- înainte de plecarea din tara sa se asigure ca dispun de toate documentele necesare calatoriei (pasaport valabil, bilet de avion/autobuz/tren dus-întors, asigurare medicala, invitatie sau rezervare hotel) precum si de suma de bani stipulata de reglementarile în vigoare;

- sa se asigure ca la intrarea în prima tara din spatiul Schengen le-a fost aplicata stampila politiei de frontiera;
- sa nu depaseasca termenul de sedere peste cel acordat prin reglementarile legale;
- sa nu desfasoare activitati lucrative fara permis de munca;
- sa nu frecventeze zonele rau famate;
- sa se acorde o atentie deosebita pastrarii în siguranta a documentelor de calatorie si a sumelor de bani pe care le au asupra lor; în cazul pierderii sau furtului documentelor de identitate sa se adreseze celui mai apropiat post de politie din localitatea unde a avut loc evenimentul;
- sa nu intre în contact cu persoane necunoscute (cetateni straini care nu au situatia clara în raport cu autoritatile belgiene - sedere ilegala).

Intrarea, sederea, drepturile si obligatiile
Accesul, sederea si stabilirea strainilor în Belgia sunt reglementate prin Legea din 15 decembrie 1980 si Decretul Regal din 8 octombrie 1981 privind accesul pe teritoriu, sederea, stabilirea si îndepartarea strainilor, ca si amendamentele aduse ulterior acestora.

Reglementarea belgiana în materie de acces si de sedere a strainilor tine seama totodata de angajamentele internationale semnate de Belgia în cadrul Benelux, Schengen, Uniunii Europene si Natiunilor Unite.

Accesul, sederea si stabilirea strainilor sunt supuse unor conditii stricte si sunt în general autorizate doar prezentând o viza si dovada ca se pot întretine.

In afara de regimul general, reglementarea belgiana cu privire la straini contine si conditii specifice pentru un numar limitat de categorii de straini, care sunt supusi altor reguli, de cele mai multe ori mai favorabile. Aceste reguli decurg fie din angajamentele internationale pe care Belgia le-a semnat, cum ar fi cele referitoare la strainii proveniti din Uniunea Europeana sau la refugiati, fie din vointa legiuitorului de a oferi anumitor straini un regim mai favorabil, de exemplu studentii si membrii familiei unui cetatean belgian.

Accesul pe teritoriul belgian presupune o sedere chiar de foarte scurta durata. Ca urmare, conditiile de îndeplinit în materie de intrare si sedere de scurta durata sunt aproape identice.

Legislatia belgiana referitoare la straini si conventiile încheiate de Belgia în cadrul Benelux si Schengen definesc sederea de scurta durata ca o sedere neîntrerupta de 90 de zile maximum sau mai multe sederi succesive, într-o perioada de 6 luni, pe teritoriul Belgiei, statelor Benelux sau statelor Schengen.

La 11 aprilie 1960, Belgia, Luxembourgul si Olanda au încheiat, la Bruxelles, Conventia privind transferul controlului persoanelor catre frontierele externe teritoriului Benelux. Acest acord instaureaza o reglementare comuna care administreaza intrarea, tranzitul si sederea strainilor pe teritoriul Benelux, pentru o perioada de maximum 3 luni.

In cadrul Benelux, circulatia persoanelor este libera. Orice resortisant din Benelux sau orice strain care intra legal pe teritoriul uneia din tarile Benelux, sau se afla aici legal, poate circula liber în celelalte tari ale teritoriului Benelux.

La 14 iunie 1985, Belgia, Olanda, Luxembourg, Germania si Franta au semnat, la Schengen, Acordul privind suprimarea treptata a controalelor la frontierele comune. La 19 iunie 1990, aceste tari au semnat Conventia de aplicare a Acordului Schengen. Intre timp Austria, Spania, Grecia, Italia si Portugalia au devenit de asemenea parti ale Acordurilor de la Schengen.

Acordul de la Schengen prevede mai ales suprimarea controlului persoanelor la frontierele interne, supravegherea frontierelor externe si o politica comuna în materie de vize.

