Ministerul Afacerilor Externe

 
 

Prima Pagina

Neproliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători

Neproliferarea armelor de distrugere în masă – chimice, biologice, nucleare, radiologice –reprezintă un obiectiv fundamental pe dimensiunea multilaterală a politicii externe a României. Alături de partenerii săi din Uniunea Europeană și aliații din NATO, România rămâne ferm angajată în consolidarea regimurilor internaționale în materie de neproliferare și continuă să se implice pe această dimensiune, având o abordare pro-activă, orientată în direcția susținerii eforturilor care vizează prezervarea integrității arhitecturii globale de neproliferare.

Arhitectura globală de neproliferare este compusă dintr-o serie de acorduri și tratate încheiate la nivel internațional de-a lungul timpului, dintre care enumerăm:

  • Tratatul privind interzicerea parțială a testelor nucleare (PTBT), încheiat la 5 august 1963 și intrat în vigoare în același an;
  • Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea și folosirea spațiului extra-atmosferic, încheiat la 27 ianuarie 1967 și intrat în vigoare în același an;
  • Tratatul de Neproliferare Nucleară (NPT), încheiat la 1 iulie 1968 și intrat în vigoare în 1970;
  • Tratatul cu privire la interzicerea amplasării de arme nucleare și alte arme de distrugere în masă pe fundul mărilor și oceanelor și în subsolul lor, încheiat la 11 februarie 1971 și intrat în vigoare în 1972;
  • Convenția privind interzicerea armelor biologice și cu toxine (BTWC), încheiată la 10 aprilie 1972 și intrată în vigoare în 1975;
  • Convenția privind interzicerea armelor chimice (CWC), încheiată la 13 ianuarie 1993 și intrată în vigoare în 1997;
  • Tratatul privind interzicerea totală a testelor nucleare (CTBT), încheiat la 10 septembrie 1996, încă nu este în vigoare;
  • Codul de Conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice (HCoC), Acord politic fără valoare juridică obligatorie, încheiat la 25 noiembrie 2002;
  • Rezoluția 1540 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată la 28 aprilie 2004.

Profilul și expertiza diplomatică ale României au fost recunoscute la nivel internațional, prin asumarea unor roluri importante în ultimii ani, pe dimensiunea de neproliferare, precum:

  • membru și vice-președinte al Consiliului Guvernatorilor AIEA (2008-2010, respectiv 2009-2010), președinte al Conferinței Generale AIEA (2011) și vicepreședinte (2018);
  • președinte al Codului de Conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice (HCoC), în perioada 2011-2012;
  • prezidarea, în numele Grupului Est-European, al celui de-al doilea Comitet pregătitor pentru Conferința de Evaluare a NPT din 2015, respectiv exercitarea președinției Comitetului principal II (Neproliferare) în cadrul Conferinței din 2015;
  • președinția Comisiei pregătitoare a CTBTO (Viena, 16-17 noiembrie 2015);
  • președinția Comisiei I a Adunării Generale a ONU (2018-2019);
  • membru în Consiliului Executiv al OIAC (2019 – 2021); vice-președinte al Consiliului Executiv al OIAC (2019-2020);
  • vice-președinte al Conferinței Anuale a Statelor-părți la Convenția privind interzicerea, dezvoltarea, producerea, stocarea sau achiziționarea de agenți biologici sau toxici în cantități care nu justifică folosirea acestora în scopuri pașnice (2019);
  • co-președinte al Conferinței Internaționale pentru Securitate Nucleară a AIEA din februarie 2020 (ICONS 2020).

           

Actualizat 28 iunie 2019