Politici UE

Strategia Globală de Politică Externă şi de Securitate a Uniunii Europene

Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politica de securitate și Vicepreşedinte al Comisiei Europene, Federica Mogherini, a fost mandatată de Consiliul European din iunie 2015 să elaboreze o nouă Strategie Globală de Politică Externă şi de Securitate a Uniunii Europene.  Procesul de elaborare a Strategiei s-a încheiat în iunie 2016, iar documentul final a fost prezentat Consiliului European la reuniunea din 28 iunie 2016. Strategia Globală a UE constituie astfel cadrul director al acţiunii externe a Uniunii pe termen mediu și lung. În prezent, are loc un dialog la nivelul instituțiilor europene și al statelor membre privind modalitățile de punere în practică a Strategiei, pe mai multe dimensiuni.
 

Precedenta Strategie a UE (A secure Europe in a better world) data din 2003, fiind adoptată în timpul mandatul Înaltului Reprezentant al UE pentru Politica Externă și de Securitate Comună Javier Solana.

Procesul de reflecţie anterior prezentării Strategiei Globale (în iunie 2016) a inclus şi organizarea unei serii de conferinţe de tip outreach de către statele membre UE, în cadrul cărora au fost abordate principalele teme relevante din perspectiva Strategiei. Aceste evenimente au oferit ocazia ca, alături de guvernele statelor membre, să își poată exprima pozițiile și reprezentanții mediul academic și ai think-tank-urilor de profil, în contextul în care procesul de elaborare a Strategiei s-a dorit a fi unul extins și incluziv.

România s-a implicat consistent în procesul de elaborare conceptuală a Strategiei, precum şi ulterior, în procesul de implementare, aspecte pe care MAE este activ în continuare. Contribuţiile naţionale au fost construite pe baza intereselor, precum și a expertizei semnificative deținute, legate în principal de regiunea Mării Negre și de Vecinătatea Estică. Evenimente speciale de outreach regional pe tema elaborării, respectiv a implementării (cu accent pe rezilienţă), au fost astfel organizate de Ministerul Afacerilor Externe în parteneriat cu  Institutul de Studii de Securitate al UE (EUISS), cu Institutul Diplomatic român, New Strategy Center (NSC)  şi cu Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române (ISPRI), în aprilie 2016 şi în martie 2017.

Strategia pleacă de la premisa că în prezent UE se confruntă cu o serie de crize majore, care se manifestă atât în interior, cât şi dincolo de aceasta. Amenințările la adresa Uniunii au origini diferite, unele provin din vecinătate, dar altele au un caracter global. În viziunea Înaltului Reprezentant Mogherini, detaliată în preambulul Strategiei, în perioade marcate de provocări, o Uniune puternică este o Uniune care gândește strategic, împărtășește o viziune comună și acționează unitar. Pe baza acestor considerente este alcătuită și structura Strategiei Globale, axată pe cinci mari priorităţi: securitatea Uniunii; rezilienţa statelor şi a societăţilor de la estul şi sudul Uniunii; o abordare integrată a conflictelor; ordini regionale bazate pe cooperare; guvernanţa globală pentru secolul 21.

Începând cu septembrie 2016, sub coordonarea Înaltului Reprezentant/Vicepreședinte al Comisiei European, SEAE, COM și statele membre UE conlucrează strâns pentru punerea în practică a Strategiei Globale în toate domeniile de aplicabilitate. Cele mai multe progrese au fost înregistrate în procesele de implementare a Strategiei în domeniul Politicii de Vecinătate, al Politicii de Securitate și Apărare (prin Concluziile CAE din octombrie și noiembrie 2016, Concluziile Consiliului European din decembrie 2016 și Concluziile CAE din martie 2017). Aceste evaluări s-au regăsit în cadrul Primului raport asupra implementării Strategiei Globale a UE, prezentat Consiliului European din iunie 2017. Suplimentar aspectelor de evaluare privind implementarea obiectivelor EUGS, o componentă importantă a vizat domeniul rezilienței. Comunicarea Comună a Comisiei și Înaltului Reprezentant privind reziliența, lansată în același context, contribuie la definirea unei abordări strategice a rezilienței în cadrul acțiunii externe a Uniunii Europene, centrată pe optimizarea capacității de pregătire, anticipare și prevenție a situațiilor de criză. Parametrii acestui demers vizează, de asemenea, abordarea pe termen lung a vulnerabilităților existente la nivelul statele partenere. Noua abordare este structurată pe trei direcții de acțiune: extinderea asistenței pentru consolidarea rezilienței partenerilor; susținerea dialogului politic și a inițiativelor bilaterale; consolidarea rezilienței și a securității Uniunii.

În domeniul securității și apărării, sunt consemnate o serie de progrese de etapă în susținerea obiectivelor asumate de Uniune pe acest palier: răspunsul la crize și conflicte externe; consolidarea capacității statelor partenere; protecția Uniunii Europene și a cetățenilor săi. Pe acest fond, dimensiunea operațională a angajamentului UE a fost consolidată prin crearea Capacității de planificare și conducerea a misiunilor non-executive ale Uniunii (MPCC). Activitatea acestuia va fi susținută și prin intermediul unei Celule de coordonare întrunite care să asigure sinergia între dimensiunile civilă, respectiv militară a angajamentului operațional al UE. În același context se plasează și măsurile adoptate în ceea ce privește optimizarea modului de angajare a Grupurilor de luptă UE, inclusiv pe dimensiunea de asigurare a resurselor financiare pentru dislocarea acestora.

Segmentul privind dezvoltarea capabilităților de apărare a beneficiat de o atenție particulară, prin adoptarea unui pachet de inițiative incluzând: Fondul European pentru Apărare (EDF), Analiza coordonată anuală în domeniul apărării (CARD) și pregătirea inițierii formulelor de Cooperare Structurată Permanentă (PESCO).  Acestora li se adaugă continuarea acțiunilor de implementare a inventarului de măsuri agreate pentru dezvoltarea cadrului de cooperare NATO-UE. Pentru perioada următoare, dimensiunea de securitate și apărare va continua să reprezinte una dintre prioritățile agendei UE, cu accent pe operaționalizarea Fondului European pentru Apărare, în special prin identificarea de proiecte concrete comune. Structurarea parametrilor asociați formulelor de cooperare sub egida PESCO va reprezenta, de asemenea, o zonă prioritară de acțiune, cu accent asupra definirii criteriilor și inventarului de angajamente la care statele membre își vor aduce contribuția.  

În același timp, modalitatea de consolidare a dimensiunii civile a Politicii de Securitate și Apărare Comune va fi abordată cu prioritate prin revizuirea priorităților asumate de Uniune în domeniul managementului civil al crizelor, inclusiv prin crearea unor capacități de răspuns.

 

(actualizat august 2017)