Datorita disparitiei controalelor la frontiere, orice strain care se gaseste într-un stat Schengen poate merge în alte state Schengen. Este deci logic ca tarile partenere sa impuna strainilor conditii de intrare mai mult sau mai putin identice si sa redactere si sa utilizeze aceleasi liste de nationalitati supuse obligativitatii vizei sau dispensarii acesteia.

Aceste conditii asemanatoare sau identice se refera mai ales la documentele de identitate si de calatorie necesare, la determinarea nationalitatilor supuse sau nu obligativitatii vizei, la cererile si eliberarile de viza, la actele justificative si la dovezile de solvabilitate cerute pentru o vizita, precum si la criteriile privind acordarea accesului sau refuzarea acestuia strainilor.

Referitor la circulatia persoanelor, atât Acordul Benelux, cât si Acordul Schengen se refera exclusiv la accesul si la sederea de maximum 3 luni.

Orice strain care doreste sa mearga în Belgia (si prin extensie pe teritoriul Benelux sau pe teritoriul Schengen) trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii în momentul solicitarii vizei:

- sa aiba documente de identitate sau de calatorie (pasaport) recunoscute de Belgia care sa fie înca valabile pentru o perioada de minimum 3 luni dupa sederea pe care titularul îsi propne s-o efectueze în Belgia. Pasaportul indica faptul ca titularul era autorizat sa-si paraseasca tara, cel putin în momentul în care pasaportul a fost eliberat, si nu avea interdictie de a o parasi în cadrul unei anchete judiciare sau ca urmare a unei condamnari. Faptul ca pasaportul este înca valabil dovedeste ca titularul se poate întoarce în tara emiterii pasaportului si-i da tarii vizitate o anumita garantie ca vizitatorul strain nu va fi blocat pe teritoriul sau;

- sa fie în masura sa produca, daca este cazul, documente care sa justifice obiectul si conditiile sederii propuse: vizitarea familiei, a prietenilor sau cunostintelor, îngrijiri medicale, scopuri turistice, culturale, sportive, profesionale. In general persoanele stau la hotel sau la persoane particulare;

- sa dispuna de mijloace de subzistenta suficiente, atât pentru durata sederii, cât si pentru întoarcerea în tara de origine sau pentru tranzitarea spre o alta tara. Trebuie sa existe dovezi ca strainul este în masura sa-si suporte cheltuielile de sedere, eventualele cheltuieli medicale, ca si cele de întoarcere, pentru ca autoritatile belgiene sa nu suporte aceste cheltuieli în caz de dificultate. O rezervare la hotel, un bilet de avion dus-întors, bani belgieni sau devize convertibile, cecuri si carti de credit acceptate în Belgia, originalul sau o copie certificata conforma a unui angajament de suportare a cheltuielilor, un contract de munca, extrase de cont, o înscriere în registrul comertului, atestari de activitati profesionale - constituie elemente care pot dovedi ca cel interesat dispune de mijloace de subzistenta. Numai titularii pasapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu, resortisantii statelor Uniunii Europene, luntrasii de pe Rin, lucratorii de la frontiera si candidatii refugiati sunt scutiti sa demonstreze ca dispun de mijloace de subzistenta suficiente;

• sa nu fie semnalati pentru neadmisie;
• sa nu fie considerati ca o persoana care ar putea compromite ordinea publica, securitatea nationala sau relatiile internationale ale Belgiei sau ale altor state Schengen.

Strainii care calatoresc în grup sunt autorizati, cu conditia sa ramâna în grup în timpul sederii lor, sa intre în Belgia pentru o perioada ce nu va depasi 3 luni, pe baza prezentarii fie a unui pasaport colectiv, valabil, fie a unei liste nominale, legalizata de autoritatile tarii unde a fost redactata, în conditiile în care:

1. pasaportul sau lista mentioneaza identitatea si locul de sedere a membrilor grupului. Grupul nu poate sa aiba mai putin de 5, nici mai mult de 50 de membri;

2. fiecare din aceste persoane sa posede nationalitatea tarii ale carei autoritati au eliberat pasaportul colectiv sau au legalizat lista nominala si sa fie titularul unui act de identitate personal cu fotografie;

3. un sef de grup, cu un pasaport individual valabil, pastreaza pasaportul colectiv sau lista nominala si completeaza, daca e nevoie, formularele cerute cu ocazia trecerii frontierei;

4. pasaportul colectiv sau lista nominala au viza, când, data fiind nationalitatea lor, strainii sunt obligati sa obtina viza.

