilește că, deși expediate din Taiwan și declarate ca fiind originare din această țară, produsele respective sunt originare în realitate din Republica Populară Chineză.