Prima Pagina

Hotărârea CJUE în cauza C-186/16, Andriciuc

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene („CJUE” sau „Curtea”) a pronunţat miercuri, 20 septembrie 2017, hotărârea în cauza C-186/16, Andriciuc, ca urmare a cererii de decizie preliminară formulate, în temeiul articolului 267 TFUE, de Curtea de Apel Oradea. Cererea priveşte interpretarea articolelor 3 alineatul (1) şi 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii („Directiva 93/13/CE”).

Prin întrebările preliminare formulate, instanţa naţională a urmărit, în esenţă, să afle dacă o clauză privind restituirea creditelor în valuta în care au fost acordate poate fi supusă evaluării caracterului său abuziv.

 

Situaţia de fapt şi întrebările adresate CJUE

Problema de drept a fost ridicată în cadrul unui litigiu naţional, vizând o solicitare de:

  1. constatare a nulităţii absolute a anumitor clauze conţinute de contracte prin care au fost acordate credite în franci elveţieni (CHF),
  2. emitere a unui nou grafic de rambursare a creditelor şi
  3.  restituire a creditelor în lei, conversia calculându-se la cursul CHF-lei de la data contractării creditului.

Curtea de Apel Oradea a apreciat că, în scopul soluţionării litigiului, este necesar să adreseze CJUE, în temeiul articolului 267 TFUE, o cerere de decizie preliminară. Instanţa de trimitere a formulat următoarele întrebări preliminare privind interpretarea dreptului UE: 

1) „Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract trebuie analizat prin raportare strict la momentul încheierii contractului sau include şi situaţia în care, pe parcursul derulării unui contract cu executare succesivă, prestaţia consumatorului devine excesiv de oneroasă comparativ cu momentul încheierii contractului din cauza unor schimbări semnificative ale cursului de schimb valutar?

2) „În accepţiunea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, prin caracterul clar şi inteligibil al unei clauze contractuale trebuie să se înţeleagă că respectiva clauză contractuală trebuie să prevadă doar motivele care au stat la baza includerii acestei clauze în contract şi mecanismul său de funcţionare sau trebuie să prevadă şi toate consecinţele sale posibile în funcţie de care preţul plătit de consumator poate varia, cum ar fi riscul de curs valutar şi dacă din perspectiva Directivei 93/13, se poate considera că obligaţia băncii de informare a clientului la momentul acordării creditului vizează exclusiv condiţiile de creditare, respectiv, dobânzile, comisioanele, garanţiile puse în sarcina împrumutatului, posibilitatea aprecierii sau deprecierii unei monede străine neputând fi inclusă în această obligaţie?” 

3) „Articolul 4 alineatul 2 din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că termenii "obiectul principal al contractului" şi "caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de-o parte, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte", acoperă o clauză cuprinsă într-un contract de credit încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor şi un consumator şi care nu [au] făcut obiectul unei negocieri individuale, potrivit căreia "Creditul va fi restituit în aceeaşi valută"?

 

Hotărârea CJUE

Curtea a răspuns mai întâi celei de a treia întrebări preliminare, arătând că o clauză potrivit căreia un credit trebuie să fie rambursat în aceeaşi valută în care a fost contractat nu privește, în principiu, o modalitate accesorie de plată, ci natura însăși a obligației debitorului, constituind un element esențial al unui contract de împrumut.

Cu toate acestea, Curtea a subliniat că şi o astfel de clauză constituind un element esenţial al contractului trebuie să fie exprimată în mod clar şi inteligibil.

Răspunzând celei de a doua întrebări preliminare, CJUE a stabilit că instanţa naţională este cea care apreciază caracterul clar şi inteligibil al unei clauze privind restituirea creditelor în aceeaşi valută. CJUE a indicat criteriile la care trebuie să se raporteze instanţa naţională în analiza derulată - în special, aspecte privind comunicarea de către creditor a elementelor ce pot avea efect asupra întinderii obligaţiei consumatorului, mai ales asupra costului total al împrumutului. Conform analizei CJUE, creditorul/instituţia bancară trebuie să prezinte posibilele variații ale cursurilor de schimb valutar și riscurile inerente contractării unui împrumut în monedă străină, în special în ipoteza în care consumatorul împrumutat nu își primește veniturile în respectiva monedă.

De asemenea, CJUE a statuat că, în măsura în care constată că nu sunt respectate acele criterii, instanţa naţională poate examina caracterul abuziv al respectivei clauze.

În cadrul examinării sale, instanţa naţională va evalua, pe de o parte, posibila nerespectare a cerinţei de bună-credinţă de către instituţia de credit şi, pe de altă parte, existenţa unui eventual dezechilibru semnificativ între părţile contractului.

Prin răspunsul la prima întrebare preliminară, Curtea a arătat că examinarea caracterului abuziv al clauzelor dintr-un contract de credit trebuie efectuată ţinând cont de ansamblul împrejurărilor de care profesionistul (instituţia bancară) putea avea cunoştinţă la momentul încheierii contractului şi care erau de natură să influenţeze executarea ulterioară a contractului.

Îi revine instanţei naţionale să aprecieze existenţa unui eventual dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, având în vedere toate circumstanţele cauzei, în special cunoştinţele profesionistului privind posibilele variaţii ale cursului de schimb valutar şi riscurile inerente contractării unui împrumut în monedă străină. Conform CJUE, o clauză contractuală poate implica un dezechilibru între părți care să se manifeste doar în cursul executării contractului.