Copiii mai mici de 16 ani pot intra în Belgia fara se prezinte un document de calatorie personal, daca sunt însotiti de unul din parinti, bunici sau tutorele lor, daca persoana însotitoare are aceeasi nationalitate cu copilul si acesta este înscris în pasaportul sau.

Anumiti straini sunt autorizati sa intre pe teritoriul belgian pe baza nationalitatii lor si prezentând documente de calatorie recunoscute. Acesti straini sunt admisi în mod legitim sa intre si sa stea pe teritoriul belgian si n-au nevoie de nici o autorizatie individuala prealabila.

Aceasta prevedere se refera la:

1. Strainii care au nationalitatea uneia dintre urmatoarele tari si care calatoresc cu un pasaport national (ordinar) valabil: Andora, Argentina, Australia, Bolivia, Brazilia, Brunei, Canada, Chile, Cipru, Statul Vatican, Coreea de Sud, Costa Rica, Croatia, Elvetia, El Salvador, Ecuador, Estonia, SUA, Guatemala, Honduras, Islanda, Israel, Japonia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Malaezia, Malta, Mexic, Monaco, Nicaragua, Noua Zeelanda, Panama, Paraguay, Polonia, Republica Slovaca, Republica Ceha, Saint-Marino, Singapore, Slovenia, Ungaria, Uruguay si tarile Uniunii Europene.

2. Strainii care au nationalitatea uneia din urmatoarele tari si care calatoresc cu un pasaport national perimat de 5 ani maximum: Andora, Austria, Elvetia, Franta Germania ( pasaport perimat de maximum un an), Liechtenstein, Luxembourg, Monaco, Portugalia, Saint-Marino si Spania.

3. Strainii care au nationalitatea uneia din urmatoarele tari si care calatoresc cu o carte de identitate nationala valabila eliberata de una din urmatoarele tari: Andora, Austria, Danemarca, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Liechtenstein, Luxembourg, Malta, Monaco, Olanda, Portugalia si Spania.

4.Strainii care calatoresc cu un pasaport diplomatic sau de serviciu, eliberat de una din urmatoarele tari: Coasta de Fildes, Maroc, Pakistan, Senegal, Thailanda, Tunisia si urmatoarele tari: Coasta de Fildes, Maroc, Pakistan, Senegal, Thailanda, Tunisia si Turcia.

5. Strainii care calatoresc cu pasaport diplomatic, eliberat de una din urmatoarele tari: România si Tchad;

6. Strainii care calatoresc cu documente de calatorie speciale, eliberate de organizatii internationale, si anume:

- o autorizatie sau un certificat valabil de membru al echipajului unei linii aeriene straine, eliberate ca urmare a Conventiei de la Chicago din 7 decembrie 1944 privind aviatia civila internationala;
- un „permis de trecere" al Natiunilor Unite,
- o legitimatie eliberata de Secretarul general al Consiliului Europei,
- un „permis de trecere" stabilit de Consiliul Uniunii Europene,
- un „permis de trecere" eliberat de Secretarul general al Consiliului de cooperare vamala,
- o legitimatie oficiala a NATO,
- o carte de identitate militara personala si un ordin de misiune individual sau colectiv, eliberat de NATO sau de autoritatile competente ale tarii de origine,
- o carte de identitate militara personala si un titlu de permisie de militar american sau canadian încazarmat în Europa.

7. Strainii care calatoresc cu documente de sedere eliberate de un stat Schengen strainilor care stau regulamentar pe teritoriul Schengen si cu un document de calatorie valabil.

