Prima Pagina

Hotărârile Curţii în cauzele C-200/14, Câmpean, şi C-288/14, Ciup

Tip: 
Ştire
Data: 
14.07.2016

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat joi, 30 iunie 2016, hotărârile în cauzele C‑200/14, Câmpean, şi C-288/14, Ciup, având ca obiect două cereri de decizie preliminară formulate de Tribunalul Sibiu şi, respectiv, de Tribunalul Timiş cu privire la interpretarea principiilor pe care trebuie să le respecte rambursarea taxelor naţionale percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.


Situaţia de fapt şi întrebările adresate CJUE

Doamna Câmpean a promovat o acţiune în justiţie, înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, pentru a obţine rambursarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pe care a fost obligată să o achite, în temeiul Legii nr. 9/2012, cu ocazia înmatriculării în România a unui autovehicul înmatriculat anterior într-un alt stat membru.

Doamna Ciup a obţinut, prin hotărâre judecătorească, restituirea taxei pe poluare achitată conform OUG nr. 50/2008 cu ocazia înmatriculării în România a unui autovehicul înmatriculat anterior într-un alt stat membru, precum şi dobânda legală aferentă, calculată începând de la expirarea unui termen de 45 de zile de la data cererii de restituire și până la restituirea efectivă a taxei nedatorate. Ulterior, având în vedere Hotărârea pronunţată de CJUE în cauza C-565/11, Irimie, a promovat o nouă acţiune în justiţie, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, prin care solicită să i se plătească și dobânda legală aferentă perioadei cuprinse între data plății taxei și data la care respectiva dobândă i‑a fost recunoscută prin hotărârea judecătorească anterioară. Solicită, de asemenea, ca respectiva dobândă să îi fie plătită de îndată, iar nu eșalonat pe o perioadă de cinci ani, aşa cum prevede articolul XV din OUG nr. 8/2014.

În cadrul acestor litigii, instanţele de trimitere au hotărât să suspende judecata și să adreseze Curţii întrebări preliminare prin care, în esenţă, solicită să se stabilească dacă dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare cu dobândă a taxelor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii al căror cuantum a fost constatat prin hotărâri judecătorești executorii precum sistemul prevăzut la articolul XV din OUG nr. 8/2014.


Hotărârea CJUE

În primul rând, Curtea a arătat că, în temeiul principiului cooperării loiale, un stat membru nu poate adopta dispoziții care supun rambursarea unui impozit care a fost declarat contrar dreptului Uniunii printr‑o hotărâre a Curții sau a cărui incompatibilitate cu acest drept rezultă dintr‑o astfel de hotărâre unor condiții care privesc în mod specific acest impozit și care sunt mai puțin favorabile decât cele care s‑ar fi aplicat, în lipsa lor, unei asemenea rambursări.

Or, sistemul de rambursare prevăzut la articolul XV din OUG nr. 8/2014 a fost instituit ulterior hotărârilor pronunţate de CJUE în cauzele C-402/09, Tatu, şi C-263/10, Nisipeanu, precum şi ordonanţei pronunţate în cauzele C-97/13 şi C-214/13, Câmpean şi Ciocoiu, prin care s-a stabilit că articolul 110 TFUE se opune unor taxe precum taxa pe poluare şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Această reglementare a fost adoptată, printre altele, din cauza dificultăților întâmpinate în executarea deciziilor judecătorești având ca obiect rambursarea cuantumului taxelor astfel percepute fără a fi datorate şi urmărește să instituie modalități procedurale aplicabile în mod specific executării deciziilor judecătorești care au un asemenea obiect.

Pentru a aprecia compatibilitatea reglementării naţionale cu principiul cooperării loiale revine aşadar instanțelor de trimitere sarcina să verifice dacă aceste modalități procedurale sunt mai puțin favorabile decât cele care s‑ar fi aplicat, în lipsa lor, unor rambursări precum cele în discuție în litigiile principale.