8. Vaporenii Rinului care calatoresc cu documente de calatorie având mentiunea „Batelier du Rhin - Rijnschipper - Rheinschiffer" si care sunt fie resortisanti ai tarilor vecine Rinului, si anume: Germania, Franta, Luxembourg, Olanda si Elvetia; sau resortisanti ai altor tari din Europa occidentala; sau resortisanti ai Turciei si Iugoslaviei, sau refugiati stabiliti în statele riverane Rinului si care au obtinut un titlu de calatorie valabil pentru refugiati eliberat pe teritoriul acestor state; sau strainii sau apatrizii stabiliti în statele riverane Rinului si care au obtinut fie un pasaport valabil pentru straini, fie un titlu de calatorie valabil pentru apatrizi eliberat pe teritoriul acestor state.

9. Lucratorii de frontiere, adica orice lucrator salariat care munceste în Belgia, dar care îsi are resedinta pe teritoriul unei tari limitrofe si care se întoarce acolo în principiu în toate zilele sau cel putin o data pe saptamâna.

10. Persoanele recunoscute ca refugiati care au obtinut o autorizatie de sedere valabila si recunoscuta în urmatoarele tari: Danemarca, Elvetia, Germania, Irlanda, Islanda, Italia, Liechtenstein, Norvegia, Portugalia, Marea Britanie, Spania si Suedia si care sunt în posesia unui document de calatorie valabil, eliberat de autoritatile uneia dintre aceste tari (pasaport pentru refugiati).

11. Tinerii care au mai putin de 21 ani si au nationalitatea unei tari membre a Consiliului Europei si care calatoresc cu un pasaport colectiv; ei nu trebuie sa aiba o carte de identitate individuala, dar trebuie totusi sa-si poata dovedi identitatea. Scolarii care nu sunt resortisanti ai uneia din tarile UE, dar care sunt înscrisi într-o scoala de învatamânt general pot, în cadrul unei calatorii scolare si daca numele lor figureaza pe o lista nominala, sa calatoreasca pe teritoriul belgian sau sa stea aici. Tinerii luxemburghezi sau olandezi care au mai putin de 21 ani pot intra în Belgia doar cu simpla prezentare a unei liste nominale a scolii sau a miscarii de tineret de care apartin.

12. Strainii care traverseaza tara pe cale aeriana si care nu parasesc aeroportul în timpul escalei pe teritoriul belgian. Fac exceptie si sunt supusi la obligativitatea vizei de tranzit aeroportuar resortisantii câtorva tari, cum ar fi: Afganistan, Angola, Bangladesh, Congo-Kinshasa, Eritreea, Etiopia, Ghana, India, Irak, Iran, Liban, Nigeria, Pakistan, Somalia, Sri Lanka, Siria si Turcia, în masura în care calatoresc cu un pasaport ordinar si nu au un document de sedere valabil pentru urmatoarele tari: statele membre ale Uniunii Europene, Islanda, Canada, Liechtenstein, Norvegia si SUA.

Strainii care au o alta nationalitate decât cele mentionate mai sus si titularii altor documente de identitate si de calatorie decât cele mentionate mai sus sunt autorizate sa intre în Belgia, cu conditia sa fie titularii unui pasaport valabil sau ai unui titlu de calatorie echivalent, care sa aiba viza sau o autorizatie tinând loc de viza, valabila pentru Belgia.

Când un strain are motive întemeiate sa vina în Belgia, dar este în imposibilitatea sa-si faca undocument de calatorie si sa i se acorde viza, misiunile diplomatice sau posturile consulare belgiene îi pot da un permis de trecere. Acest document este valabil exclusiv pentru o calatorie cu destinatia Belgia.

Strainul doritor sa intre în teritoriul Schengen trebuie sa se prezinte la unul din punctele de trecere a frontierei recunoscute. Frontierele externe nu pot fi în principiu trecute decât prin punctele de trecere a frontierei si la orele de deschidere fixate.

De fiecare data când un strain intra în Belgia printr-o frontiera externa în sensul Conventiilor Benelux si Schengen, functionarul însarcinat cu controlul trebuie sa aplice o stampila cu data pe pasaportul sau. Aceasta masura nu este aplicabila resortisantilor statelor membre ale UE si urmatoarelor tari: Andora, Elvetia, Islanda, Liechtenstein, Malta, Monaco, Norvegia si Saint-Marino.

La iesire, aceasta formalitate va fi îndeplinita doar în cazul în care strainul este posesorul unui pasaport cu viza pentru mai multe intrari de-a lungul unei perioade limitate în timp.

Când un strain se prezinta la frontiera, chiar cu viza, accesul pe teritoriul belgian ar putea sa-i fie refuzat daca este evident ca nu dispune de suficiente mijloace de subzistenta si ca nu este în masura sa le obtina prin exercitarea legala a unei activitati lucrative. O rezervare la hotel, un bilet de avion dus-întors, bani belgieni sau devize convertibile în bani belgieni, cecuri si carti de credit acceptate în Belgia, originalul sau o copie certificata conforma a unui angajament de întretinere sunt elemente care pot dovedi ca cel interesat dispune de mijloace de subzistenta.

Strainul care locuieste într-un loc de cazare cum ar fi un hotel, un camping, un han de tineret (sau care nu este la spital sau în închisoare) trebuie sa se înscrie la administratia comunala a locului sau de gazduire, în urmatoarele trei zile lucratoare de la data intrarii sale în Belgia.

Orice resortisant al uneia din statele membre ale UE, care vine în Belgia pentru o sedere care nu depaseste 3 luni si care nu locuieste într-un loc de cazare supus legislatiei privind controlul calatorilor, trebuie sa se înscrie la administratia comunala a locului sau de cazare, în urmatoarele 8 zile lucratoare de la data intrarii sale în Belgia.

Administratia comunala îi va elibera un formular de declarare a sosirii. Acest document permite o sedere în Belgia pentru o perioada de 3 luni maximum, cu exceptia situatiei în care viza sau autoritatea care înlocuieste viza prevede o perioada mai scurta, diminuata eventual de durata sederii strainului în alte state Schengen.

Eliberarea de formulare de declarare a sosirii copiilor este putin reglementata, ceea ce le da comunelor o anumita marja de miscare. In general, copii sunt înscrisi pe formularul de declarare a sosirii parintilor, ceea ce nu exclude posibilitatea, în anumite situatii, de ex. in caz de adoptie, sa se elibereze copiilor un formular de declarare a sosirii, chiar la vârsta de mai putin de 12 ani.

Resortisantii tarilor Uniunii Europene si ai urmatoarelor tari: Elvetia, Islanda, Liechtenstein, Monaco, Norvegia (care n-au venit în Belgia pentru a exersa o activitate lucrativa) beneficiara de libera circulatie a persoanelor. O carte de identitate sau un pasaport servind pentru stabilirea identitatii si nationalitatii titularului sunt suficiente ca sa le permita sa vina si sa stea în Belgia, facând regularizarea sederii lor la administratia comunala.

Resortisantii tuturor tarilor din afara UE (exceptând Elvetia, Islanda, Liechtenstein, Monaco si Norvegia) care vor sa stea în Belgia mai mult de 3 luni, sunt supusi la obligatia vizei. Ei trebuie sa ceara în prealabil în mod expres si sa obtina o viza speciala care este autorizatia de sedere provizorie, adica viza Schengen tip D. Pentru acest tip de viza, care acopera sederile de lunga durata, Ambasadele si consulatele belgiene în strainatate vor trebui sa consulte Oficiul strainilor.

Solicitarea unei vize de acest tip poate fi introdusa doar la un post diplomatic sau consular belgian de cariera din circumscriptia în care solicitantul isi are domiciliul. Reglementarea belgiana n-a prevazut proceduri concrete privind cererile de viza pentru sederile de lunga durata decât pentru un nupar mic de situatii, cum ar fi studiile, ocuparea unui loc de munca, regruparea familiala, coabitarea si casatoria. Aceasta nu înseamna ca o sedere de lunga durata în Belgia într-un alt scop este exclusa. Dar în celelalte cazuri, sansele de a obtine un permis de sedere susnt mai reduse.

In toate cazurile, cei interesati trebuie sa aiba un document de calatorie (pasaport) cu o durata de valabilitate de cel putin un an, ca si, în cea mai mare parte a cazurilor, un cazier judiciar eliberat cu cel mult 3 luni înainte si acoperind ultimii cinci ani, sau un document echivalent, si un certificat medical eliberat de un medic agreat de catre ambasada.