În al doilea rând, Curtea a reamintit că, potrivit principiului autonomiei procedurale, statele membre sunt libere să stabilească modalităţile procedurale aplicabile acțiunilor în justiție destinate să asigure protecția dreptului contribuabililor la rambursarea cu dobândă a impozitelor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, cu condiţia ca acestea să respecte principiile echivalenţei şi efectivităţii.

Astfel, principiul echivalenței presupune ca statele membre să nu prevadă modalități procedurale mai puțin favorabile pentru cererile de rambursare a unei taxe care sunt întemeiate pe o încălcare a dreptului Uniunii decât cele care sunt aplicabile acțiunilor similare, din punctul de vedere al obiectului, al cauzei și al elementelor lor esențiale, întemeiate pe o încălcare a dreptului intern. Este sarcina instanţei naţionale să verifice respectarea acestui principiu.

În ce priveşte principiul efectivităţii, acesta se opune instituirii unor modalităţi procedurale care ar face excesiv de dificilă sau imposibilă în practică exercitarea drepturilor întemeiate pe ordinea juridică a Uniunii.

Or, potrivit Curţii, instituirea unui termen de cinci ani pentru executarea integrală a unor decizii judecătoreşti privind rambursarea taxelor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, aşa cum prevede reglementarea naţională în discuţie în litigiile principale, are drept consecință menținerea situației de nelegalitate în loc de a o îndrepta în cel mai scurt timp.

De asemenea, condiţionarea rambursării de disponibilitatea fondurilor încasate în temeiul timbrului de mediu, privează justiţiabilul de orice mijloc care să îi permită să constrângă autoritatea publică competentă să își îndeplinească obligațiile, din moment ce executarea silită de drept comun este, în aplicarea aceleiași reglementări, exclusă în cursul acestui termen de cinci ani.

Un asemenea sistem de rambursare, privit în ansamblul său, îl plasează pe justițiabil într‑o situație de incertitudine prelungită cu privire la data la care va obține rambursarea integrală a cuantumului taxei plătite fără a fi datorate, fără a dispune de mijloace care să îi permită să constrângă autoritatea publică să își execute obligația dacă aceasta nu procedează de bunăvoie la executare, indiferent dacă din motive legate de lipsa fondurilor sau din alte motive.

În concluzie, CJUE a statuat că principiul cooperării loiale trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să adopte dispoziții care supun rambursarea unui impozit care a fost declarat contrar dreptului Uniunii printr‑o hotărâre a Curții sau a cărui incompatibilitate cu acest drept rezultă dintr‑o astfel de hotărâre unor condiții care privesc în mod specific acest impozit și care sunt mai puțin favorabile decât cele care s‑ar fi aplicat, în lipsa lor, unei asemenea rambursări, respectarea acestui principiu trebuind să fie verificată în speță de instanța de trimitere.

Principiul echivalenței trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să prevadă modalități procedurale mai puțin favorabile pentru cererile de rambursare a unei taxe care sunt întemeiate pe o încălcare a dreptului Uniunii decât cele aplicabile acțiunilor similare întemeiate pe o încălcare a dreptului intern. Instanței de trimitere îi revine sarcina să efectueze verificările necesare pentru a garanta respectarea acestui principiu în ceea ce privește reglementarea aplicabilă litigiului aflat pe rolul său.

Principiul efectivității trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare cu dobândă a taxelor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii al căror cuantum a fost constatat prin decizii judecătorești executorii precum sistemul în discuție în litigiul principal, care prevede o eșalonare pe cinci ani a rambursării acestor taxe și care condiționează executarea unor astfel de decizii de disponibilitatea fondurilor încasate în temeiul unei alte taxe, fără ca justițiabilul să dispună de posibilitatea de a constrânge autoritățile publice să își îndeplinească obligațiile dacă acestea nu și le îndeplinesc de bunăvoie. Instanței de trimitere îi revine sarcina de a verifica dacă o reglementare precum cea care ar fi aplicabilă în cauza principală în lipsa unui astfel de sistem de rambursare îndeplinește cerințele principiului efectivității.