De altfel, cererea trebuie sa fie introdusa în timp util pentru a permite eventual Oficiului strainilor sa procedere la o cercetare.

Imediat dupa posirea sa în Belgia, strainul care a fost admis sa stea pe teritoriul statului va trebui sa se prezinte la administratia comunala a locului sau de resedinta pentru a-si regulariza sederea.

Dreptul la munca, la studii, la casatorie, la regrupare familiala
Un strain care vrea sa vina în Belgia pentru a ocupa un loc de munca salariat va trebui sa introduca la postul diplomatic sau consular belgian de cariera competent pentru domiciliul sau o cerere de viza tip D. El va prezenta urmatoarele documente:

• un permis de munca
• un cazier judiciar recent, acoperind ultimii 5 ani.

Permisul de munca trebuie cerut de catre patronul stabilit în Belgia, sau de mandatarul sau, la serviciul regional al locului de munca de care apartine întreprinderea (VDAB, FOREM sau BGDA). In afara de unele exceptii, permisul de munca va fi acordat doar daca nu sunt destui muncitori pe piata belgiana în secotul respectiv sau pentru specializarea respectiva.

Orice informatie suplimentara privind permisele de munca poate fi obtinuta la: Ministerul Comunitatii flamande - Administratia locului de munca, Ministerul Regiunii Bruxelles-Capitala - Administratia Economiei si Locului de munca, Ministerul Regiunii Vlone - Directia generala a Economiei si Locului de munca.

Unele categorii de lucratori n-au nevoie de permis de munca. Informatiile pe aceasta tema pot fi obtinute la adresele de mai sus sau la postul diplomatic si consular de cariera competent.

Persoanele care îsi propun sa faca o investitie importanta în Belgia pot beneficia de un regim favorabil. Orice informatii suplimentare pe aceasta tema pot fi obtinute de la Ministerul Afacerile Externe sau de la postul diplomatic sau consular de cariera din circumscriptia in care se afla domiciliul persoanei interesate.

Cand un ziarist este anuntat de misiunea sa, el va lua legatura cu postul diplomatic belgian cel mai apropiat de domiciliul sau. Pentru recunoasterea statutului de ziarist profesionist, sunt cerute de lege urmatoarele documente :

- dovada ca cel interesat are cel putin 21 ani, actul de nastere, insotit de o traducere, copia pasaportului ;

- dovada ca meseria de ziarist este profesia principala a celui interesat. Aceasta dovada va fi facuta :

- in cazul unui ziarist salariat : cu ajutorul unei declaratii semnate de directorul organului de presa unde lucreaza, stabilind ca cel in cauza este ziarist profesionist, ca este remunerat pentru activitatea sa profesionala si ca o exercita de cel putin 2 ani ;

- in cazul unui ziarist free-lance a carui activitate este in serviciul unui organ de presa : cu ajutorul unei declaratii a directorului acestui organ de presa (a se vedea 1) sau o copie a contractului care il leaga de acest organ ;

- in cazul unui ziarist free-lance independent : cu ajutorul extraselor bancaqre, pe o perioada destul de lunga, care dovedesc ca el a fost remunerat pentru activitatea sa profesionala, si copii ale mai multor articole publicate in perioada respectiva ;

- dovada ca cel interesat a exersat activitati ziaristice cu titlu profesionist timp de cel putin 2 ani si ca n-a abandonat profesia de mai mult de 2 ani. Aceasta precizare trebuie sa figureze in declaratia directorului organului de presa respectiv, declaratie care trebuie sa fie insotita de cartea de presa nationala a celui interesat ( aceasta carte are de obicei o durata de valabilitate de mai mult de 2 ani) ;

- o declaratie a ziaristului in cauza, in care afirma pe propria raspundere ca nu exercita nici o activitate comerciala si, mai ales, nici o activitate cu scopuri publicitare.

Cand ziaristul nu este un resortisant al U.E., el va cere in acelasi timp eliberarea unei vize tip D la Ambasada sau Consulatul general belgian. El va prezenta, pentru aceasta, urmatoarele documente :

• actul de nastere ;
• certificatul medical ;
• cazierul judiciar ;
• dovezi privind remunerarile.

Daca cererea ziaristului are o urmare favorabila si este in posesia unei vize tip D, el va lua legatura, imediat dupa sosirea in Belgia, cu Serviciul de Presa al M.A.E., pentru a afla data la care poate veni dupa cartea sa de presa provizorie.

Orice strain care doreste sa se stabileasca in Belgia ca lucrator independent trebuie sa fie in posesia unei carti profesionale, adica autorizatia de exersare a unei activitati de independent, eliberata de Ministerul Claselor de Mijloc. Acest document trebuie cerut in acelasi timp cu viza tip D la postul diplomatic sau postul consular de cariera din circumscriptia in care cel in cauza isi are domiciliul. Orice informatie suplimentara pe aceasta tema poate fi obtinuta la M.A.E. sau la postul diplomatic sau consular de cariera din circumscriptia in care cel interesat are domiciliul. In ceea ce priveste cartea profesionala, se va adresa Ministerului Claselor de Mijloc.

Strainii care doresc sa vina sa se stabileasca in Belgia fara sa exercite o activitate lucrativa pot cere liberarea vizei tip D la postul diplomatic sau consular de cariera din circumscriptia in care au domiciliul. In sprijinul cererii lor, ei trebuie sa dovedeasca ca dispun de suficiente mijloace de subzistenta si ca au o acoperire de asigurare de boala. Pentru mai multe informatii pe aceasta tema, persoanele interesate se pot adresa M.A.E. sau postului diplomatic sau postului consular de cariera din circumscriptia in care se afla domiciliul lor.

Belgienii, resortisantii tarilorU.E. si strainii care se afla legal in Belgia au dreptul sa invite in Belgia pe membrii familiei lor de nationalitate straina.

Reglementarea belgiana comporta dispozitii distincte cand este vorba de belgieni si de resortisanti ai U.E. sau de straini care nu sunt resortisanti ai U.E., dar care se afla legal in Belgia.

Expulzarea
Sub rezerva dispozitiilor mai favorabile continute intr-un tratat international, ministrul (prin ministru se intelege, in sensul legii, ministrul care are in competenta accesul pe teritoriu, sederea, stabilirea si indepartarea strainilor) poate decide scoaterea din tara a strainului care nu este stabilit in Regat, daca a adus atingere ordinii publice sau securitatii nationale sau nu a respectat conditiile puse sederii sale , asa cum sunt prevazute de lege. In cazul in care, in virtutea unui tratat international, o asemenea masura nu poate fi luata decat dupa ce strainul a fost ascultat, scoaterea din tara nu va putea fi ordonata decat cu avizul Comisiei consultative a strainilor.

Strainul stabilit in Regat poate fi expulzat de catre Rege, cu avizul Comisiei consultative a strainilor, daca a adus atingere grava ordinii publice sau securitatii nationale.

Decretul de expulzare trebuie deliberat in Consiliul de Ministri daca masura este bazata pe activitatea politica a strainului.

Decretele de scoatere din tara si de expulzare trebuie sa fie bazate exclusiv pe comportamentul personal al strainului.

Nu pot fi scosi din tara si nici expulzati din Regat decat in caz de atingere grava a ordinii publice sau a securitatii nationale:

- strainii care stau in mod legal si neintrerupt de cel putin 10 ani;
- strainul care indeplineste conditiile legale pentru a obtine nationalitatea belgiana prin optiune (sau printr-o declaratie de nationalitate) sau pentru a recupera aceasta nationalitate;
- femeia care prin casatorie sau ca urmare a obtinerii de catre sotul ei a unei nationalitati straine a pierdut nationalitatea belgiana;
- strainul, sot neseparat de un belgian sau o belgianca;
- strainul stabilit in Regat si devenind incapabil sa munceasca in sensul articolului 56 al legii din 9 august 1963 instituind si organizand un regim de asigurare obligatorie impotriva bolii si invaliditatii;
- muncitorul strain lovit de o incapacitate permanenta de munca in sensul articolului 24 al legii din 10 aprilie 1971 sau al articolului 35 al legilor referitoare la repararea daunelor rezultate din boli profesionale;

In cazul in care strainul a adus atingere ordinii publice sau securitatii nationale, ministrul ii poate prescrie sa paraseasca locurile determinate, sa ramana departe de ele sau sa locuiasca intr-un loc determinat.

Contravenientul poate fi scos din tara sau expulzat.

Decretele de scoatere din tara si de expulzare, ca si decretele de citatie si de interzicere de rezidenta indica faptele justificand decizia, daca Securitatea de Stat nu se opune la aceasta. In caz contrar, este facuta mentiunea concluziilor Comisiei consultative a strainilor.

Notificarea decretelor de scoatere din tara si de expulzare indica termenul in care strainul trebuie sa paraseasca teritoriul.

Termenul in care strainul scos din tara sau expulzat trebuie sa paraseasca teritoriul nu poate fi inferior a 15 zile pentru strainul admis sau autorizat sa stea in Regat si la o luna pentru strainul stabilit in Regat.

Daca imprejurari grave o cer, acest termen poate fi scurtat de catre ministru, fara ca el sa poat fi redus la mai putin de 8 zile.

In imprejurari foarte grave, ministrul poate sa decida ducerea la frontiera a strainului scos din tara sau expulzat, daca considera necesar acest lucru pentru apararea ordinii publice sau a securitatii nationale.

In acest scop, strainul este pus la dispozitia guvernului in timpul strict necesar pentru executarea masurii, fara ca aceasta punere la dispozitie sa poata depasi durata a doua luni, marita eventual cu durata examinarii cererii de revizuire. Ministrul sau delegatul sau poate totusi sa prelungeasca aceasta detentie pe perioade de doua luni, daca demersurile necesare in vederea indepartarii strainului au fost intreprinse in urmatoarele 7 zile lucratoare de la punerea in detentie a strainului, daca ele sunt urmarite cu toata atentia ceruta si exista posibilitatea de a indeparta efectiv strainul intr-un termen rezonabil.

Dupa 8 luni de detentie, strainul trebuie pus in libertate.

Decretele de scoatere din tara sau de expulzare comporta interdictia de intrare in Regat pe o durata de 10 ani, daca ele nu sunt suspendate.

Strainul care a primit ordinul de a parasi teritoriul si strainul scos din tara sau expulzat care nu s-au supus termenului pot fi dusi prin constrangere la o frontiera la alegerea lor, cu exceptia in principiu a frontierei statelor parti ale Conventiei internationale privind trecerea frontierelor externe, legand Belgia, sau pot fi imbarcati catre o destinatie la alegerea lor, cu exceptia acestor state.

Daca strainul poseda nationalitatea unui stat parte la o conventie internationala privind trecerea frontierelor externe, legand Belgia, sau daca dispune de un titlu de sedere sau de o autorizatie de sedere provizorie in curs de valabilitate, eliberate de un stat parte, el va putea fi dus la frontiera acestui stat sau imbarcat cu destinatia acestui stat.

Strainii numiti la alineatele de mai sus pot fi retinuti in acest scop pe timpul strict necesar pentru executarea masurii.

Cheltuielile ocazionate de repatrierea strainului sunt suportate de acesta.

Strainul nu poate fi dus la frontiera aleasa de el sau autorizat sa se imbarce pentru tara de destinatie pe care o va alege decat cu conditia sa fie in posesia documentelor cerute pentru a putea pleca.

In cazul in care strainul refuza sa aleaga sau distruge documentele care ii permit sa intre intr-o alta tara, ministrul sau delegatul sau desemneaza frontiera prin care cel interesat va parasi tara.

Strainul care in cele doua luni ale arestarii sale, termen marit eventual de durata examinarii cererii de revizuire, n-a putut sa intre legal pe teritoriul altui stat, este pus in libertate.

Ministrul poate prescrie strainului lasat sau pus in libertate sa locuiasca intr-un loc determinat sau sa ramana departe de anumite locuri pana cand masura de indepartare din Regat poate fi executata.